Probabil cel mai gustos articol publicat vreodată pe Tedoo.

Abia ai aterizat în Thailanda, mirosurile exotice te învăluie din toate părțile, inima îți dă ghes, papilele gustative o iau razna. Ce te faci că nu știi ce să comanzi, dacă sunt dubioșenii, dacă nu or să-ți placă, dacă o să te deranjezi la stomac, dacă – Doamne ferește! – mâncarea este prea iute? Ca să-ți fie alegerile mai ușoare, măcar în primele zile până te adaptezi, m-am gândit să îți pun cap la cap un mic ghid de thai cuisine.

Unde mănânci în Thailanda

Dacă te-ai pornit spre Siam mai mult ca sigur că ai citit ceva despre destinația ta de vacanță. Dacă ai citit, cel mai probabil ai aflat și că cea mai bună mâncare e cea de pe stradă. Ca orice român de bună credință, obișnuit cu un sistem din care lipsește street food-ul cu desăvârșire, te îndoiești de cele spuse de milioane de călători care au testat bunătățile de la tarabe înaintea ta. Păi oamenii ăștia gătesc așa, pe stradă? Sunt muște, e cald, e praf, nu e igienic.

Ai și tu dreptatea ta, nu zic nu. Trebuie să știi, însă, că bucătarii și vânzătorii ambulanți au marfă proaspătă întotdeauna – se aprovizionează în fiecare zi, numai cu cantitatea de ingrediente care știu că le trebuie în intervalul de timp în care sunt prezenți pe stradă. Și nu sunt toată ziua pe stradă pentru că sunt împărțiți – unii vând mic dejun, alții prânz, alții cină. Vin, gătesc, vând, pleacă. Resturile merg la mâțe și căței, nicidecum nu sunt dosite printre porțiile din ziua următoare. Din câți oameni am primit în vizită sau am întâlnit prin drumurile noastre, niciunul nu s-a văitat că s-a îmbolnăvit de la mâncarea de pe stradă. Toți au fost încântați de mirosuri și gusturi.

Dacă de pe stradă nu și nu, uită-te după cârciumioare la care mănâncă thailandezii. De obicei sunt specializate – un restaurant mic aici cu supă cu tăiței, altul dincolo și mai mic unde se gătește numai salată de papaya. Dacă se înghesuie localnicii, înseamnă că e bun. Afacerile de acest gen în Thailanda sunt unele de familie, crescute organic pe baza bunului renume – gătești bine, vine lumea, e mulțumită, spune și altora, care vin și ei și familiile lor.

Nu am nimic împotriva restaurantelor mai elegante sau chiar de mega fițe și nu îți spun să le eviți. Avantajul lor major, din punctul meu de vedere, este că ambianța plăcută ar putea veni la pachet și cu o listă de vinuri bune – ceva ce rar ai să vezi într-un local de rând. Nu te aștepta, însă, ca mâncarea să fie cu mult mai gustoasă decât cea de pe stradă sau de la dugheana din colț cu trei mese acoperite cu mușama.

Cât de iute e iute?

Foarte iute! Nu pot să mă ascund după scobitoare și să-ți spun că nu ai de ce să îți faci griji. Dacă te știi sensibil sau nu îți place mâncarea picantă ai grijă și ține minte aceste două cuvinte: mai pet. Înseamnă, ad literam nu iute. Repetă-le persoanei care îți ia comanda până ești sigur că a înțeles (de obicei repetă și ei: mai pet). Iar dacă simți că iei foc după prima îmbucătură, cheamă ospătarul și spune-i pet mac mac – adică este foarte, foarte iute. Dă-i de înțeles că nu poți să mănânci decât mai pet, și roagă-l să îți schimbe porția. Nu, thailandezii nu se supără și nu scuipă în mâncare atâta vreme cât te porți civilizat cu ei.

Un lucru trebuie să ai în vedere când ți se întâmplă să ceri nepicant și totuși să primești iadul în farfurie. Iutele nostru este într-o altă clasă decât iutele lor. Iutele lor este format din bază de chili plus extra chili. Când un străin cere nepicant, cei mai mulți bucătari se gândesc că nu e nevoie să mai pună extra. Ceea ce rezultă este ultra-picantul nostru.

Bine, bine, dar eu ce mănânc?

Orice! Mâncarea e în general ieftină (nu și la restaurantele de lux) și e recomandabil să ceri mai multe feluri de mâncare. Unul tot s-o nimeri să fie pe gustul tău. Dar, ca să nu ți se pară în permanență că joci la ruletă, uite mai jos detaliate cele mai populare feluri de mâncare thailandeză.

Pentru sensibili

Supă cu pui și galangal/Galangal Chicken Soup/Tom Kha Gai – este ușor dulceagă, super aromată. Să găsești iuțeală în așa ceva e cel mai mare ghinion posibil.

Phad Thai/Fried Noodles – mâncarea națională a Thailandei, pe care, în realitatea, o mănâncă turiștii. Sunt tăiței cu legume, muguri de fasole, alune prăjite și măcinate. În cazul acestui fel de mâncare trebuie să te ferești nu de iuțeală, ci de dulceață – se pune zahăr și este, uneori, grețos de dulce.

Phad Thai

Omletă thailandeză/Thai-style Omlette/Khai Jiao – o variantă foarte sigură pentru cei ce nu vor să riște în privința iuțelii. Atenție, uneori poate conține carne de porc.

Orez prăjit/Fried Rice/Khao Pad – orez prăjit, nepicant. Există variante multiple: cu legume, cu pui, cu porc, cu fructe de mare. În nordul Thailandei, într-un singur loc, am găsit o variantă de orez prăjit iute – era o deviație, despre care chelnerul m-a avertizat de la bun început. Altfel ți se servește cu sos picant alături sau/și cu limetă pe care o poți stoarce pe deasupra.

Supă cu tăiței/Noodle soup/Kuay Tiaw – supă clară, nepicantă, cu tăiței de orez și diverse tipuri de carne (poți cere cu pui/gai sau porc/muu, după preferințe).

Chifteluțe de creveți sau pește/Fish or Crab cakes/Tod Mun Kung/Plaa – seamănă bine de tot cu chifteluțele românești, ba chiar se pune usturoi în compoziție. Cele din carne de pește sunt suportabil de picante, cu celelalte ești în siguranță.

Pui cu nuci caju/Stir fried cashew nuts with chicken/Gai Pad Met Ma-Mîng – e ca și cum ai da cu zarul, unii îl fac dulce, alții toacă ardeii cu pumnul. Aș zice, totuși, că e mai probabil să-l găsești nepicant.

Pui, porc sau fructe de mare cu busuioc/Chicken, pork or seafood fried in basil/Phad Kaprao Gai/Moo/Tale – carnea tocată a animalului pentru care optezi este călită la foc iute împreună cu mult busuioc. Se servește orez simplu și ou prăjit.

Pachețele de primăvară/Spring rolls/Por Pia Tord – moștenite de la marele popor chinez, la fel de pline de grăsime și de lipsite de iuțeală.

Pentru curajoși

Salată de papaya/Papaya Salad/Som Tam – este extraordinar de proaspătă și îmbină perfect toate gusturile posibile: dulce, acru, iute, amar. Pe lângă papaya verde tăiate feliuțe subțiri se mai pun roșii, fasole verde, creveți uscați, uneori și cubulețe de vinete. Varianta pe care o preferă thailandezii este extrem de picantă. Curajoșii, oricât de curajoși, sunt sfătuiți să precizeze pet nitnoi (puțin picant) !

Som Tham

Supă iute de creveți/Hot and Sour Shrimp Soup/Tom Yum Kung. Există două variante: supa clară, în care sunt amestecate creveți, lemongrass, galangal, frunze de lime sălbatic, ciuperci și o alta, mai apropiată de o ciorbiță, la care se adaugă ciuperci, roșii, lapte de cocos, ceapă. Este iute spre foarte iute. Te sfătuiesc să ceri tot pet nitnoi ca să vină fix cum trebuie.

Supă cu tăiței de ou/Khao Soi – este mândria zonei de nord – dacă ajungi în Chiang Mai trebuie să o încerci. Supa Khao Soi este preparată pe bază de curry, dar iuțela vine într-o cantitate moderată. Poți opta pentru diferite feluri de carne, pui, porc sau vită. Se servește cu bucățele de ceapă roșie și varză murată.

Khao Soi

Curry – este picant spre ucigător de picant, indiferent că e verde, roșu, galben. E logic – se face pe bază de curry, care este mama și tata picanteriilor.

Salată cu carne de porc/Pork Salad/Laap Muu – iute tare! Totuși, nu evita felul ăsta de mâncare pentru că este una dintre comorile ascunse ale bucătăriei thailandeze – puțini turiști știu de el, deși printre localnici este foarte popular.

Laap Muu

Salată cu carne de vită/Spicy Beef Salad/Yam Neua – bucățelele de carne de vită sunt împodobite cu semințele de ardei iute. Arde tare, dar este atât de bună!

Salată cu tăiței și fructe de mare/Spicy noodles salad with Shrimp/Yum Woon Sen – se prepară cu tăiței subțiri de orez și se servește rece. Varianta originală, ca pentru thailandezi, este foarte picantă. Nu uita de pet nitnoi.

Spanac de apă călit/Stir fried morning glory/Pak Bîng Fae Daeng – este o garnitură de spanac călit la foc iute împreună cu ardei iute, usturoi, sos de stridii, sos de fasole galbenă. Este unul dintre felurile de mâncare thailandeze la care iuțeala se poate regla ușor. Cere pet nitnoi sau mai pet, după preferință.

Pentru vegetarieni/vegani

Vegetarian pentru thailandezi înseamnă că nu mănânci carne – ouăle, sosul de pește sau cel de stridii sunt produse acceptabile. Acest concept se traduce în mang sa wirat.

Jea este termenul prin care în limba thailandeză se definește mâncarea vegetariană, așa cum a fost ea preluată de la chinezi – fără carne sau alte ingrediente de origine animală. Bucătăria jay folosește, asemenea celei vegane, produse înlocuitoare precum caegan, rne făcută din ciuperci, lapte din nuci, branză de soia etc. În cazul în care ești vegan și vrei să te faci înțeles la restaurant spune ghin jea– mănânc vegan.

Dacă preferi să nu ai nimic de origine animală în preparatele pe care le comanzi, ține minte că sosurile de pește sau stridii sunt ingrediente de bază în multe preparate thailandeze. Le poți evita spunând celui care îți ia comanda: mai ao naam plaa – nu vreau sos de pește și mai ao naam man hoy – nu vreau sos de stridii.

Drumuri bune și poftă mare!

Mic dicționar de termeni (transliterare pentru români):

orez = khao

pui = gai

porc = muu

vită = nîa

crevete = kung

calamar = plaa mîc

pește = plaa

fructe de mare = tale

picant = pet

foarte picant = pet mac

nepicant = mai pet

vegetarian = mang sa uirat

vegan = jea

mănânc vegan = ghin jea