Ghidul călătorului prin Univers (2). Lungul drum al zilei către noapte.

Nota lui Brad: La invitația Tedoo, astronomul Adrian Șonka de la Observatorul Amiral Vasile Urseanu din București oferă, în fiecare lună, un mic îndrumar pentru cei care vor să privească cerul din diverse colțuri ale planetei. Pentru luna martie avem un ghid dedicat apusului de Soare. Foarte util pentru fotografi.

Lungul drum al zilei către noapte.

(text și imagini: Adrian Șonka)

Oriunde ai merge în lumea aceasta te oprești un pic să vezi un apus de Soare. Fie pentru că ai peisaje frumoase sau doar pentru că vrei să te relaxezi, apusul Soarelui este pe lista oricărui călător. Dar chiar și însoțit de o bere, un pahar de vin sau o simplă apă minerală,  privind cum ziua devine noapte poți face observații astronomice. Așa începe.

Obiectul despre care discutăm azi nu există ca atare și nu poți pune mâna pe el. Cu toate acestea, îl poți observa de oriunde. E vorba despre lăsarea nopții.

Dacă trăiești multă vreme în același loc vei ști la ce să te aștepți atunci când apune Soarele. Și vei mai știi că noaptea nu vine fulgerător, ci treptat, că există o perioadă în care, deși Soarele nu mai e vizibil pe cer, lumina lui e prezentă, iar stelele încă nu se văd.

Această perioadă se numește crepuscul și de datorează faptului că lumina Soarelui, chiar dacă nu mai ajunge direct în ochii noștri, se împrăștie în atmosferă. Din acest motiv, după ce Soarele apune nu se stinge lumina ci avem un „fade out”, ca în programele de editare video. Până când Soarele nu coboară prea mult sub orizont, lumina lui ajunge pe cerul nostru, iar noi ne putem face planurile pentru a doua zi. Și câteva selfie-uri.

Acum, că am aflat de ce avem crepuscul, să vedem cât durează. Frumusețea este că… depinde! Depinde unde te afli pe glob și, de fapt, cum se vede apusul Soarelui de acolo. Am ajuns astfel la motivul pentru care Brad m-a invitat să scriu articole de astronomie pe acest site.

Oameni aflați în diferite locuri de pe glob vor vedea cum Soarele apune sub altă traiectorie, iar pentru fiecare noptea va veni mai repede sau mai încet, mai devreme sau mai târziu.

Să luam de exemplu latitudinea României, 45° nord. De aici Soarele pare să apună pe o traiectorie destul de înclinată față de orizont, mai înclinată iarna decât vara, motiv pentru care vara avem un crepuscul mai lung. În luna iulie trebuie să asteptăm două ore și 30 de minute până cerul se face negru; în februarie și octombrie – doar o oră și 37 de minute. În ambele cazuri avem timp să ne terminăm paharul cu vin.

Lucrurile devin interesante pe măsură ce ne apropiem de Ecuator sau de poli, un fel de extreme ale… lăsatului serii.

Cu cât te afli mai aproape de Ecuator cu atât noaptea va veni mai repede, cam cu o oră mai repede decât vine la noi. Dacă în seara aceasta vedeți apusul din București iar mâine seara din apropierea Ecuatorului – ceea ce vă doresc din tot sufletul -, veți remarca cu siguranță diferența. Cerul își va schimba nuanța de la albastru deschis spre negru, via roz-portocaliu combinat cu roșu în numai 3600 de secunde! Repede, bun și ieftin (deși unii spun că nu se poate așa ceva).

În cazul în care țineți foarte mult la ziua de azi vă recomand o plimbare spre latitudinea de 66 de grade (nordică sau sudică). Acolo, în lunile februarie-martie, Soarele are o traiectorie atât de puțin înclinată încât se face noapte în aproape patru ore.

Astfel, într-o singură seară puteți vedea cinci episoade, fără reclame, din serialul “Apus de Soare”, sau puteți revizui pe îndelete tot ce ați făcut bun în ziua care stă să se sfârșească.

Cer senin!

Adrian Șonka și Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu din București te așteaptă în luna martie atât la prezentările “Călătorie prin Univers” și “Câte stele sunt pe cer” cât și la observații prin telescop sau lunetă. Programul este aici.