Goana după Caravaggio. Sau cum să creezi o capodoperă de vacanță.

M-a întrebat cineva săptămâna trecută cum îmi explic recenta obsesie a românilor pentru muzee. N-am știut ce să răspund întrucât nici nu eram la curent cu respectiva modă, nici nu fusesem în mințile oamenilor ca să știu ce-i animă.

Dar întrebarea respectivă mi-a amintit de o idee pe care de mulți ani amân s-o pun în scris.

Nici eu nu înțeleg logica și utilitatea vizitării unui muzeu de la cap la coadă atâta timp cât vizitatorul nu are un interes specific pentru una sau mai multe din operele expuse. Mă refer aici la muzeele mari, să le zic “generaliste” care expun laolaltă pictură renascentistă, porțelanuri chinezești și figurine incașe.

Departe de mine gândul de a nega rolul extraordinar al acestor instituții pentru conservarea și popularizarea artelor. Ele sunt bine unde sunt și fac bine ce fac. Doar că a le parcurge de la intrare la ieșire, în ordinea numerelor de pe hartă, fără a căuta ceva anume e ca și cum te-ai duce la mall deși nu ai nimic de cumpărat. Un check-in, un selfie și o după-amiază pierdută.

Mă întreb: în loc să vizităm muzee pentru că tot sunt în orașul unde ne aflăm, nu mai bine am umbla prin lume în căutarea unui autor și a operelor sale? Astfel, călătoriile noastre ar avea un scop, o direcție și ne-ar îmbogăți cu adevărat și mintea, și sufletul.

În joacă și de dragul exercițiului, am creionat astăzi două trasee care m-ar duce pe urmele a doi dintre pictorii mei preferați: italianul Caravaggio și flamandul Pieter Bruegel cel Bătrân. Itinerariile nu sunt deloc simple și e puțin probabil ca cineva să le poată face dintr-o bucată. Cu atât mai bine: goana după artă devine un proiect de termen lung și vacanțe multe.

Michellangelo Merisi da Caravaggio – 9000 de kilometri.

Goana după Caravaggio. Captură Google Maps.

Caravaggio, Maestrul Clarobscurului (în termeni moderni i s-ar zice Maestrul Dynamic Range), a fost la rândul lui un mare călător care și-a împărțit viața și activitatea între Sicilia, Malta, Roma și Napoli. Lucrările lui sunt împrăștiate prin toată Europa și peste Ocean. Mă voi rezuma la ce putem vedea pe Bătrânul Continent.

Cântărețul din lăută, Ermitaj, St. Petersburg.

Povestea noastră ar trebui să înceapă la Galleria Borghese din Roma, al cărei fondator, Scipione Borghese, era la fel de pasionat de Caravaggio ca și mine, dar avea ceva mai mulți bani. Galeria oferă cea mai mare concentrare de caravaggism pe metru pătrat, adăpostind câteva dintre capodoperele artistului: David cu Capul lui Goliat, Băiat cu coș de fructe sau Sfântul Ieronim. 

Sfântul Ieronim, Galleria Borghese, Roma.

Dacă tot suntem în Cetatea Eternă mergem și până la Biserica San Luigi dei Francesi pentru a medita câteva zeci de minute în fața Chemării Sfântului Matei, dar nu-l uităm nici pe frumosul de Narcis care se exhibă în toată splendoarea la Galleria Nazionale d’Arte Antica.

De la Roma dăm o fugă la Florenza ca să vedem portretul lui Bachus la Galeriile Uffizi, continuăm către Genova, unde Ecce Homo e expus la Palazzo Bianco și încheiem segmentul italian al călătoriei la Academia de Arte Frumoase din Milano, unde vedem varianta din 1606 a Cinei la Emaus.

Cina la Emaus, versiunea 1601, National Gallery, Londra.

De la Milano virăm vest către Paris și facem o oprire în fața Ghicitoarei expuse la Louvre, după care trecem Canalul Mânecii și completăm setul de Cine la Emaus cu versiunea din 1601, expusă la National Gallery din Londra.

Bachus, Galleria Degli Uffizi, Florența.

Ne întoarcem pe continent, îi dăm bătaie până la Palatul Sanssouci din Potsdam, lângă Berlin, pentru o întâlnire cu Toma Necredinciosul și terminăm ziua în capitala Germaniei, unde ne așteaptă Portretul unei curtezane (Muzeul Kaizer Friedrich). Urmează Viena, care se mândrește cu Încoronarea cu spini expusă la Kunsthistorisches Museum.

Portretul unei curtezane, Muzeul Kaizer Friedrich, Berlin

10 orașe, peste 9000 de kilometri (calculați pe șosea), câteva săptămâni adunate prin muzee, dar poți spune, la final, că nu ai vizitat clădirile, ci arta adăpostită de ele. Asta ca să te explici prietenilor. Cât despre câștigul tău interior, acesta este, vorba reclamei, neprețuit.

Pieter Bruegel cel Bătrân (1525-1569) – 6000 de kilometri.

Goana după Bruegel. Captură Google Maps.

Bizarul și sarcasticul Bruegel a trăit și a lucrat în Olanda, în Franța și în Italia, iar ambii săi fii Peter și Jan i-a urmat pasiunea pentru pictură, nu cu același succes ca seniorul. Hai să mergem să-l căutăm.

Turnul Babel, Kunsthistorisches Museum, Viena.

Ce este Galeria Borghese pentru Caravaggio este Kunsthistorisches Museum pentru Bruegel. Instituția vieneză adăpostește nu mai puțin de 10 lucrări ale genialului flamand, inclusiv capodopere precum Nuntă țărănească, Turnul din Babel, Vânători în zăpadă, Dans Țărănesc, Jocuri de Copii, Hoțul de cuiburi. Un pasionat de Bruegel ar putea petrece liniștit o săptămână în capitala Vienei, pelerinând zilnic în sălile de expoziție. Mai puțin lunea, din păcate.

Căderea lui Icar, Musees Royaux des Beaux-Arts de Belgique, Bruxelles.

De la Viena pornim către Bruxelles pentru a vedea Căderea lui Icar (Musees royaux des Beaux-Arts de Belgique), iar în drum facem o oprire la Berlin, unde putem admira și încerca să dezlegăm cele peste 100 de Proverbe Flamande așternute de artist pe o singură pânză (Staatliche Museen).

Proverbe flamande, Staatliche Museen zu Berlin.

În fine, mai avem de compătimit Cerșetorii (Louvre, Paris) și de gustat Parabola Orbului (Museo di Capodimonte, Napoli) pentru a desăvârși expunerea europeană a lui Bruegel. Cine are viză poate traversa oceanul în căutarea Secerătorilor, expuși la MET, New York.

Secerătorii, MET, New York.

Fără segmentul transoceanic, “goana după Bruegel” acoperă 5 orașe și mai bine de 6000 de kilometri. Cât costă? Nu știu și n-o să stau să calculez. Important e rezultatul: o capodoperă.

UPDATE: Mirela deja a făcut “The Caravaggio Hunt” și scrie despre asta pe blogul ei.