5. Geografia
Pare evident? Nu e. O diferență dintre turiști și călători este că primii nu știu unde se află pe hartă. Ei știu doar un nume. Între 4 și 15 litere care denumesc locul acesta unde au fost aduși cu avionul sau autocarul. Că e la nord, la sud, la est sau la vest nu are nicio importanță.
Pentru voi, în schimb, are importanță. Cum să nu știi unde ești? Cum să nu știi ce se află în jurul tău pe o arie de măcar 100 de kilometri? Cum să privești marea din fața ta și să nu știi cum se numește și ce se află pe malul celălalt? Pentru mine cel puțin, a ști unde mă aflu e aproape sinonim cu a ști cine sunt.
În cele mai multe cazuri, lecția de geografie începe la bordul avionului, unde sistemul de localizare îți arată cu precizie peste ce zbori. Unele companii aeriene îți oferă electronic mai multe detalii despre geografia și istoria locului (Air France lucrează la o integrare a sistemului sau de in-flight entertainment cu Google Earth). E distractiv și extrem de interesant să-ți dai seama unde e România pe harta lumii, cât de departe sunt anumite repere, ce munți înalți sau lacuri nesfârșite există pe lumea asta. Şi cel mai frumos e că poți corela imaginea sintetică de pe display cu imaginea reală de pe hubloul avionului.
Ajuns la destinație, trebuie să-ți cumperi o hartă. Chiar dacă ai rezervat cazarea în același loc pentru toată durata vacanței, nu trebuie să devii propriul tău prizonier. Harta e mai utilă decât orice pliant, pentru că este sinceră. Harta e o sursă obiectivă și credibilă de informație pentru cei care caută plaje, vârfuri înzăpezite, sate izolate, golfuri ascunse de ochii mulțimii, canioane spectaculoase.
Şi dacă nu te duci să le vezi pe toate, ai progresat enorm în geografia locului. Ştii care e capitala țării, care sunt orașele importante, cu cine se învecinează, cum se ajunge de la A la B și care sunt distanțele aproximative între două puncte. Îți amintești zâmbind de ora de georgrafie la care implorai Cerul să nu fii scos la hartă.
6. Ştiintele Naturii
Am să grupez aici, poate abuziv, Botanica, Zoologia, Geologia, Meteorologia și așa-numitele “Cunoștințe despre natură”.
Călătoriile te învață multe lucruri despre viața de pe pământ și din apă, despre situația reală din păduri și oceane și îți scoate înainte tot felul de minunății naturale, de la stâncile cu forme ciudate din Meteora sau Utah la spectacolul acvatic din recifurile caraibiene. Vizitează primatele din Tanzania, Borneo sau Uganda și o să-ți conturezi un răspuns propriu la dilema “creație vs. evoluție”. Nu ai cum să nu înveți.
Pe urmă, vremea. De asta depindem toți, în special în vacanță. Ai vrea să știi dacă o să plouă, dacă o să fie vânt și dacă avionul vostru va traversa vreo furtună. Auzi pilotul spunând ceva despre “Jet Streams” tu știi, sunt niște curenți de aer rapizi, de mare altitudine, pe care avioanele îi folosesc ca să facă economie de kerosen. Ştii că un anumit tip de nori înseamnă vreme bună. Şi că, dacă vântul bate dinspre mare spre munte, sunt șanse mari să plouă.
Înveți să te orientezi după soare, observând de unde răsare și unde apune. Înțelegi mecanismele misterioase ale fluxului și refluxului. Te interesezi de fazele Lunii (pentru o baie în mare la Lună Plină). Pentru că te uiți – după atâta timp – la stele, înveți câteva constelații și îți aduci aminte cum se calculează Nordul după Polară și Sudul după Crucea Sudului. Dacă mâine ți-ai pierde GPS-ul, ai fi în stare să te întorci acasă.
7. Fizica și Chimia
Pentru cei care merg în vacanțe specializate în sporturi mai mult sau mai puțin extreme, călătoriile sunt o mare lecție de fizică și/sau chimie.
Întrebați orice diver cât trebuie să tocească pentru a-și lua certificatul PADI. Şi e treabă serioasă; dacă nu înveți bine, ai probleme. Din “programă” nu lipsesc mecanica fluidelor și un pic de biochimie (cum e cu azotul și oxigenul din sânge). Când vedeți o creatură cu labe albastre și tub de oxigen în spate, nu râdeți: e un om care ar lua 10 la anumite extemporale.
Sporturile nautice necesită, în general, o doză bună de cunoștințe de fizică. Altfel cum vă explicați că un velier poate să navigheze împotriva vântului, deși bunul simț ne spune că nu poate. Sau cum credeți voi că fac băieții aia whitewater rafting (adică se dau pe râuri repezi cu kayakul) fără să știe cum se împacă solidul cu lichidul, cum se ține echilibrul și cum poți să te întorci în poziție verticală după ce te-ai răsturnat cu fundul în sus? Nu e nici nebunie, nici magie: e un pic de știință pusă în slujba mușchilor.
8. Matematica
M-am gândit mult la posibile modalități de a învăța matematică atunci când călătorești. Am reușit să găsesc doar una: calculați nota la restaurant.
Ca să închei, că m-am lungit prea mult: călătoriile au un rol formator pe care și noi, românii, începem să îl înțelegem. O vacanță nu e doar o activitate de leisure, un mod de a scăpa de casă și serviciu, ci și o deschidere către noi oportunități de dezvoltare personală. Trecând în revistă punctele de mai sus, îmi vine în minte un argument: nu puțini au fost aceia cărora o călătorie le-a schimbat destinul. Au fost destui care și-au găsit adevărata vocație din întâmplare, pe când hălăduiau prin locuri îndepărtate. Mulți au renunțat la joburile lor de-acasă și au ales cariere în biologie, istoria religiilor, lingvistică, sociologie. Au devenit scafandri, navigatori sau piloți de avion. Au lăsat orașul pentru savană, mașina pentru cămilă și salariul pentru o cauză nobilă. Evident, nimeni nu a ales să se facă matematician.
Vom ajunge și noi vreodată să gândim și să acționăm așa? Sigur că da. Deocamdată, e important să călătorim. Pământul ne va spune ce să facem mai departe.
Comentarii - Niciun comentariu