În jurul lumii, cu SkyTeam și Românii (ep. 5): Cambridge. Schimbarea la minte.

Trei români și un hobbit

Mircea a terminat Biologia în România, apoi a prins o bursă și a venit în Marea Britanie. Mai întâi la Edinburg, apoi la Cambridge, unde s-a profilat pe antropologie genetică la Pembroke College, unul dintre cele mai vechi colegii ale Universității. După absolvire, a petrecut 6 luni în India alături de bunul hobbit Guy, pentru a-și documenta lucrarea de doctorat.

– Mă fascinează diferențele majore de pigment dintre diverse zone ale Indiei. În nord sunt albi ca noi, în sud – negri ca tăciunele. Am mers în India cu rucsacul în spate, din sat în sat, să colectăm mostre pentru a înțelege cauzele acestor variații, cum au circulat și cum au funcționat genele de-a lungul timpului. Asta ne poate da multe răspunsuri de interes nu doar antropologic, dar și istoric.

Adriana l-a urmat pe Mircea în Regatul Unit nu doar pentru a ține cuplul laolaltă, ci pentru a-și deschide propriile orizonturi.

– Am simțit o schimbare majoră la nivel de mentalitate și aptitudini. Aici sunt expusă la atâta cunoaștere, la atâta dialog…Sunt înconjurată de oameni care știu enorm de multe lucruri, dar cu toate astea nu sunt nici egoiști, nici aroganți, ci dornici să te învețe și să te inspire să afli. De când am venit în lumea asta, îmi merge mintea cu totul altfel.
– Dar tu cum ai ajuns aici?
– Am venit după Mircea, inițial. Apoi mi-am găsit un curs de Marketing Turistic la Oxford Brookes, l-am urmat și acum îmi pregătesc dizertația finală. Poate-mi dai o idee.
– Și cum faci să îți plătești școala?
– Lucrez. Fac un internship la o companie de pariuri online. Cu ocazia asta învăț și cum se face marketingul pe internet. O să-mi fie de folos în domeniul turistic.

Claudiu a absolvit Teologia la Sibiu și face un Master în Teologie la IOCS (The Institute for Orthodox Christian Studies).

– Master în ortodoxie în Anglia, Claudiu???
– De ce nu? Avem aici toate confesiunile, plus atei și agnostici. Și nu există nicio problemă. Discutăm, schimbăm puncte de vedere, ne contrazicem, cădem de acord etc. Fără patimă. Suntem aici ca să învățăm unii de la alții, nu ca să avem dreptate.

Când Creația și Evoluția ies la bere împreună

Guy merge înainte, ascultându-ne conversația cu un aer amuzat. Din când în când ne oprește pentru a povesti despre un loc.

– Podul acesta pe care mergem acum pare terminat, dar nu e. Sferele care-l împodobesc nu sunt șlefuite complet. Vezi? În partea de jos au rămas colțuroase.
– Pare destul de vechi podul, să tot aibă vreo trei secole. De ce n-au apucat să-l termine?
– Pentru că, la vremea când s-au apucat de el, impozitul se plătea doar pe construcțiile finalizate. Atâta timp cât sferele nu sunt sfere, podul nu e terminat, deci nu se plătește impozit.
– Ce evazioniști!

Pe canalul de sub pod, grupuri de studenți ieșiseră la o mini-croazieră pe punt­-uri, bărcuțe butucănoase, dar solide, folosite de englezi pentru a naviga pe bălțile liniștite de interior. Pe una dintre bărci se râdea cam tare. Se râdea atât de tare încât, la un hohot sincron, coaja de nucă s-a răsturnat, aruncându-și pasagerii în apa rece ca toamna britanică. Hohotul n-a încetat nici când, murați până la suflet, cei 6 sau 7 petrecăreți s-au aburcat cu greu la bord. Sunt tineri, au timp să se usuce.

Ajungem la intrarea într-o superbă grădină englezească, bună de pus la manual. Încerc să împing portița de fier, dar lacătul se împotrivește.

– Azi e închisă. Dar asta nu înseamnă că nu poți s-o admiri în toată frumusețea ei. Uită-te prin lupă.

În mijlocul porții era montată o lentilă cât un fresbee. M-am apropiat și imaginea grădinii s-a revelat ca printr-o minune în fața ochilor mei.

– Fostul proprietar era pasionat de optică. Când a murit, a donat grădina Universității. Lentila a fost montată în memoria lui.
– Ce proprietari aveți și voi pe-aici, măi, Guy.

Vorbim aproape totul în engleză, nu doar din respect pentru prietenul nostru englez ci pentru că vrem să îl ținem implicat în discuție. Suntem la Cambridge, unde evoluția se naște din dialog. A, apropo de evoluție, ia să lansez un drăcușor la apă:

– Și ia ziceți, domnilor, cum de s-a nimerit ca un antropolog să se împrietenească tocmai cu un teolog? Nu vă luați la bătaie pe tema evoluție versus Creație?

Mircea scoate drăcușorul din apă, îl șterge și-l trimite acasă cu un șut în fund.

– În lumea academică există o zonă în care cele două teorii nu doar că nu se exclud reciproc, ba chiar se completează. Deci da, pot să fiu prieten cu Claudiu, pot să merg la bere cu Claudiu fără să ne certăm. Așa cum a zis și el, aici nu contează să ai dreptate, ci să înveți. Dacă ai venit la Cambridge ca să ai dreptate, îți pierzi vremea.