Insule în Thailanda. Koh Jam. Zei, nomazi și profeții.

Scoate un album de fotografii șterse și-l răsfoiește febril până ajunge la pagina cu pricina: domnul Mangon, cu 10 ani mai tânăr, trecându-și o andrea groasă de oțel prin obraji, de la stângul la dreptul. Din reflex, ochii îmi sar pe fața lui, căutând dovada că imaginea nu e trucată. Nu e. Vraciul își întinde cu două degete pielea obrazului ca să-i văd cicatricea.

–  Doamne sfinte, de ce-ați făcut asta, domnule Mongon?
–  N-am făcut-o eu, ci zeul. Când vine mă posedă cu totul. Trăiește în mine, iar eu sunt inconștient în tot timpul ăsta. Ziceai că stai la Deela, nu?
–  Da.
–  La Deela vin foarte des spiritele să se reîncarneze. Are puteri magice femeia asta, să știi. Transmite-i salutări din partea mea.

Dau să plec pentru a transmite complimentele. Ca orice om nevorbit, domnul Mangon mă mai ține 10 minute de vorbă pe scară. Firește, aduce vorba despre singurul lucru notabil care s-a întâmplat vreodată pe Koh Jam cu excepția reîncarnărilor ocazionale: tsunami-ul din 2004.

– Vezi unde e creanga aia ruptă, în palmier? Până acolo a fost. 4-5 metri. A dărâmat aproape tot de la plajă până la deal.
– Ei, domnule, așa o nenorocire n-o să mai vină prea curând. A fost, ca să zic așa, o catastrofă excepțională.
– Ascultă-mă pe mine, Brad, lucrurile nu se vor opri aici. S-au adunat prea multe rele, iar Pământul încearcă să se scuture, să se purifice. Se va întâmpla ceva urât chiar anul acesta.

Toți la o masă.

Îl las pe domnul Mongon cu clarviziunile lui și mă întorc la pensiune. S-a înserat deja și doamna Deela aprinsese câteva becuri chioare în micul restaurant. Electricitatea apăruse pe insulă abia în 2008 iar oamenii, încă obișnuiți fără ea, o foloseau cu maximă cumpătare. Plaja era în beznă. În larg, Koh Phi Phi Don era învelit într-un halou de lumină. Dacă n-ar fi fost vuietul valurilor la flux, probabil că s-ar fi auzit și boxele urlând. Ce bine că eram aici și nu acolo.

La lumina pâlpâindă a becurilor aveam să descopăr că nu eram, totuși, singurul vizitator al insulei. O italiancă, instructoare de înot și pasionată de yoga venise aici, ca în fiecare an, să facă două-trei luni de asane pe plajă.

Mai era și un cuplu de americani ultra-blonzi care, în prealabil, voluntariaseră șapte luni la o fermă de orez din Japonia. Acum găsiseră o barcă spartă pe sub palmierii doamnei Deela și își petreceau zilele meșterind la ea, fără succes.

Și, desigur, mai erau tovarășii mei de drum Laura, Alex și Vlad, dar nu e nevoie să-i pun la numărătoare pentru că am fost toți ca unul în plimbarea asta.

Cum masa noastră era cea mai populată i-am invitat și pe ceilalți să ni se alăture. Am mâncat, am desfăcut o sticlă de whisky, am cântat la chitară și-am făcut schimb de informații și idei de călătorie. Pentru prima oară după Sumatra aveam toți turiștii de pe o insulă în jurul aceleiași mese.

Am plecat de pe Koh Jam după două nopți și trei zile ca un suflet necurat ce eram conform proorocirii lui Harun.

O săptămână mai târziu, taifunul Hayian lovea Filipinele ucigând cel puțin zece mii de oameni. În Rusia erupeau trei vulcani, în Indonezia – doi. Nu mai departe de ieri, în Pacific se năștea o insulă nouă, ca urmare a unei alte erupții. Și domnul Mangon avusese dreptate.

Ce de profeți pe Koh Jam.

Koj Jam. Practicalități.

Cum se scrie, cum se pronunță? Koh Jam, Koh Cham, Koh Jum, Koh Jam sau Koh Phu?

Koh Jam este, probabil, insula thailandeză cu cele mai multe nume. Totul pleacă de la diferitele forme de transliterare pentru turiști albi a toponimului original. Că dacă scrii Cham sau Jam, englezul o să pronunțe Chem sau Jem. Dacă scrii Chum sau Jum, riști să te trezești cu un român care le pronunță cum se aud.  Ca să fertilizeze confuzia, localnicii înșiși folosesc un al doilea nume: Koh Phu, după “muntele” de 522 de metri din partea de nord. Ca să fii sigur că nu te rătăcești, pronunță Ko Geam.

Cum ajungi.

Varianta 1: Barca rapidă de la Krabi la Koh Lanta oprește și în dreptul insulei. De aici te transferi până la port cu un long tail boat local. Drumul din Krabi până aici costă 350 THB (aproximativ 9 EUR). Cursa regulată funcționează de la mijlocul lui noiembrie până la sfârșitul lui aprilie. În extrasezon ai varianta 2.

Varianta 2: De la Krabi Town sau Ao Nang te transferi overland până la portul Laem Kruat. De acolo iei un long tail boat local (pleacă din oră în oră dacă au clienți) până la Koh Phu (portul din nord al Koh Jam). Drumul durează 30-40 de minute și costă 70 THB (2 EUR). Poți să urci pe barcă și o motoretă pentru încă 70 THB.

Cum te deplasezi pe Koh Jam.

“Șoseaua” care străbate insula de la nord la sud e un drum îngust și desfundat, pavat cu nisip, argilă și bolovani. Pe două porțiuni mici e turnat beton. Dacă nu ți-ai adus o motoretă cu tine de pe continent poți închiria una pe insula (mi s-a spus, n-am încercat). Nu există mașini. Transportul de pasageri se face cu niște mini tuk-tuk-uri foarte asemănătoare cu Unirea mea (motorete cu ataș deasupra căruia s-a pus o copertină).

Unde stai pe Koh Jam.

Bungalow-urile de la Bo Daeng. 4 EUR pentru cel din stânga, 6 EUR pentru cele din dreapta.

Opțiuni de cazare sunt surprinzător de multe: cel puțin 20 de bungalow resort-uri înșirate pe coasta de vest. Majoritatea sunt afaceri de familie cu 7-8 căsuțe, proprietarii sunt la datorie zi și noapte. Iată câteva:

Bo Daeng (se citește bo deng), pensiunea doamnei Deela. Se află pe Andaman Beach, în sud, la 5 metri de plajă. Întreabă pe oricine, că o știe. Cele mai scumpe bungalow-uri au baie ensuite. Apă rece, firește. În cameră ai o saltea, un prosop, două perne și o plasă de țânțari. Costă între 150 și 250 THB pe noapte (4-6 EUR), bungalow-urile sunt ultra-basic. Restaurantul e super-aprovizionat și servește mâncăruri thailandeze, indiene și europene. Cele două femei care o ajută pe doamna Deela sunt bucătărese măiastre.

Andaman Resort e gard în gard cu Bo Daeng și, pentru standardele din Koh Jam, oferă luxul luxului. Wi-fi, aer condiționat, apă caldă. Prețurile variază între 500 THB pe noapte pentru o cameră cu ventilator și duș rece și 1500 THB pentru una full service. Personalul e cam trans-sexual.

Woodland Lodge. La 500-600 de metri sud de Bo Daeng, e ținut de Ray, un american la a a treia tinerețe și Sao, soția lui thailandeză. Căsuțele sunt spațioase și par curate. Foarte multe flori în grădina resortului. Au și un bar-restaurant așezat frumos la buza plajei. 600-1500 THB (15-40 EUR) pe noapte.

OonLee Bungallows, pe plaja de nord, resort ținut de franțuzoaica Valerie și de soțul ei, Oon. N-am inspectat personal locul, dar toată lumea îi vorbea de bine. Prețuri între 600 și 4000 THB pe noapte (15-100 EUR), funcție de sezon și tipul de bungalow.

Ce faci în Koh Jam.

Ți-aș recomanda să nu faci nimic, că e păcat să tulburi liniștea abisală a insulei cu “activități”. Totuși, dacă nu te lasă ghiermele, poți să:

– mergi la pescuit (întreabă la doamna Dee, te pune ea în legătură cu cine trebuie)
– faci snorkeling în coralul abundent, deși nu foarte viu.
– mergi într-o drumeție până pe vârful muntelui Pu.
– culegi scoici la reflux.

Mai multe informații despre insulă găsești pe Koh Jum Online, site-ul independent al unor dependenți de acest colț de lume.

Vezi toate imaginile în galerie. Fotografiile au fost făcute cu telefonul.