Isle of Wight, vacanţă cu stafii

Fiecare casă, castel, pub, copac sau plajă de pe Isle of Wight este mega-bântuită. Călugări-stafii, doamne în negru, gri, albastru, alb sau roşu, epave, piraţi, servitoare înamorate, cavaleri, urme de paşi, gamete sau lumini de lumânări care se sting. Brrrrrr….

Nu vă garantez că o să întâlniţi vreunul din sutele de suflete neodihnite care bântuie pe acolo, însă căutarea merită tot efortul. Şi e de căutat! Insula e presărată cu castele vechi, case şi mai vechi, biserici stranii, mânăstiri cu acoperişuri din paie, care par nişte femei nebune, cu coama despletită, fortăreţe ca nişte închisori din care nu scapă nimeni şi ca să completeze decorul fantastic, exista până şi o cale ferată pe care merge o locomotivă cu aburi. Keats şi  Dickens erau dependenţi de insula asta care le furniza exact atmosfera înspăimântătoare de care aveau nevoie pentru operele lor.

În timpul zilei puteţi să staţi la plajă pe nenumăratele şi spectaculoasele plaje, de jur-împrejurul insulei, vă puteţi plimba cu bicicleta prin satele atât-de-englezeşti, unde în fiecare săptămână are loc un festival, puteţi să gustaţi din delicatesele bucătăriei tradiţionale, din care nu lipsesc fructele de mare şi vinurile. Sa vă fie de bine!

Apoi se lasă seara şi apar stafiile. Apropo de asta, cel mai tare e să ajungeţi aici de Revelion, când, deasupra porţilor de la Knighton Gorges apare din beznă o casă care nu mai poate fi văzută în nici o altă seară sau ocazie. Pe cei care se dau mari că lor nu le e frică îi invit intr-o noapte la Arreton Manor sa-i asculte cantand pe călugării îngropaţi aici. Paza evenimentului este asigurata de o dubioasa doamnă în roşu, care apare din când în când în faţa oaspeţilor.

Dacă nici asta nu vă sperie, ar mai fi ceva: să vă duceţi într-o plimbare romantică pe WestWight Beaches. La miezul nopţii, din marea de culoarea sângelui, ies fantome ale marinarilor înecaţi si ale tâlharilor omorâţi şi aruncaţi în mare.

Pentru cei mai “jurnalişti” dintre voi, care vor, dom’le, să ştie exact ce stafii sunt acolo, există o clasificare a lor, pe care o oferim în cele ce urmează:

• Stafii istorice, care trăiesc în castele/clădiri vechi; sunt cele mai inofensive, pentru că nu doresc nici să îşi părăsească “locuinţa”, nici să intre în contact cu vizitatorii.
• Stafii cu apariţie regulată, despre care se ştie când şi unde apar. De obicei după fenomene meteorologice deosebite (ploaie, ceaţă, grindină) şi în zone ştiute, cu un magnetism crescut sau cu dezechilibre magnetice.
• Stafii de gen Poltergeist: acestea sunt cele mai scandalagioaice şi mai, ca sa zic asa, palpabile. De obicei urmăresc o persoană cu care au nişte conturi de reglat, motiv pentru care răstoarnă obiecte, trântesc uşi sau chiar fură obiecte din preajma viului cu care au socoteli de rezolvat. E recomandabil sa nu le datorati nimic.
• Stafii de criză, sufletele celor care abia au decedat şi care îi mai vizitează pe cei dragi vreme de câteva zile după moarte. Acestea sunt cele mai obişnuite.

Cum ajungeţi pe Isle of Wight?

De la Londra, închiriaţi o maşină şi “daţi-i” spre Portsmouth sau Southampton.

De aici luaţi ferryboatul şi debarcaţi pe Insula Stafiilor (Isle of Wight). O călătorie cu catamaranul rapid din Sputhampton cu Red Jet durează 30 de minute, iar din Portsmouth cu Fast Cat doar 15 minute.

Unde dormiţi?

Ar fi drăguţ să staţi în Xoron, o barcă folosită drept bază de artilerie în timpul razboiului, transformată acum în cazare. E ancorată în Bembridge Harbour şi costă 65 euro/noapte.

Crab and Lobster Inn e un han cu 5 camere foarte cochete şi cu vedere la mare. Aici puteţi să şi mâncaţi foarte-foarte bine. Camera costă 90 euro/noapte.