Thailandeluxe (8). Pimalai Koh Lanta. Hypnotized.

Testăm timp de câteva zile cele mai luxoase hoteluri și resort-uri din Thailanda, apoi ne spunem părerea despre ele cât de obiectiv putem. Am numit această colecție Thailandeluxe. Sperăm să te inspire pentru următoarele tale vacanțe. Azi publicăm al optulea review din serie, despre Pimalai.

Koh Lanta. Un McDonald’s în curtea moscheii.

M-am ferit ani de zile de Koh Lanta și acum știu, în sfârșit, de ce. Ca să nu stric.

Am găsit o insulă la mijloc de drum între ce a fost cândva și ce va deveni, inevitabil, la presiunea pieței. Criza financiară a atins o mare parte din vestul Europei dar scandinavii, principalii „dezvoltatori” și mușterii ai insulei, o duc încă suficient de bine pentru a continua ce au început cu 10-15 ani în urmă. Transformarea Lantei dintr-un paradis natural într-un paradis turistic.

Lanta de azi, Lanta de „tranziție”, e ca o moschee în curtea căreia s-a construit un McDonald’s. Credincioșii se duc la slujbă, vizitatorii – la prânz, credincioșii se roagă la Allah, vizitatorii – la Ronald McDonald. Poate că e o imagine forțată. Poate că nu despre un McDonald’s vorbim aici, ci despre o piscină cu bar, o pizzerie sau o pistă de bowling. Esențialmente, însă, Lanta seamănă cu un tigru potopit de purici. Și, scărpinându-se permanent pentru a scăpa de mâncărimi, își pierde din ținută. Și din blană.

Apus cu Dire Straits.

Frank de Lestapis, managerul de lux al resortului de lux Pimalai, privește apusul prin lentila curată a unui pahar de Chardonnay atent selecționat. E aici de la începutul lumii. Adică din 2001, când proprietarii resortului, o familie bogată din Bangkok, au decis să investească primul miliard de baht (aproximativ 25 de milioane de euro) pentru a transforma colina din sudul insulei într-unul dintre cele mai fițoase refugii turistice din Thailanda.

S-a distrus puțin, aproape deloc, zice Frank. Conceptul de la care s-a plecat a fost integrarea armonioasă în natură, cu minim de impact. În dosarul din cameră există o pagină care vorbește despre „pest control”. Prin “pest” înțelegându-se viețuitoarele sălbatice, cu predilecție insectele și reptilele. Stârpirea sau alungarea acestora trebuie să reprezinte acel „minim impact”. Are și confortul prețul lui.

E un apus frumos, într-adevăr. Se potrivește de minune cu Chardonnay-ul pe care Frank se oferă generos să-l împartă cu mine. Rămân la bere, mă ajută să-mi țin mintea rece. E început de sezon ploios. Din cauza valurilor mari nu se poate merge cu barca nici în Koh Rok, nici în Koh Haa, două dintre cele mai bune – și mai neștiute – destinații de snorkeling din țară.

În lipsă de alte atracții sau distracții, puținii turiști care sunt cazați la Pimalai zilele acestea își fac de lucru pe plajă, un kilometru aprope pustiu de nisip gălbui, pe care Pimalai îl împarte doar cu un reggae bar și cu un alt resort, aflate la celălalt capăt al golfului. Doi copilași blonzi se iau la trântă cu valurile și înghit, la fiecare talaz, câte un kilogram de apă sărată și nisip. Părinții îi privesc cu zâmbete mândre. Așa se călesc marile nații.

Era o seară ca aceasta, dar cu câțiva ani în urmă, când Frank, la umbra aceluiași pahar de Chardonnay, a văzut o barcă rapidă apropiindu-se de țărm. Nu era barca resortului și cum nu mai aștepta niciun oaspete pe ziua respectivă, i-a ieșit în întâmpinare curios. Speedboat-ul trage la mal și câțiva oameni coboară pe plajă.

Unul dintre ei, un bărbat la vreo 60 de ani sfrijit și cu ochelari, părea cunoscut. Era Bill Gates, fondatorul Microsoft, împreună cu câțiva prieteni și asociați. A mâncat ceva, a dormit o noapte la Pimalai și a plecat a doua zi. Din câte înțeleg de la manager Bill nu vorbește prea mult, dar e un tip de treabă.

De ce tot insist cu vedetele care un vizitat un resort sau altul? Din două motive. Primul: pentru că așa m-a sfătuit buna mea prietenă Ecaterina, concierge la Burj-Al-Arab. Al doilea: deoarece clientela unei proprietăți ajută să ne dăm seama, prin numele din cartea de oaspeți, dacă locul este sau nu în linie cu afinitățile noastre.

La Six Senses Yao Noi venise în vacanță Cristiano Ronaldo. Conrad Samui l-au găzduit pe Lewis Hamilton.

Printre oaspeții Pimalai s-au numărat Oliver Stone, Anne Parillaud (protagonista din „Nikita” lui Luc Besson), Michael Fassbender (X-Men, Inglorious Basterds), Charlie Burchill (vocalistul de la Simple Minds), sau John Illsley (fost component Dire Straits). Și trebuie să recunosc că seara aceasta, cel puțin, merge asortată cu „Your Latest Trick” sau “Hypnotized” și nimic altceva.

În mod cert Pimalai nu e un loc pentru fotbaliști sau piloți de Formula 1 aflați în activitate oricând în ultimele două decenii.

Minimalism, maximalism și o grădină.

Vorbeam mai sus despre The Conrad Samui. Deși nu se cuvine să poluez acest review cu referiri la concurență, nu mă pot abține să fac câteva paralele care se impun, tocmai pentru a sublinia importanța conceptului, a design-ului, în diferențierea ofertei unui resort de lux față de altul.

Atât Pimalai cât și Conrad se află în colțuri izolate de insulă, sunt construite în trepte pe versanți de deal, oferind priveliști dintre cele mai spectaculoase. Coincidență sau nu, ambele au în față, la câteva mile distanță, câte un arhipelag, iar ambele arhipelaguri se numesc Koh Haa (thai: “Cinci Insule”). Ambele oferă vile private cu piscină proprie, câteva restaurante, spa-uri și restul tacâmului.

Hillside Pool Villa 1 Bedroom. Foto: Brad Florescu. Echipament: SONY A7.

Dar în timp de Conrad își bazează luxul pe minimalism, Pimalai face exact opusul, oferind oaspeților săi un – dacă-mi permiteți – maximalism de sorginte autohtonă. Structurile grele din lemn de tec, întunecate și răcoroase, decorațiunile de o spectaculoasă minuțiozitate și asaltul permanent al vegetației creează un ansamblu nu atât dedicat ochiului cât stării de bine, de adăpost, de acasă.

Pimalai nu „dă” atât de bine în fotografii ca alte resorturi de lux, dar compensează printr-o eleganță luxuriantă, maiestuoasă, descendentă a școlii de arhitectură a Regatului Thailandei. Pentru thailandezi more is more indiferent ce-ar susține colegii lor din Japonia sau Statele Unite.

Indiferent de care parte a baricadei arhitecturale te plasezi, există un loc pe imensul perimetru al Pimalai unde nu e loc de controverse: grădina care găzduiește spa-ul, o capodoperă din toate punctele de vedere. Căderi de apă, sute de soiuri de plante aromatice, arbori și flori, o armonie desăvârșită de miresme și stoluri întregi de fluturi colorați care își fac voios treaba pentru care i-a proiectat Natura.

Halatul.

O Pool Villa One Bedroom ca cea în care am stat noi costă între 422 EUR în low season și 969 EUR în peak season. Cea mai ieftină opțiune este camera Deluxe, al cărei preț variază între 162 și 484 EUR, iar cea mai scumpă este Beach Villa 3 Bedrooms pentru care plătești între 1153 și 2052 EUR în funcție de sezon. Pe noapte.

Mai multe informații despre camere, facilități și prețuri găsești pe site-ul Pimalai.

Despre #thailandeluxe

Proiectul este realizat cu sprijinul Autorității pentru Turism a Thailandei (T.A.T.), biroul pentru Balcani. Mulțumiri Mădălinei Nan și lui Bogdan Gligor pentru implicare și suport. Mulțumiri și managementului Pimalai pentru găzduire.

#thailandeluxe a fost declarat cel mai creativ proiect românesc de blogging la gala Webstock 2014.

Fotografii de Brad Florescu și Elena Stanciu. Echipament utilizat: SONY A7. Mai multe imagini din tot resortul găsești în galeria articolului.