Koh Lipe revizitat. Insula secretă de care știe toată lumea.

Nu-mi place deloc să fiu cel care spune „locul X nu mai e ce-a fost, să fi venit pe vremea mea…” Tot aud textul acesta de la diverși străini stabiliți în Thailanda acum 20 de ani sau, la fel de bine, acum 6 luni. A acuza schimbările suferite de un loc e un certificat de „senioritate” a rezidenței. O formă de a spune că tu ești localnic și toți ceilalți sunt niște venetici. Vanitate de expat.

În cazul punctual al Koh Lipe îmi va fi greu să evit atitudinea mai sus menționată pentru că insula s-a schimbat sensibil de la prima mea vizită în 2010, iar semnele schimbărilor viitoare sunt evidente și îngrijorătoare, deși imberbii continuă să o prezinte drept “Insula secretă a Thailandei”. Am revenit de trei ori acolo și de fiecare dată am simțit că, mai devreme sau mai târziu, ostrovul se va scufunda de atâta lăcomie. Acesta este singurul secret.

Koh Lipe nu mai este o destinație ci o mașină de făcut bani din turism. Un Koh Phi Phi la scară ceva mai mică și buget ceva mai mare. Un loc deposedat de viață, de tradiție, de istorie și transformat într-un parc tematic. O dovadă că Thailanda se orientează tot mai clar către o poziționare în segmentul premium, lăsând turiștii cu buget redus să se scurgă spre țările vecine. Ceea ce, în principiu, n-ar fi o problemă. Dar când plătești de 3-4 ori mai mult pe insulă pentru un serviciu de 3-4 ori mai prost decât pe continent nu se mai numește strategie, ci japcă.

De ce să vii și ce să vezi.

În lumina celor explicate mai sus, s-ar putea trage concluzia că Lipe nu merită vizitată. Incorect. Merită cu prisosință. Dacă nu pentru plajele sale cotropite de turism atunci pentru cele pustii ale insulelor din jur: Koh Rawi, Koh Adang și Koh Dong, cu o mențiune specială pentru mica și misterioasa Koh Hin Ngam. Koh Lipe este un rău necesar pentru cei care vor să se bucure de nisipuri albe necălcate de om și de ape cristaline pline de pești colorați.

Merită, da, să suporți toată gălăgia și scumpetea pentru a vedea unele dintre cele mai frumoase plaje din Thailanda. E preferabil să mergi într-un astfel de day trip împreună cu localnicii Chao Lay nu doar pentru că ei știu mai bine decât oricine locurile cele mai frumoase ci și pentru a ajuta cât de cât comunitatea locală.

Și că tot veni vorba despre băștinași, te invit și te rog să vizitezi și micul sat în care-și duce traiul majoritatea acestora: Ban Chao Lay, aflat chiar în spatele Sunrise Beach. Plimbarea nu-ți va oferi o priveliște foarte plăcută. Bieții nomazi ai mărilor stau înghesuiți pe câțiva acri în barăci de metal. Pescari din tată în fiu, odată cu venirea turismului cei mai mulți dintre ei au ajuns să lucreze prin resorturi.

Totuși, omuleții aceștia cu o istorie tulburătoare găsesc resurse pentru a zâmbi și pentru a-și decora cătunul cu picturi și flori, înveselindu-și pe cât posibil traiul modest. Mergi pe la ei, salută-i, cumpără ceva mic de la magazinuțele lor și nu uita că ei sunt adevărații proprietari ai insulei, nu afaceriștii din Satun sau Bangkok care transformă nisipul în aur.

Cum ajungi.

Principalul port de legătură cu Lipe este Pakbara, aflat pe continent, la nord de capitala provincială Satun. Până la Pakbara se ajunge cu microbuzul de la Hat Yai în aproximativ 90 de minute.

Din Pakbara există mai multe curse pe zi către Lipe. Prima pleacă la 11.30, ultima la 15.30. Majoritatea companiilor prezente în port operează ruta cu speedboats. Durata călătoriei: 90 de minute. Preț: 1200 THB (29 EUR)pentru un round trip.

Aici aș vrea să formulez un avertisment. Bărcile respective își fac traseul indeferent de vreme. Nu mai departe de alaltăieri am experimentat pe propria piele ce înseamnă asta. O barcă rapidă de 10 metri pe o mare de grad 4 spre 5 alergând cu 23 de noduri reprezintă o soluție extrem de inconfortabilă, dacă nu periculoasă de-a dreptul. Se merge cu viteză maximă, ambarcațiunea țopăie în toate direcțiile, la fel și pasagerii.

În orice caz, indiferent că e vreme bună sau nu, fă tot posibilul să stai în spate, pe penultimul rând. Cine stă în față va primi în coloană toate șocurile bouncing-ului pe valuri, cine stă pe ultimul rând, lângă motoare, va surzi și/sau se va sufoca de la mirosul de benzină.

O variantă un pic mai lentă dar infinit mai confortabilă este feribotul care face o cursă pe zi (plecare la 11.30, să fii în port cel târziu la 10.30). Ia-ți pe tine o bluză și o pălărie, în cabină e foarte frig de la aerul condiționat, iar pe punte e foarte soare de la…soare.

În sezon se poate ajunge pe Koh Lipe și din Phuket (via Phi Phi și Lanta) sau Langkawi (direct).

Koh Lipe nu are port. Pasagerii speedboat-urilor sunt descărcați pe pontoane plutitoare de unde sunt preluați – pentru încă 70 THB – de longtail boat-urile localnicilor și depuși în fața resorturilor de pe plajă.

Bottom line, ca să-ți sporești șansele de supraviețuire pe barcă recomand să vii oricând între finalul lui decembrie și începutul lui mai, când valurile sunt mai mici.

Cazare în Koh Lipe.

Cei pentru care Koh Lipe reprezintă prima destinație din Thailanda ar putea considera că prețurile cazărilor sunt acceptabile. Dacă, însă, ai făcut greșeala să mai stai și prin alte părți ale țării, inclusiv turistice, vei avea surpriza neplăcută să constați că pe Koh Lipe primești foarte puțin pentru foarte mulți bani.

Insula are trei plaje: Pattaya (sud-vest), Sunrise (nord-est) și Sunset (nord-vest), populare în exact această ordine.

Pattaya, împreună cu walking street-ul adiacent, concentrează aproximativ două treimi din oferta de cazări și restaurante. E cea mai frumoasă, mai aglomerată și mai scumpă plajă de pe Lipe. Apa e surprinzător de curată, dar e aproape imposibil să înoți din cauza sutelor de bărci ancorate sau manevrate permanent în zonă.

Sunrise Beach (Haad Chao Lay)

Sunrise Beach (cunoscută și ca Haad Chao Lay), aflată la 10 minute de mers pe jos, pe cealaltă parte a insulei, e o plajă mai îngustă, mai lungă și relativ mai liniștită. Se poate face snorkeling la 20 de metri de țărm, deși și aici sunt multe bărci la ancoră.

Sunset Beach e ceva mai liniștită – dacă n-ar cânta muzica de la cele două baruri – dar nu-i vreo frumusețe ieșită din comun.

Iată câteva soluții de cazare verificate personal.

Bundhaya Resort – upmarket, la capătul de sud al plajei Pattaya, 80 de bungalow-uri noi, desenate modern, cu apă caldă, aer condiționat și Wi-Fi. Resortul are restaurant și piscină. E curat, frumos și scump. Singurele lucruri pe care i le-aș reproșa sunt atmosfera impersonală, de agenție de turism, și atitudinea abulică a personalului. Prețurile în high-season pornesc de la 2200 THB (54 EUR).

Blue Tribes – mid range, lângă Bundhaya, 14 bungalow-uri de lemn umbrite de copăcei, la 20-30 de metri de plajă, în spatele restaurantului. Localizarea și arhitectura sunt un plus, calitatea serviciilor și a mâncării – un minus. Un bungalow fără aer condiționat și fără apă caldă costă 1200 THB (29 EUR) în low season.

Green View – budget, la mijlocul Pattaya. Câteva bungalow-uri de bambus, apă rece și ventilator, cu un mic restaurant în față. Pare o afacere de familie. Curat, drăguț, oamenii sunt amabili – lucru destul de rar pe Lipe – o opțiune bună pentru cei care vor să stea mai mult pe insulă fără să cheltuiască o avere. Prețuri între 400 și 1000 THB (10-24 EUR) pe noapte în funcție de sezon și de durata șederii.

The Box – midrange, pe walking street la o sută de metri de plajă, The Box e o afacere spaniolă. La stradă e restaurantul, în spate sunt câteva bungalow-uri foarte cochete. Apă caldă, aer condiționat și wi-fi. Pentru cine nu ține morțiș să stea față în față cu marea e o variantă foarte bună. Două probleme ar fi: a) gălăgia de pe walking street (multe baruri cu muzică tare); b) băile din bungalow-uri nu au uși; cică acesta ar fi stilul spaniol. De la 1400 THB (34 EUR) pe noapte în low season.

Satun Divers – midrange, pe Sunrise Beach, e una dintre cele mai bune oferte de pe insulă, Satun Divers adresează nu doar iubitorii de scufundări ci și oamenii normali, care preferă să rămână la suprafață. Bungalow-uri curate, frumușele, cu ventilator și apă caldă, caiacuri și echipament de snorkeling pentru închiriat, baruri și restaurante în imediata apropiere. Între 800 THB (20 EUR) în low season și 1800 THB (44 EUR) în high season.

Gipsy Resort – midrange, pe Sunrise Beach. Una dintre puținele cazări de pe insulă deținute și operate de localnicii Chao Lay (Sea Gipsies). Bungalow-urile înșirate printre flori și arbori dau resortului o atmosferă caldă, familiară, de comunitate rurală. Nu există aer condiționat sau apă caldă, dar în rest totul este curat ca lacrima, iar personalul e foarte amabil în ciuda englezei rudimentare. Wi-Fi la restaurantul de pe plajă, care oferă un raport calitate-preț excelent. Prețuri de la 850 THB (21 EUR) în low season pentru un bungalow. Există și viluțe cu două etaje numai bune pentru familii sau grupuri de prieteni, care costă de la 1800 THB (44 EUR) în sus.

Wapi Resort – upmarket, pe Sunrise Beach. Foarte drăguț, aerisit, căsuțe cu design modern și toate facilitățile. Aer condiționat, apă caldă, Wi-Fi. De la 1200 THB (29 EUR) pentru un Garden Bungalow în low season.

Mâncat, băut și palamakia.

Rak Lay – s-ar traduce prin „Dragoste de mare”, nume pe care și-l merită pe deplin. Cea mai proaspătă și mai gustoasă mâncare sudic thailandeză de pe insulă. Fructe de mare, pește, un tom yam kung impecabil. E plin tot timpul. Prețuri mai mici decât cele de pe plajă. Îl găsești la capătul walking street înainte de bifurcație.

Bunga – pe Pattaya, chiar lângă intrarea pe același walking street. Restaurantele de plajă sunt, în general, țepe cam oriunde în Thailanda, însă la Bunga măcar se mănâncă bine, iar băieții care servesc o rup decent pe engleză și sunt simpatici. În high season mușteriii restaurantului au parte și de un fire show după apus.

Patroana de la barul “Rainforest” în exercițiul funcțiunii.

Rainforest – unul dintre cele mai simpatice baruri în care am intrat vreodată. Logo-ul stabilimentului este o cățea albă pe care vei avea ocazia să o vezi în carne și oase stând pe scaun de cealaltă parte a barului și urmărind cu atenție ce se bea și ce se vorbește. Recomand sangria preparată de catalunezul Walter.

Mai multe imagini în galeria foto a articolului. Echipament utilizat: SONY A7.