Thailandeluxe (2). Le Méridien Koh Samui. Pendulul cu Feng Shui.

Testăm timp de câteva zile cele mai luxoase hoteluri și resort-uri din Thailanda, apoi ne spunem părerea despre ele cât de obiectiv putem. Am numit această colecție Thailandeluxe. Sperăm să te inspire pentru următoarele tale vacanțe. Azi publicăm al doilea review din serie, despre Le Méridien Koh Samui.

Cele trei cuvinte care mi-au sfârșit copilăria.

Când eram copil operam după un set strict de superstiții pe care le împărtășeau toți prietenii mei de joacă. De pildă să bați mingea de trei ori înainte de a o pune jos pentru lovitură liberă. Dacă, din greșeală, îmi călcam un coleg pe picior trebuia să-l las să mă calce și el imediat, ca să evităm un deces în familie. Mai era și regula săritului peste capacele de canal cu număr impar de găuri. Și altele.

Toate aceste eresuri, tot acest codex ludic țeseau în jurul nostru, al copiilor, un gărduleț care ne făcea invizibili părinților și profesorilor. L-am urmat cu sfințenie, în mare taină.

Asta până într-o zi când am deschis Pendulul lui Foucault pe care mama tocmai îl cumpărase. Trei cuvinte ale lui Raymond Smullyan, citate de Umberto Eco pe prima pagină a romanului său, m-au bulversat: “Superstiția aduce nenoroc”. Când m-am debulversat nu mai eram copil; intrasem în viață. Se întâmpla acum vreo 24 de ani.

M-am întrebat de-atunci de multe ori dacă Smullyan a avut sau nu dreptate. Am urmărit deopotrivă destinele mistic-superstițioșilor și ale realist-materialiștilor, am luat aminte la impactul pe care micile gesturi ritualice ale jucătorilor de fotbal îl au asupra evoluției în teren, ba chiar m-am cobaizat de câteva ori, în mici cumpene, aplicând sau neaplicând o superstiție și crestând pe răboj înclinarea balanței.

Superstiția, meserie grea.

Concluzia la care am răzbătut până azi cu mintea mea puțină e că superstițiile, asemenea oricăror credințe, necesită consecvență. Degeaba ești superstițios doar în zi de meci sau de examen. N-ai antrenament, n-ai dobândit harul, nu ești hirotonit în fața miriadelor de micro-zei care fac tranziția între noroc și neșansă. Fii loial. Ori de o parte a gărdulețului, ori de cealaltă. Nu superstiția aduce nenoroc, ci inconsecvența în superstiție. Să mă ierte domnul Smullyan.

Semnul de “do not disturb” al Le Meridien. Serios.

Argumentul în favoarea contra-teoriei mele are 45 de milioane de kilometri pătrați și se cheamă Asia. O linie unduită se naște din Cornul de Aur, ocolește Marea Neagră pe tangenta apuseană, cârmește est după Nipru și se înfige în Marea Albă delimitând simbolic Europa cartezienei de Asia eresului.

Orientul, unde fiecare obiect e locuit de un spirit și unde fiecare gest sau gând participă la urzeala destinului independent de voința noastră, este acea jumătate de lume în care superstiția, divinația, managementul karmei, îmbunarea augurilor suprascriu legile fizice. Aduce asta ghinion? 4.5 billion fans can’t be wrong.

Le Méridien. Pendulul cu Feng Shui.

Le Méridien Samui s-a așezat cu grație la răspântia acestor două lumi. Apetitul occidental al mărcii pentru artă, cultură locală și descoperiri a găsit teren mănos pe această insulă plină de povești magice aduse de peste mare de coloniștii chinezi. Rigoarea cartesiană și supranaturalul extrem-oriental s-au îngemănat fluid, ca un Yin și un Yang, în acest resort care nu se cere vizitat, ci răsfoit ca un manual de Feng Shui.

Încă de la sosire te lovește senzația că ai ajuns într-o poveste. Giratoria de la intrarea în resort – element obligatoriu în structura oricărui hotel serios – nu joacă doar rolul funcțional, de tranzit pentru oameni și mașini, ci și pe acela de talisman.