Coloniștii de generația a doua, parte integrantă din comunitate, au învățat deja să trăiască împreună și să împartă totul între ei. Îi regăsim la Pool Access Suites, “cătunuri” de 6-8 camere spațioase grupate în jurul câte unei piscine generoase. Ideal pentru grupuri mari de prieteni care vor să petreacă o vacanță împreună fără a se amesteca, totuși, cu toată lumea din resort.
Cei care și-au împlinit destinul, și-au întemeiat familii, au crescut copii și i-au așezat deja la casele lor, cei care pot spune că au făcut ceva în viață, merită un mileniu de tihnă la Pavillion Pool Villa, un sanctuar de 105 metri pătrați în care ai tot ce-ți trebuie, inclusiv piscină și bucătar proprii.
În fine, pentru coloniștii care au atins nu doar împlinirea materială ci și pe cea spirituală, sunt rezervate cele șapte Ocean Front Pool Villas imense, cu o apertură generoasă către mare. Într-o subtilă închidere de paranteză, pe pereții vilelor sunt desenați, cu aceeași tușă aurie, fluturi, simbol al libertății binemeritate după o viață de muncă.
Tina.
Cine-a născocit expresia “omul potrivit la locul potrivit” trebuie s-o fi cunoscut-o pe Tina Liu, managerul Le Méridien Samui. Multiculturală ca însuși conceptul – sino-thailandeză cu cetățenie americană – sofisticat-minimalistă în ținută și discurs, rece-caldă ca o floare crescută din marmură, Tina pare a fi fost inventată pentru a lucra aici. Sau, cine știe, poate că resortul a fost clădit în jurul ei.
Întâlnirea cu Tina nu le este rezervată doar ziariștilor. “Managementul nostru nu se face din spatele biroului, ci din mijlocul oaspeților”, îmi explică ea. În fiecare dimineață, Tina e prezentă la restaurantul unde se servește micul dejun – aici sunt șanse mai mari ca toți coloniștii să fie prezenți – și intră în vorbă cu fiecare client în parte. Reține mii de nume, date de naștere și aniversări, dorințe, plângeri sau laude ca parte a job description. Eu aș înnebuni după primul astfel de breakfast.
Dealtfel tot personalul, de la manager la cameristă, manifestă o atitudine perfect calibrată. Pe mine cel puțin mă aduce în pragul nebuniei slugărnicia falsă pe care-o întâlnesc de obicei de la patru stele în sus.
Grădinarul care scapă sapa din mână ca să-mi facă o temenea când trec spre piscină. Sau ospătarul care vine din 15 în 15 secunde la masă ca să mă întrebe dacă totul e în regulă și să-mi prezinte cele 5 tipuri de pâine albă, neagră, de secară, cu semințe, cu cuc. Mă scot din sărite.
Nu, oameni buni, vedeți-vă de treabă, că aveți destulă și lăsați-mă și pe mine să merg fără să salut de 60 de ori pe minut sau să mănânc fără să trebuiască să vă răspund cu gura plină “totul e ok, mulțumesc”. La Le Méridien te salută discret, eventual doar din cap, nu-și cer scuze că există și-ți respectă tihna mesei.
Comentarii - Niciun comentariu