Cartierul Gâturilor Lungi e aşezat în spatele satului thailandez, pe celălalt mal al pârâului. Apărătorii drepturilor omului l-ar cataloga drept human zoo sau touristic getto. Personal, aş adopta o atitudine ceva mai nuanţată.

Osho spune că dacă întârzii chiar și un minut înseamnă că nu-ți pasă, continuă Aishwarya pe același ton. Programul nostru începe la 9 fix, ai înțeles, Sega? Am înțeles, Aishwarya, răspund eu cu un zâmbet docil.

Dacă şansele mele de a străbate cei 270 de kilometri prin munţi au stârnit dispute, sfătuitorii mei au îmbrăţişat consensul într-o privinţă: de la Chiang Mai la Mae Hong Son sunt nu mai puţin de 1000 de curbe.

Thailandezii sunt curaţi ca pisicile de rasă. Prin comparaţie cu ei, albii imaculaţi sunt nişte îngălaţi şi nişte mizeri.

Vagonul de clasa a doua miroase a deodorant, controlorii la fel. Paturile sunt curate, cu aşternuturi scoase din ţiplă. Avem aer condiţionat şi duş cu apă caldă, avem steward care ne face paturile şi ospătar care ne aduce supe de creveţi, curry chicken şi fructe exotice.

Proiectul “Thailander, Turul Thailandei pe o motoretă cu ataş” – premieră mondială – este susţinut de biroul pentru Balcani al Autorităţii pentru Turism a Thailandei. Faza I a acestuia s-a derulat în perioada martie-aprilie 2010 şi a cuprins 7 provincii din sudul Ţării Zâmbetelor, acoperind o distanţă totală de 3700 de kilometri.

– Tsunami-ul a smuls vaporul din port şi l-a adus până aici, în mijlocul oraşului.
– 2600 de tone cărate 5 kilometri de un val?
– Exact, domnule. Într-o clipită.

Osho nu s-a născut și nu a murit. Doar a vizitat planeta Pământ între 11 decembrie 1931 și 19 ianuarie 1990.

Un metru din nisipul plajei a fost luat de ape şi mutat pe fundul mării. Valurile şi-au schimbat forma şi dinamica. Laguna arată ca un lac liniştit. Păsărelele cântă, fluturii zboară, turiştii se scaldă. Avioanele şi feriboturile şi-au reluat cursele. Zici că nu s-a întâmplat nimic.

Mi-e tare frică de călătoria asta, părinte, dar nu mai pot da înapoi acum. Aici, pe Athos, nu am găsit adevărul pe care îl căutam. Căci doar atât vreau eu: să ies din închipuire și să trăiesc în adevăr. Pentru toate zilele, câte îmi vor fi rămas. Iertați-mă, părinte. Vă rog să nu mă afurisiți sau să mă anatemizați.

Azi-noapte au fost 30 de pene de curent. Acum 4 ore, ca să nu mai existe discuţii, reţeaua electrică a picat de tot. Mai am baterie pentru postul ăsta şi net mobil care merge cu 1K pe secundă.

Pârâiaşul care curge pe lângă casă în ritmuri de feng-shui s-a transformat peste noapte într-un torent furios. Albia lui îngustă colectează apele de pe dealul din spate. La cât plouă, în curând o să dea pe dinafară.

Nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Martie şi aprilie sunt cele mai secetoase luni din an, cu temperaturi urcând spre 38 de grade şi precipitaţii coborând spre zero. Anul trecut ni se topeau creierii din cap. Nu bătea niciun pic de vânt, puţurile secaseră, stăteam cu capul în găleata cu gheaţă.

Căpitanul sorbi ultima gură de whisky şi se întoarse în cockpit. Copilotul strânse ziarul împrăştiat pe tot bordul şi decuplă pilotul automat. Urmă un viraj strâns către dreapta, combinat cu o pierdere rapidă de altitudine.

10 minute mai târziu şi 4500 de metri mai jos, avionul survola, zburând în cerc, un atol superb, pierdut în mijlocul Oceanului Indian. O voce se auzi din cockpit:

– Vezi, Mr. Brad, aşa se face treaba aici. Cu cap, cu muncă multă, cu seriozitate şi cu cinste. Fermierii ne ascultă şi cultivă cafeaua la standardele pe care impunem. Fără compromisuri. La rândul nostru, le contractăm oamenilor întreaga recoltă, le plătim preţul pe care l-am agreat de la început şi îi ajutăm cu expertiză şi logistică. De aceea, unele dintre cele mai bune soiuri de cafea din lume poartă numele acestei regiuni.

În noaptea de 6 aprilie 2010, pe Terra au avut loc două evenimente notabile. Primul: Barcelona a învins Arsenal cu 4-1, toate cele 4 goluri ale catalanilor fiind marcate de Lionel Messi. Despre al doilea am aflat abia la micul dejun.

Ritmuri sălbatice de tobe, urlete sinistre mixate pe fundal, instrumente stridente. Iadul pe pământ. De frică, respir pe nas, așa cum mi s-a spus. Respir din toate mădularele, profund, repede și haotic.

Ce s-a confirmat si ce nu s-a confirmat din predictiile Tedoo in ultimii doi ani.

Săptămâna viitoare, cum se mai liniştesc furtunile groaznice de pe aici, urcăm pe vapor şi o luăm spre nord. Doar eu şi Unirea. Elena rămâne în Koh Phangan, să aibă grijă de site, de motan şi de voi.

6 români – Alina, Cristina, Diana, Mădălina, Costi şi Brăduţ – au făcut o tură de peste 1000 de kilometri în a şasea cea mai mare insulă a lumii: Sumatra, Indonezia.

Închid ochii și mă las în voia armoniilor divine. Ritmul se întețește. Sunt luat pe sus de trilurile fermecate ale fluierului de bambus și înălțat spre ceva ce presimt că va fi apoteotic.

Am fost avertizată că este extrem de obositor să fac visa run “dintr-o bucată” şi că mai bine ar fi să dorm o noapte undeva pe drum. N-am ascultat şi iată ce s-a întâmplat.

Thailandezii nu gătesc acasă. E mult mai comod şi mai ieftin să mănânce la food market.

Inevitabilul s-a întâmplat într-o dimineaţă. Laptopul lui Brăduţ a alunecat, el a reuşit să-l oprească dar a vărsat cafea pe tastatură. I-am dat shut down imediat, l-am şters cât am putut de bine dar toată linia cu de la Q la P nu a mai mers.

Nu mai contează cine am fost, ce am făcut şi de unde am venit. De acum nu mai contează nimic. Sunt doar o robă care se va pierde în curând printre celelalte robe.

M-am urcat pe acoperişul pavilionului unde se face yoga şi am descoperit plaja perfectă: curată, cu nisip alb, apă turcoaz şi complet pustie.

MH Buddy de la Malaysia Airlines îţi permite să vezi ce prieteni au rezervare pe aceeaşi rută cu tine şi să îţi alegi un loc în avion lângă ei.

Omul acesta m-a adus în India. Nu prin forța magnetică a privirii, ci prin cuvinte simple. Cuvintele au pătruns adânc în mine, ca semințele într-un pământ reavăn, vorbind inimii mele într-o limbă tainică, demult uitată. Osho mi-a vorbit dintr-o carte, dar așa cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată.

Mi s-a parut important, aşa că a doua zi la două m-am întors la templu. Am ascultat discursuri şi incantaţii timp de două ore, încolonată între zeci de doamne thailandeze îmbrăcate în alb.

Thewi şi Markus, doi austrieci frumoşi ca nişte stele de cinema, au decis să se căsătorească în stil thailandez pe o plajă din Koh Samui. Ei ne-au invitat pe noi, iar noi te invităm pe tine să vezi cum se desfăşoară o nuntă după tipicul thailandez.