Nota lui Brăduţ Au trecut mai bine de trei luni de când publicam al 16-lea fascicul din “Romanul de Aventuri Spirituale.” Sega ajungea în India, intra în retreat-ul lui OSHO, descoperea sursa extravaganţelor acestuia, se iniţia în înfricoşătoarea meditaţie dinamică, […]

The coffee coming from the regions around Lake Toba is rated as top variety all over the world.Yet, there are less and less peasants to do that. They prefer growing corn, cocoa or pineapple instead. Because, they say, you can’t make ends meet on coffee anymore.

Revenind în realitate, Tham Tab Thao nu e un “MUST SEE”, dar e cu siguranţă un “WORTH SEEING”. Dacă vrei să vezi un templu cu un caracter special fără să te calci pe picioarele goale cu alte sute de turişti sau simpli credincioşi, aici e de venit.

Prin comparaţie cu România, anumite produse sunt mai ieftine – în special fructele – altele sunt mai scumpe (rădăcinoasele). Iată preţurile pe care le-am plătit acum o oră în Chiang Mai, la piaţa de lângă casă.

Am plecat din Suedia în iulie. Aveam bani cât să-mi ajungă 5 ani, cu condiţia să mă limitez la un buget de 6 dolari pe zi, care să includă totul. Îmi cumpărasem bilet doar dus până în Indonezia.

Cât te costă un tuns, o oră de masaj şi o şedinţă de acupunctură în Chiang Mai, Thailanda.

Coranul spune că toţi musulmanii trebuie să cinstească prin post luna Ramadanului, lună în care Allah i-a dictat Profetului cele sfinte. Există însă câteva excepţii: femeile gravide şi lehuzele, bolnavii, nebunii şi…călătorii.

At night, while the farmer’s asleep, the civets sneak up on the plantations, feed on the ripest coffee berries and then run back to the forest.

Nu mai e nimic, René. Nici căsuţele din copaci, nici hamacul acela în care te legănai, nici musulmanca aceea drăguţă care-ţi gătea rendang, nici soţul ei care-ţi aducea pe ascuns rachiu de palmier şi friptură de purcel.

Un singur lucru nu s-a zis până acum despre Andreea Raicu, pentru că nu s-a ştiut. Revista Unica, incisivă ca întotdeauna, ridică vălul de pe cel mai bine păstrat secret din viaţa vedetei:

Printre cele mai apetisante tururi pe două pedale se numără: o explorare de trei săptămâni a Tibetului şi Nepalului, o traversare de 15 zile a Munţilor Atlas sau tura de 1000 de kilometri prin Patagonia.

Air France pune în vânzare bilete la preţuri promoţionale. E vremea pentru Flash-ul de august în care sunt incluse următoarele destinaţii:

Agoda face tot ce fac ceilalţi şi ceva în plus. Motivele care m-au determinat să mă fixez pe ei sunt următoarele.

Au trecut 500 de zile de când am plecat şi n-am murit. De fapt, în afară de furnica aia zburătoare, era să nu mă omoare nimic.

Hărţile lumii sunt de două feluri: cele care arată Laccadivele şi cele care nu. Poate e o chestiune de scară, de detaliu sau de politică. Micuţele insule din Oceanul Indian ba există, ba nu. În schimb, Maldivele apar pe toate hărţile, deşi sunt la fel de mărunţele.

Oraşul e nelocuit pe timp de zi. Toată lumea dispare undeva, pesemne în vreo metropolă subterană cu clădiri de birouri, străzi aglomerate, claxoane şi poluare, restaurante fast food şi mall-uri. Cu o oră înainte de apus, oamenii încep să revină de pe lumea cealaltă şi străzile se animă, încet-încet, într-un crescendo de Ciuleandră.

În toată zona de nord a Thailandei ţăranii primesc ajutor de la Royal Project Foundation încă din 1969. Majestatea sa Regele a pus bazele acestui proiect cu gândul să ofere oamenilor o alternativă de a se susţine financiar din altceva decât defrişarea pădurilor, trafic de animale şi opium.

Am văzut multe frumuseţi surprinzătoare în Thailanda, dar una m-a luat complet pe nepregătite: Andreea Raicu. Aflaţi în Thailanda pentru o sesiune foto, Andreea şi echipa Unica au oprit pentru două zile în Chiang Mai, oraşul unde se întâmplă să locuiesc în această perioadă a vieţii.

Am hotărât că părul meu nu mai e în stare de nimic şi că lenea cu care atârnă până la jumătatea spatelui bronzat trebuie pedepsită aspru. Zis şi făcut, astăzi am fost la salon pentru prima oară de când locuiesc în Thailanda şi pot să compar experienţa cu cea din Bucureşti de acum o lună şi jumătate.

Presupunând că te-ai întâmplat la kilometrul 600 al autostrăzii care grăbeşte viaţa de la Bangkok la Chiang Mai, nimic nu te încurajează să urmezi săgeata către centrul urbei. Câteva service-uri, prăvălii şi restaurante de popas sugerează un oraş de intersecţie ca atâtea altele în Thailanda şi în lume. Şi chiar dacă ai intra căutând adăpost pentru o noapte, cele două sau trei hoteluri chinezeşti în nuanţe tonice de igrasie te vor opri la timp, înainte să ajungi în inima Lampang-ului.

Vremea a fost senzaţională. Am avut doar 30 de minute de ploaie în două săptămâni. Cer senin în permanenţă, vânt deloc, un Ocean Indian liniştit ca un lac de munte.

Din panta templului, valea fierbinte a Mekongului curgea până la linia aceea unde realul şi imaginarul, geografia fizică şi panteismul se întâlnesc la un ceai şi-o felie de consens. În contururile diluate de căldură, încercam să desluşesc unde se termină Thailanda, unde ar începe Myanmarul şi dacă cumva, dincolo de câmpurile acelea, desluşesc zâmbetul Laosului. Demers imposibil. Pământul îmi apărea continuu şi coerent, nedispus să gireze obsesia oamenilor de a-l împărţi în bucăţele imaginare mai uşor de stăpânit.

Relaţia dintre elefant şi mahout se construieşte în timp şi pentru timp. Animalul se ataşează de om ca de un frate mai mare (chiar dacă vârsta ar recomanda o perspectivă inversă) şi suferă îngrozitor atunci când mahout-ul pleacă de lângă el, fie pentru că a renunţat la slujbă, fie pentru că a păţit vreun necaz. Acesta este motivul pentru care fiecărui elefant îi sunt alocaţi doi oameni, care lucrează în schimburi de câte 12 ore.

M-am convins: Thailanda e o ţară periculoasă. Deşi poţi merge pe stradă noaptea fără să-ţi dea cineva cu un bambus în cap, deşi poţi să-ţi laşi casa descuiată fără teamă de hoţi, Thailanda e periculoasă. Şi pericolul cel mai mare nu e acela de a-ţi pierde bunurile, ci de a le înmulţi, dându-ţi peste cap toată ordinea vieţii.

Pentru 18 EUR pe noapte, poţi închiria de la Pierre o cameră în Windsurfer’s House-ul său din Hawaii, iar pentru 16 EUR poţi înnopta la vecina lui, Larue. Senzuala Uloma are o cameră liberă în Amsterdam (29 EUR şi mult succes), Nadia închiriază un apartament delicios chiar lângă Tour Effiel (75 EUR), iar David lasă din mână cheile superbei căsuţe din Gili Trawangan pentru 88 de EUR pe noapte. Dacă nu te deranjează să-ţi împarţi spaţiul cu un cuplu de prieteni, poţi lua în considerare Casa Caldera sau Casa Oia, două vilei luxoase din insula grecească Santorini.

Air France a aruncat pe piaţă acum o oră o promoţie FLASH cu viaţă scurtă. Iată câteva destinaţii şi tarife, aşa cum sunt anunţate în ofertă şi aşa cum mi-au rezultat mie la o primă căutare pe site-ul Air France.

Parcul Naţional Ob Luang arată ca şi cum Natura ar fi trebuit să-şi părăsească grabnic vila spaţioasă şi să se înghesuie, împreună cu toate avuţiile sale, într-o garsonieră. Muntele – aşezat între şifonier şi fereastră. Cele două peşteri – una pe balcon şi una pe hol. Trei cascade – două în baie şi una pe televizor. Izvorul termal – între şifonier şi uşă. Aşezarea omenească veche de 3 milenii şi picturile murale de două ori mai bătrâne – una după aragaz, cealaltă sub pat. Atârnate de lustră – cele două sute de specii de păsări ale căror aripi abia au loc să se deschidă în toată învălmăşeala asta. Şi canionul? Unde punem canionul, doamna Natură? Lăsaţi-l în mijlocul camerei, îi găsesc eu un loc.

“Ah, ce-l invidiez pe Brăduţ, băiatu’ ăla care a plecat în Thailanda, stă într-un hamac pe plajă şi scrie pe blog când are el chef.”

Sumatra e o experienţă după care, întors în România, exclami: ce de lucruri de care n-am nevoie sunt în viaţa mea! Sigur, Sumatra înseamnă nisip alb şi palmieri, orangutani păroşi şi ţestoase ouătoare de mingi de ping pong, junglă şi peşti, dar mai ales zâmbet şi lumină în ochi, acorduri de chitară şi voci care ar câştiga oricând “Românii au talent”.