Tedoo cu Brad Florescu

Mae Salong. Prizonier în Cuibul de Vulturi.

Pentru că n-am văzut prea multe filme de groază, nu am cu ce să compar drumul până aici. Cele o mie de curbe dintre Chiang Mai şi Mae Hong Son sunt o glumă. În doar 20 de mile, am urcat de la 400 la 1800 de metri, pe pante interminabile de 25-30 de grade. motorul icnea şi pocnea, de câteva ori am crezut că o să cad pe spate, am uzat de toate trucurile posibile ca s-o conving pe Unirea să treacă şi de hopul ăsta.

Cât durează să-ţi faci un card bancar în Thailanda

Am prezentat paşaportul. Am semnat patru formulare. Am făcut un depozit de 500 THB plus chiria şi am plătit taxa de card (300 THB). Consultantul – care vorbea o engleză foarte bună – a scos un card din sertar, l-a introdus într-un aparat şi m-a rugat să tastez ce cod PIN vreau eu. A trebuit să fac asta de două ori. Un supliciu.

Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (Ep. 16): Ug, Fiul Ploii

Deodată, muzica se oprește și începe balamucul. Parcă s-ar scufunda Atlantida sau s-ar nărui Pompeiul. La urechile mele ajung urlete inumane și vaiete înfiorătoare și trag concluzia că dacă tot sunt în iad, măcar să nu fac notă discordantă. Încerc să mă alătur sinistrului cor, dar nu îmi iese nici măcar un scâncet. Glasul meu scârțâie timid, ca o clanță ruginită.

Bine te-am găsit, Chiang Mai!

M-au primit în casa lor pe timp nelimitat, mi-au pus mâncare pe masă, ba chiar mi-au împrumutat şi maşina ca să-mi fie drumurile mai ferite de ploaie. M-au convins că ospitalitatea românească nu e vorbă-n vânt şi le mulţumesc din suflet şi pe această cale.

Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (ep. 15). Cele trei ceasuri de veghe.

Un indian cu plete cărunte, despărțite de o chelie generoasă, traversează aleea și se apropie de poarta mea. Mă frec la ochi. Nu se poate: Osho?! Misteriosul personaj îmi zâmbește plăcut, ca și cum m-ar cunoaște de când lumea și îmi arată legitimația. E în regulă, îl las să treacă, dar inima continuă să îmi bată cu putere.

La revedere, Koh Phangan!

Am fost ieri pe plajă să-i spun ei şi mării că nu ne vom mai vedea atât de des. Sclipeau amândouă vesele în soare şi îmi place să cred că sărbătoreau decizia mea de a merge mai departe.

Chiang Rai: O vizită în Cer.

Încă de la intrarea în provincie aveam să aflu cine e şeful. Seninul monoton din Chiang Mai-ul vecin s-a spart în mii de bucăţele, norii au început să deseneze modele îndrăzneţe, purtaţi de vântul nebun de peste munţi. Concertul de culori şi desene s-a încheiat apoteotic sub forma unei ploi torenţiale, care m-a însoţit pe ultima sută de kilometri.

You Know You’ve Spent Too Much Time in Thailand If:

1. You know the other song of Job2Do. 19. You can easily remember names like “Nakhon Si Thammarat”, “Prachuap Khiri Khan” or “Ubon Rachathani” but frequently forget the word for five (I think it’s haa). 26. You use a calculator to add seven to twelve.

Cum se face micul turism într-o ţară civilizată

Ce ţară! Ce oameni! Sunt şocat să descopăr un nivel extraordinar de ospitalitate şi bun gust în cele mai ascunse coţuri ale Thailandei. Îţi dau mai jos trei exemple, toate culese doar în ultima săptămână. Atenţie: nu vorbim despre Mandarin Oriental sau Banyan Tree sau alte lanţuri hoteliere de 5 mii de stele! Vorbim despre nişte oameni simpli, care s-au apucat de turism ca să câştige un ban în plus.

Mandarin Oriental Dhara Dhevi, Chiang Mai: History Deluxe

Viaţa de rege promisă şi livrată la Mandarin Oriental Dhara Dhevi a atras multe majestăţi şi alteţe. Familia Regală a Thailandei, Prinţul Charles şi Prinţesa Diana şi regii neîncoronaţi ai filmelor de acţiune – Jean Claude Van Damme şi Sylvester Stallone – au semnat în cartea de oaspeţi a resortului.

Mae Sariang. Garantat Sută la Sută.

Abia ajuns într-un dubios orăşel de graniţă, eşti abordat de un bărbat necunoscut care îţi propune să mergi cu el în nişte sate din munţi. Ce faci? Te duci?

Phu Klon Mud Spa: Obrazul subţire cu nămol perfect se ţine.

Nămolul de la Phu Klon, indiscutabil cel mai bun din Thailanda, este puternic mineralizat de apele termale cu care se amestecă pe drumul către suprafaţă. Combinaţia chimică de nămol şi ape minerale este desfăşurată explicit pe teritoriul complexului: în stânga, cum intri, o piscină cu apă curată, fierbinte şi plină de săruri. În dreapta, băltoaca noroioasă şi bolborositoare în care intri bolnav, fierbi la 70 de grade şi ieşi sănătos.

Huay Pu Keng. Locul unde nu m-am născut.

Dacă m-aş fi născut în Huay Pu Keng ca băiat, mai întâi aş avea un iepure al meu, apoi aş prinde un elefant, l-aş îmblânzi şi l-aş vinde. Mi-aş petrece zilele pescuind pe râu, scăldându-mă, împletind sau reparând năvoade, tăind pădurea ca să fac loc de culturi şi rost de lemne pentru foc.

Festivalul Poy Sang Long: Colindul Fiilor de Cristal.

Undeva între 7 şi 14 ani, orice fecior de thailandez buddhist trebuie să petreacă o perioadă la templu. Este doar prima sa experienţă monahală, ce marchează trecerea de la copilărie la adolescenţă. După majorat, dacă nu trebuie să stea acasă şi să-şi ajute părinţii la treburi, va îmbrăca din nou roba portocalie pentru cel puţin trei luni. Ambele evenimente se lasă cu bucurie şi fast pentru părinţi. E o onoare să îţi călugăreşti copilul.

Nici service-urile nu mai sunt ce-au fost.

Mai ţii tu minte aparatul pe care n-am reuşit să-l distrug? Până la urmă, am reuşit. După o şedinţă de snorkeling în Pulau Banyak, micuţul TX5, waterproof până la 3 metri, a început să moară încet. După două zile în care mi-a dat tot felul de mesaje dubioase, n-a mai pornit deloc. La mine pe insulă nu ştia nimeni să-l repare. Patronul unui magazin de electronice l-a consultat cu un aer îngrijorat şi a emis:

Cascada Pha Sua: Să spunem NU sezonului uscat!

Cascada are doar 10 metri înălţime, dar astfel de frumuseţi nu se măsoară cu ruleta, ci cu prezenţa. Cum cobori dinspre şosea, bambuşi tineri ţâşnesc din solul roşcat ca nişte ciufuri de puştan obraznic. Pădurea densă şi proaspătă se apleacă deasupra şuvoiului ca şi cum ar vrea să facă o baie. În stânga se formează un bazin natural în care cascada aruncă apă limpede şi răcoroasă. O piscină perfectă.

Tham Pla: Peştera Peştilor Albaştri

Sute de crapi albaştri înoată leneş în râuleţul care ţâşneşte de sub munte. Îi poţi privi, îi poţi hrăni, dar nu te gândi să-i pescuieşti: Buddha însuşi le oferă protecţie.

Lee Wine Ruk Thai, cazarea cu parfum de ceai.

Deşi pe dinafară par mititele rău, căsuţele ascund două paturi queen size, aer condiţionat, ventilator (să fie), duş cu apă caldă şi un televizor, pentru cine e atât de nebun încât să nu-şi petreacă toată ziua drogându-se cu frumuseţea locurilor.

Baan Rak Thai: Un picior de rai şi-o gură de ceai

Nu mai departe de acum 20 de ani, dealurile din jurul Ban Rak Thai erau cultivate cu mac. Heroina şi Yaa Baa se plimbau dincolo şi dincoace de graniţă ca la mama lor acasă. Localnicii zăceau ore întregi în transă, ghemuiţi lângă lulele uriaşe, iar când se trezeau puneau mâna pe mitraliere şi se împuşcau cu clanurile de traficanţi din Burma.

Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (Ep. 10): O sută de beţe Zen.

Sega, nu confunda iubirea cu dependența de o persoană. Începi să iubești cu adevărat abia atunci când ți-ai câștigat independența. Dependența asta e o capcană psihologică în care cădem cu toții. Nemulțumirea față de noi înșine ne face să ne agățăm mereu de altcineva, sperând că așa ne vom găsi împlinirea. Și izbăvirea.

Cum să scapi cu viaţă din Songkran, Anul Nou Buddhist

Oamenii mari merg la temple şi spală, simbolic, statuile lui Buddha şi mâinile călugărilor, de la care primesc binecuvântarea. Tineretul se înarmează cu butoaie, găleţi, furtune şi puşti cu apă şi stropeşte tot ce mişcă. Doar monahii şi bătrânii scapă neudaţi. Poliţia şi armata, nu.

Cât de pregătită este Thailanda pentru turism?

Nu se putea nimic din ce vroiam. Era vina mea că aşteptasem până cu trei zile înainte de Songkran, nu aveam ce să le reproşez celor de la State Railway of Thailand (Căile Ferate Thailandeze).