Poate că de Antakia (sau Hatay, numele aeroportului) n-ai auzit, dar sunt convins că Antioch îți sună mult mai cunoscut. Antakia de azi e una și aceeași cu Antioch-ul menționat în Biblie și în cărțile de istorie, o cetate fondată acum peste 2300 de ani de Seleucus I Nicator, generalul lui Alexandru cel Mare.

Cealaltă Turcie nu e are resorturi de 5 stele, yachturi și piscine. Nu vibrează în ritmurile discotecilor, nu are izvoare de alcool incluse în preț și nu primește la restaurantele sale oameni în costume de baie. Astăzi am să vă povestesc despre o bucată din această Turcie mai puțin știută: Kappadokia (sau Cappadocia, așa cum o știu europenii).

Am să vă dau o veste proastă care m-a bucurat foarte mult: traficul pe site a scăzut dramatic între 22 decembrie și 5 ianuarie. Înseamnă că ați fost plecați, că ați călătorit, că le-ați dat naibii de birouri, computere și conexiuni la internet. Ca să o țineți în același ritm tot anul, îmi permit să vă recomand 7 destinații pentru 2009.

O străduță lungă și îngustă ca o poveste din trecut, cu case vechi și colorate și cu restaurante de ambele parți, asta am văzut. Se numea Çapari Sokak. Şi am intrat pe ea. “Hello, mister! Russian? Italian?” m-au întâmpinat imediat.

Totul a început de la mailul cititorului nostru, Bogdan, care ne ruga să-i dăm o idee de vacanță pentru el și prietena lui. Două săptămâni în septembrie-octombrie, undeva între 1.500 și 2.000 de euro cu totul.

Autostrada Soarelui e sublimă, dar te lasă baltă exact când ai nevoie de ea. Adică în week-end. Viteze prea mari pe anumite porțiuni și viteze prea mici pe celelalte. Cu siguranță, nu e cea mai bună soluție să mergi pe litoralul Bulgariei. Am descoperit și testat pentru voi un drum alternativ între București și Balchik.

Le Meridien Split e un hotel verificat de noi: excelent! Frumos, luminos, pe malul mării, cu panoramă către o marină plină cu yahturi, mic dejun de curți regale (multe varietăți), un bar lavish cu vedere la Marea Adriatică, dușuri tropicale (în cameră), foarte-foarte frumos.

Cape Tenaro, Akrotiri Tainaro sau Cape Matapan este cel mai sudic punct din Europa, cu mai puțin de 1° diferență față de Tarifa, care este cel mai din sud pământ european. O să mă întrebați de ce ar vrea cineva să se ducă până acolo. Doar așa, ca să spună că a coborât cel mai jos pe continent? Şi când spun cel mai jos am în vedere și faptul că exact lângă far este grota despre care se știe că ar fi intrarea în iad, că acolo sălăsluiește Hades, zeul morții.

Porto Kagio este departe de orice. Până și pentru cei din Kalamata (unde puteți ajunge cu avionul de la Atena) e greu de ajuns, pentru că drumul înseamnă numai serpentine, dintr-un vârf de munte în altul, fără parapeți și cu viraje bruțte. Normal, tot ce e minunat ori e imoral, ori e ilegal, ori îngrașă. Ori e atât de frumos, încât merită orice efort.

Dacă aș spune cuiva că Grecia e la aceeași latidudine cu Siria și la 300 de mile de Libia, mi-ar râde în nas. Nu zic, și mie mi-a venit să râd când am citit prima oară o chestie similară, într-o carte care vorbea despre Capul Tenaro, cel mai sudic punct al Eladei. Acum, că sunt aici, nu mai râd, pentru că e adevărat. Ce văd în jur aduce mai degrabă cu Nordul Africii sau cu aridul Orient Mijlociu decât cu Grecia pe care o știm cu toții, indiferent că am văzut-o sau nu.

Am pornit vineri după-amiaza din București, i-am dat prin Bulgaria cu 120-la-oră (am luat doar un radar, am rezolvat cu 10 Euro în talon), am văzut luminile calde  ale Salonicului abia spre miezul nopții. Sâmbătă dimineața am luat-o pe nou-construita […]

Hotelul este așezat pe malul Mării Adriatice, dar nu e un hotel tipic cu sea-view. Pare, mai degrabă, o fereastră în prelungirea căreia au construit și câteva camere, în cazul în care adormi, uitându-te la mare.

Boka Bay este singurul fiord european din afara Scandinaviei, nominalizat ca “The Fifth Most Beautiful Bays in the World”, are forma unui fluture, cu 4 strâmtori, dispuse ca niște aripi.

În Europa există un singur munte negru. În Muntenegru există un singur lac mare. Dintr-un singur hotel vezi mare lacul. Lacul mare cât o mare. Jocul de cuvinte nu e făcut aiurea, ci inspirat de țara asta minunată, cu lacul ei fantastic.

Lacul e presarat cu insule și insulițe. Pe multe dintre ele se găsesc mănăstiri, fortificații sau mici așezări pescărești. Grmzour, “Alcatrazul Muntenegrului”, o fostă închisoare construită de turci, e o ruină albă, strălucitoare, pe ale cărei ziduri stau de gardă zeci de pescăruși cu simțul datoriei.

“Unde faceți Învierea?” Cred că un răspuns puteți găsi într-una din propunerile noastre de mai jos. Am dat o raită pe la vecinii noștri ortodocși, ca să aflăm la ce biserică să vă duceți anul ăsta.

Ţara e minunată. E una dintre cele mai mici din Europa, dar reușește să condenseze pe o suprafață restransă toate minunile posibile. E atâta natură virgină în țara aia încât începi să te simți prost că ești turist și nu pasăre.

Situată pe malul Mării Negre, în Bulgaria, ferma de scoici de la Dalboka merită o vizită nu doar din partea iubitorilor de specialităţi culinare pe bază de scoici.

E uimitor câte minuni poți descoperi dacă, măcar din când în când, ieși de pe drumul cu care ești obișnuit și te lași să rătăcești puțin. Azi o să vă povestesc cum puteți vedea Dunărea din cer.

Belgradul mi-a dovedit încă o dată că prejudecățile cu care suntem infestați permanent nu fac decât să ne priveze de experiențe care ne-ar putea îmbogați viața. Belgradul este un oraș superb, care și-a lins bine rănile războiului și privește încrezător spre viitor. Am văzut doar două clădiri care mai purtau urmele bombardamentelor de acum 9 ani. Multe clădiri afectate de război au fost reparate între timp.

Pentru mulți, Serbia este mai degrabă un produs media decât o țară în carne și oase. Referințele pe care le-am găsit pe net au fost de natură să mă sperie. Foarte puține site-uri în engleză. Foarte puține hoteluri și acelea foarte scumpe. Imagini cu bombardamente, sate incendiate, clădiri dărâmate. Ideea – vehiculată obsedant – ca în Serbia drumurile sunt proaste și nesemnalizate. Peste toate astea, incidența evenimentelor recente, cu ambasade occidentale luate cu asalt de niste sârbi înfierbântați și însetați de răzbunare.

Ce vreau să spun, de fapt, e că distanțele nu se calculează în kilometri, ci în timp. Pentru că și vacanțele se calculează tot în timp (nu primim 10.000 de kilometri de concediu). Prin această prismă, deși România pare cea mai apropiată destinație, de multe ori nu este.

Pe afară, hotelul arată ca o clădire istorică, tradițională, piesă din spectaculosul design arhitectural spaniol. Înăuntru, modern ca în 2007 (anul în care hotelul a fost complet renovat).

Am decolat cu 40 de minute întârziere. Am ajuns la Madrid tot cu 40 de minute întârziere, după cel mai drept zbor pe care l-am făcut în viața mea. Avionul a decolat de pe Otopeni pe pista 24 și nu a virat nici stânga, nici dreapta timp de 3 ore. La Madrid, a mers drept înainte și s-a pus pe pistă fără niciun viraj.

Varianta 2: Să nu vizitezi nimic. Să îți alegi un hotel mic, cald, de epocă. Să faci dragoste în fiecare zi și, în restul timpului, să scrii romane de dragoste.

Construită în 1905 de Primărie, această reședință de lux a adăpostit familii de nobili înstăriți, iar acum aparține familiei Sevcik, care a restaurat clădirea, dar i-a păstrat aerul de “mansion”.

Începând de la mic la mare, în ordinea distanțelor, iată 10 idei de locuri pe care le-ați putea lua în calcul pentru vacanța/vacanțele acestui an. Cea mai apropiată destinație e la 4 ore de condus. Cea mai îndepărtată – fix pe cealaltă parte a Pământului. Alegeți-vă.

Acest loc mirific se numește Arbanassi Palace Hotel și este fosta reședință a lui Todor Jivkov, Ceaușescul bulgarilor. După Revoluție (a noastră, că ei n-au avut), palatul a fost luat în primire de un grup hotelier și pus la dispoziția publicului larg. Nu foarte larg, având în vedere că e cam scump după standardele bulgărești. După standardele noastre, totuși, e o surpriză extrem de plăcută. E cotat la 5 stele.

Am stabilit deja că Arbanassi se află la 180 de kilometri de București. 2,5 – 3 ore cu mașina, cronometrând aici și drumul din centrul Capitalei până la ieșirea spre Giurgiu, la o oră cu trafic intens. De la Giurgiu faceți o oră și jumătate cel mult. Odată ajunși, vă veți pune următoarele întrebari: unde dorm, unde mănânc și ce fac aici? Hai să raspundem la toate aceste întrebări pe rând.

Weekend-ul nostru n-a fost atât de liniștit ca al tău, pentru că noi ne-am dus cu treabă. Am străbătut 1.200 de kilometri de vineri noaptea până duminică seara și-am descoperit câteva locuri. Azi îți vom povesti despre unul dintre ele. Se numește Nessebar.