Namaste, Aventuri Spirituale în Nepal (5): Cu pluta, spre Shangri-La.

Where the hell is that fucking boat? răbufnește Garry, privind în jur. Lisa și Paul sunt și ei cu capsa pusă. Se așteptau la un autocar silențios, spațios și cu aer condiționat, nu la mârțoaga prăfuită și supra-aglomerată din care tocmai ne-am dat jos. Mike e mai relaxat, deși pare complet rătăcit, ca un soldat parașutat din greșeală într-un teritoriu despre care nu i-a spus nimeni că există pe hartă. I’m fucking hungry, face Paul, vlăjganul cu umeri lați și mâini cât niște lopeți. I’m hungry too, let’s get some food, face și Garry. Are you brothers? îi întreb pe cei doi australieni. Nah, răspund ei în cor, just old friends.

Așa se explică de ce au aceeași tunsoare, aceeași cantitate de gel în păr, același model de ochelari de soare Ray-Ban, același fel de bermude, același tip de maieu și aceeași definiție musculară – probabil merg împreună la aceeași sală de fitness. În timp ce ne cumpărăm de-ale gurii de la chioșcul lângă care am fost lăsați, Garry începe iar. Shangri-La my ass, face el ronțăind pufuleți. Ați vrut voi neapărat să vă sărbătoriți logodna în Nepal, ca să ne luăm țepe la tot pasul. În afară de colibele astea amărâte eu unul nu văd nici un centru de rafting…

Hai, măi, Garry, îl domolește Lisa, logodnica lui Paul, au zis că vine cineva și ne preia, nu cred că o să ne lase baltă. Ai văzut ce frumos s-au purtat cu noi în excursia prin junglă. Nepalezii sunt niște drăguți, zâmbește ea. Mda, mormăie Garry, sunt drăguți câtă vreme-i vorba de bani. Alea trei zile prin junglă mi-au dat bugetul peste cap. Cam multișor o sută de dolari pentru câteva activități obosite. O sută de dolari de persoană pentru trei zile? tresar eu. Să nu-mi zici că tu ai dat mai puțin, intră și Paul în discuție.

Din păcate nu, oftez desfăcând a doua pungă cu pufuleți. Mie mi-au luat două sute. Vezi, Lisa? Ți-am zis eu că-s țepari, zâmbește Garry, încântat să descopere că pe lume există fraieri mai mari decât el. Două sute zici? Și raftingul cât te-a costat? Vreo sută cincizeci, răspund cătrănit. Pentru două zile… Phii, mă compătimește logodnicul Lisei cu un aer superior, da’ văd că te-au făcut bine. N-ai negociat și tu un pic? Noi am plătit câte șaizeci de dolari de persoană, continuă el mulțumit, tot pentru două zile.

Înghit în sec. Pufuleții se încăpățânează să alunece pe gât. Eu am dat cincizeci de dolari, îndrăznește Mike, dar numai pentru o zi. A, păi pentru o zi nu se dă reducere, îl bate Paul pe umăr, zâmbind larg, special ca să-și arate dantura perfectă, de australian. Băieți, intervine Lisa împăciuitoare, ia mai lăsați discuțiile astea. Toată ziua, bună ziua, bani, bani și iarăși bani. Suntem în vacanță, ce naiba! În plus, ia gândiți-vă: unde mai faci rafting și unde mai călărești elefanți la prețuri atât de mici? Ca de obicei, ai dreptate, Lisa, o sărută Paul drăgăstos. Dar mă gândesc la bietu’ Sega, lui i-au cam tras-o, ț-ț-ț, saracu’…

Înainte!

Un nepalez cu părul lung și mustața zburlită, se apropie de grupul nostru, încruntat. You for rafting? I’m the Captain, se prezintă el, căznindu-se să-și agațe un zâmbet de colțul feței. În sfârșit, răsuflă Paul și Garry ușurați, credeam că nu mai apari. Follow me, rostește scurt Căpitanul, fără explicații. Îl urmăm pe o potecuță abruptă, printre copaci cu frunze mari și cărnoase, până pe malul râului. Acolo ne așteaptă alt nepalez, care pompează de zor la o barcă pneumatică cu șapte, opt locuri. Vă puneți astea pe voi, ordonă Căpitanul, arătându-ne vestele de salvare și căștile înșirate pe prundiș. Și lucrurile personale în butoiul ăsta, să nu se ude. Rucsacurile sunt cam mari și nu vor veni cu noi. Le trimite Mahesh cu autobuzul, la punctul unde-o să înnoptăm, nu vă faceți griji. Și acum, instructajul. Apucați fiecare câte o vâslă și aveți grijă să nu vă loviți colegii, s-au mai văzut cazuri…

După câteva minute, ni se pare tuturor că știm la perfecție ce avem de făcut. Rafting? Floare la ureche.

Forwaaard! comandă Căpitanul, împingând cu pricepere barca pe apele învolburate. Vâslim cu nădejde spre mijlocul râului, alunecând cu viteză la vale. Asta-i cea mai bună perioadă a anului pentru rafting, ne spune cârmaciul nostru folosind cuvinte simple, asamblate în propoziții scurte, fără reguli gramaticale. Now rain big, river big. Water fast. Difficulty 2-3 degrees, may be 4. Beginners OK... Paul și Garry vâslesc plictisiți, umflându-și mușchii făcuți la sală, în timp ce Lisa țipă ascuțit, la fiecare val peste care trecem. Mike se ține bine de coarda de siguranță, vâslind alături de mine, în față. Noi doi luăm în piept toate valurile.

Look! strigă la un moment dat Căpitanul, arătând cu degetul în direcția unui punct alb, care tot apare și dispare. Punctul alb e un caiac, manevrat cu pricepere de băiatul care s-a ocupat de rucsacurile noastre. Mahesh play now, don’t worry! Him very good kayaking, ne liniștește Căpitanul, văzând că Lisa țipă și mai tare, de fiecare dată când Mahesh dispare sub apă. Caiacul ne ajunge în scurt timp și cei doi nepalezi schimbă câteva cuvinte în limba lor. Se pare că urmează pauza de prânz. Trei ore pe apele furioase au trecut ca o clipă.

Ne prăbușim extenuați, pe nisipul fin și fierbinte, în timp ce Căpitanul și Mahesh trag barca și caiacul pe mal. După ce fumează câte o țigară, cei doi cară butoiul ermetic la umbră, deșurubează capacul etanș și scot un ceaun, o pungă mare cu orez și o sumedenie de legume, pe care nu le identific. Orice ar fi nu contează, aș mânca și pietre la cât îmi e de foame. Peste jumătate de oră, masa-i gata. Iar după câte trei farfurii pline înfulecate cu poftă, suntem și noi gata pentru încă o etapă de rafting.

Înapoi!

La ora asta, apele s-au mai domolit și soarele dogorește mai tare pe cerul albastru, fără pic de nori. Alunecăm lin, printr-un defileu cu pădurici ca niște căpățâni de broccoli ițite peste buza prăpastiilor abrupte… Aș savura mai intens aceste momente, dacă Lisa, Garry și Paul n-ar trăncăni atât. Nemaiavând pericole de înfruntat, australienii s-au relaxat și sporovăie întruna despre muncă, relații și realități din țara lor, chestiuni care mă lasă rece. La fel de rece pe cât îi lasă pe ei priveliștea.

Backwaaard! tună Căpitanul din senin. În fața noastră, la nici cincizeci de metri, un vârtej a deschis pe neașteptate gura. Parcă ne-am apropia de scurgerea unei căzi de baie imense. Execut comanda cu mâinile încleștate pe vâslă și cu urechile ciulite la Căpitan. Left side, forward… Right side forward, left side backward, continuă el cu aceeași fermitate.

Barca atinge marginea vârtejului și se dezechilibrează. Lisa țipă ca o egretă împușcată, căzând din barcă pe jumătate. Iute ca o zvârlugă, Mahesh ajunge cu caiacul în dreptul ei și o aruncă înapoi. Tangajul nu poate fi însă oprit. Necunoscând această lege simplă a fizicii, Paul se duce de-a berbeleacul, drept în apele înspumate. Heeelp! urlă el nătâng, ca din gură de șarpe, revenit la suprafață nu datorită grației divine, ci vestei de salvare. Cu casca căzută pe ochi, Paul dă din mâini ca un bezmetic, descotorosindu-se de vâslă, care e repede înghițită de apa flămândă.

Căpitanul îl apucă pe australian de subsuori și încearcă să-l tragă înapoi în barcă. În mod normal, cei de pe partea dreaptă n-ar trebui să se deplaseze de la locurile lor, însă, din nefericire, Garry și Lisa se reped și ei să-l salveze pe Paul, Lisa țipând și repetând îngrozită “Oh, my God! Oh, my God! Oh, my God!”. Barca e acum pe-o dungă, gata să se răstoarne în capul nostru. Doamne, cât pot fi de calm în situații de-astea limită. Îmi rămâne timp să mă și bucur. Bine că au terminat cu discuțiile lor stupide. Mă reped pe partea dreaptă și mă aplec cât pot de mult peste marginea bărcii, reechilibrând-o, ajutat și de greutatea americanului paralizat de spaimă, agățat de coarda de salvare.

Căpitanul îmi mulțumește cu un zâmbet, atât cât poate el să zâmbească, și-mi face cu ochiul. Din atitudinea lui înțeleg că situația nu-i deloc una neobișnuită și nici atât de primejdioasă precum pare. Pentru Paul însă, e life and death situation. Lisa, Garry și Căpitanul îl scapă din nou pe uriașul neajutorat. Intervine Mahesh. Bâjbâind cu casca pe ochi, logodnicul Lisei reușește în cele din urmă să apuce vâsla întinsă de tânărul nepalez. E însă un refugiu temporar, pentru că Mahesh pilotează un caiac, nu o barcă de salvare. Dezechilibrat, caiacul basculează fulgerător și Mahesh dispare la rândul lui în bulboană.