Namaste, Aventuri Spirituale în Nepal (5): Cu pluta, spre Shangri-La.

Paul ia încă  două guri din apa mâloasă a râului Trisuli, iar help-ul lui sună acum și mai caraghios, ca o gargară. Căpitanul își dă seama repede că e foarte posibil să-l pierdem pe australian și acționează în forță. Dintr-o singură mișcare, îl împinge pe Garry la locul lui, pe partea dreaptă, după care o trântește pe Lisa, cu umărul, pe fundul bărcii. Apoi îl apucă pe Paul cu ambele mâini, se opintește, icnește și saltă zdrahonul crescut la sala de fitness înapoi în barcă. A contribuit și Mahesh, reîntors după o răsucire măiastră.

Now we wait.

Încă speriați, australienii se uită unii la alții, albi ca varul. Adrenalina îi împiedică să schimbe impresii și asta nu-i rău deloc. Toată lumea tace, în timp ce micul maelstrom lăsat în urmă bolborosește de necaz că Paul i-a scăpat printre ghearele lichide. Logodnicul Lisei tremură, tușește și scuipă nămol, dar se bucură că e viu. This no problem, face Căpitanul degajat, arătând spre vârtej. Veeery small danger. But Paul big, ha-ha-ha! Ga-ga-ga, râdem și noi, ca un cârd de gâște proaste.

…Unde sunt? Ești înapoi, în sala de meditație. Respiră și lasă gâ-gâ-gândurile să treacă, lasă-le să treacă…

Ga-ga-ga, hoitul unui bou plutind pe apele învolburate, cu burta în sus. Resturi de punți sfărâmate și leșul unui măgar, imediat după bou. Urmează niște ziare mototolite, o creangă smulsă și un sac cu gunoaie, de-a valma… Rafting… Un bou care a trecut trei luni pe la Osho, ca gâsca prin apă. Și boul s-a înecat, crezându-se gânsac… Ga-ga-ga!… Te omor, nemernicule!… Punți luate de apele umflate. Să vreau și n-aș mai putea să mă întorc… Duce măgarul și nu știe ce duce. Și nici de ce duce. Ca să scape de povară, bietul animal s-a aruncat în hău…

Ziare. Cocoloașe de adevăr și minciună, informații mototolite, opinii, declarații, ipoteze, concluzii, teorii, comentarii, impresii, trăiri, știri de senzație, reclame, anunțuri, nașteri ușoare, nașteri mai complicate – e băiat!, bucurii, zâmbete, râsete, hohote, rânjete, vaiete, plânsete, țipete, urlete, grozăvii, morți mai bune, morți mai rele, morți naturale, morți artificiale, sinucideri, înmormântări, a fost băiat bun, săracu’… O creangă ruptă din pomul vieții veșnice, din trupul Bisericii cununate în cer cu Domnul, plutind în derivă… Și un sac de plastic, roșu, plin cu gunoaie. Leșurile pe care le-a zvârlit Moșul în apa cea tulbure ca să-și spele rușinea, leșurile micuțelor vise ale oamenilor-copii, gonind din calea marilor frici pe furioasele ape, da, da, pe furioasele ape…

…Unde sunt? Ești aici, chircit lângă pagoda aurie, plângând. Îți plângi de milă, văzând ce-ți poate mintea. Dar nu-i mintea ta. Tu ești al ei și din nebunia asta n-ai cum să scapi. Să i te lași, nu e bine. Să i te opui, e și mai rău. Nu mai vrei. Nu mai poți. Ești sătul de rafting pe furioasele ape, da, da, pe furioasele ape.

Water danger, no good rafting now… Căpitanul se lasă ușurel pe vine, trăgând cu sete din chiștocul de joint rămas de azi-noapte. Scoate fumul pe nas, ca o locomotivă cu aburi la ieșirea din gară, clatină de două ori din cap, nemulțumit, își suge cu zgomot o măsea și scuipă într-o parte. Big storm last night! Water from mountain running fast, killing, destroying everything. Water veeery angry now. Later we go more down and see. Later may be more nice, we see. Now we wait. Now rafting not good… But meditation good, nah? se întoarce el spre mine cu un zâmbet răsărit de sub mustața zburlită.

Calea Nobilă.

…Unde sunt? Ești în fața televizorului din baracă, cu genunchii la gură și cu spinarea încovoiată, ca un câine plouat. E o noapte mohorâtă, rece, ploioasă. Scâncești, așteptând cu coada între picioare să-ți deschidă stăpânul ușa ca să te strecori înăuntru, la lumină și la căldură. Îl aștepți pe Goenkaji să-și dreagă glasul și să înceapă…

A doua zi s-a încheiat, însă dificultățile persistă. Mintea e atât de tulbure, atât de agitată, atât de distrugătoare… Voi înșivă ați stârnit furtuna și numai voi o puteți opri. Dar pentru asta trebuie să munciți cu tenacitate și cu răbdare… Buddha a descris în termeni simpli calea pe care ați făcut primii pași:

“Sabba pāpassa akaranam,
Kusalassa upasampadā,
Sacitta pariyodapanam,
Etam Buddhāna sāsanam.”

“Abțineți-vă de la ce e rău și inutil,
Faceți ce e bun și folositor,
Curățați-vă mintea,
Iată învățăturile Celor Iluminați.”

Nu poți face rău înainte ca mânia, ura sau frica să-ți tulbure mintea. Iar cel ce suferă ești tot tu. În mod asemănător, nu poți face nimic folositor fără iubire, compasiune, bunăvoință. Când îi ajuți pe ceilalți, te ajuți pe tine. Când îi rănești pe ceilalți, te rănești pe tine. Aceasta-i Dhamma, adevărul, legea firii. Aceasta-i calea universală. Dhamma e Calea Nobilă, iar cine o urmează e o persoană nobilă. Cele trei aspecte ale căii sunt sīla, samādhi și paññā – moralitatea, concentrarea minții și înțelepciunea.

La nivel intelectual puteți înțelege ce e sīla și totuși continuați să greșiți, pentru că nu vă stăpâniți mintea. Samādhi este acțiunea prin care dezvoltați capacitatea de a o stăpâni. La început v-ați observat doar respirația, apoi ce se întâmplă la contactul aerului cu nările. Mâine vom supune atenției un obiect și mai subtil: senzațiile fizice, naturale, limitate la porțiunea de sub nări, deasupra buzei superioare. Pe lângă răcoarea și căldura pe care le simțiți la intrarea, respectiv la ieșirea aerului, există numeroase alte senzații, fără legătură cu respirația: mâncărimi, pulsații, vibrații, presiuni, tensiuni, înțepături etc.

Le veți observa fără să reacționați, fără să vă atașați de o senzație sau să respingeți o alta… Respectând cu strictețe cele cinci precepte, ați început să practicați sīla. Antrenând mintea să rămână concentrată pe un obiect real, fără poftă sau aversiune, ați început să practicați samādhi. Continuați să munciți pentru a pătrunde în adâncul inconștientului și a eradica toate impuritățile ascunse acolo, pentru a ajunge să vă bucurați de adevărata fericire, de fericirea eliberării.

Bhavatu sabba mangalam, toate ființele să fie fericite…

Ajung în pat mai mult mort decât viu, ca un naufragiat aruncat de ape la țărm. E rândul polonezului să stingă lumina, după ce termină cu spălatul pe dinți.

Va urma.