Namaste, Aventuri spirituale în Nepal (2). Șerpașul și Sfintele Maimuțe.

O secundă, răspunde Nakul scoțând iute un calculator din sertar. Asta și asta… plus asta… și plus asta… o nimica toată: 45.000 de rupii nepaleze, cam 500 de dolari americani. Cââât?! sar eu din fotoliu. Sega, ai totul inclus: mâncare, cazare, transport, echipament pentru rafting, activități, nu va trebui să mai scoți nici un ban din buzunar o săptămână întreagă, he-he-he.

Îmi mai fac niște calcule: carevasăzică, 45.000 de rupii pentru șapte zile; asta înseamnă aproximativ 6.500 de rupii pe zi, cu toată mâncarea, cazarea, echipamentul, transportul și activitățile incluse…Mi se pare enorm, Nakul! Sega, nu-i deloc enorm, te asigur. Astea sunt prețurile. Dar, pentru că stai la pensiunea noastră și ești băiat fain, o să-ți arăt cât ne dorim noi ca tu să te simți bine aici și o să ne lipsim de micul nostru comision. E bine așa, brother?…

Mă gândesc la un joint-venture între Nakul și Michael, pușlamaua din Mumbai. Cred că împreună ar putea exporta cu succes nisip din Gobi în Sahara și gheață de la Polul Nord la Polul Sud… OK, Nakul, ai câștigat. Nu, Sega, râde el, tu ai câștigat… Batem palma pe 40.000 de rupii nepaleze, cu plata pe loc, eu fiind convins că am făcut o afacere excelentă și că am încăput pe cele mai bune mâini. Sentimentul crește, văzând cât de eficientă e rețeaua fraților Devkota. După nici un sfert de oră și câteva telefoane, mi se înmânează un maldăr de vouchere și pliante turistice, cu explicațiile:

Mâine, la 6.30 dimineața, o mașină te va lua de la pensiune și te va duce la autocar, unde te vei întâlni cu grupul pentru rafting. Veți porni spre râul Trisuli, unde veți petrece două zile. După aceea, tu vei pleca mai departe, spre Parcul Național Chitwan. Acolo, oamenii noștri te vor prelua de la autocar și te vor conduce la hotel. Ai multe de făcut în cele trei zile, țin’te bine! Vei vizita ferma de elefanți, vei călări elefanți, te vei îmbăia cu elefanți, te vei plimba prin junglă cu ghidul nostru expert ca să nu te rătăcești și să te mănânce tigrii, ha-ha-ha, te vei da cu luntrea pe canale, printre crocodili, vei vizita sătucuri arhaice, vei urmări un spectacol artistic și în ultima zi vei ieși la bird watching – sunt sute de specii de păsări de văzut!

Din Chitwan vei merge la Pokhara, unde te vei întâlni cu Ramesh pentru două zile de trekking la poalele Annapurnei. Then finally back to Kathmandu! După cursul de Vipassana te trimitem la Lumbini, unde s-a născut Buddha. Cât despre viza pentru India, vorbim când te întorci, nu-i nici o grabă, procesarea durează maximum o săptămână. Pentru orice alte nelămuriri sau situații neprevăzute, mă poți suna pe mine ori pe frate-meu, dar îți spun sigur că n-o să fie nici o problemă pentru că-n Nepal toate merg ca unse, ha-ha-ha!

Un momo pentru șerpaș.

Mă despart de frații Devkota cu lacrimi de recunoștință în ochi și-l urmez pe Ramesh, viitoarea mea călăuză pe munte și ghidul în această după-amiază la cumpărături; pentru excursia care mă așteaptă, crocșii roșii din picioare, pantalonii scurți și cămașa de pe mine nu constituie, se pare, un echipament adecvat. După un tur de forță prin magazinele recomandate de Ramesh, sunt mai ușor cu 7.000 de rupii nepaleze, dar încărcat cu un rucsac zdravăn, de 45 de litri, în care am îndesat celelalte lucruri proaspăt achiziționate: un hanorac, o pereche de pantaloni lungi, prevăzuți cu fermoare ca să-i transform la nevoie în pantaloni trei-sferturi, o bluză care nu reține transpirația, o pereche de ghete de munte, o pereche de ciorapi groși, o ploscă mov pentru apă și o lanternă cu bandă elastică, de legat la frunte.

Răzbiți de foame, ne așezăm la o masă pe una dintre zecile de terase deschise pe acoperișurile clădirilor din Thamel. Eu comand Nepali Thali, o farfurie metalică enormă, cu mai multe compartimente umplute cu orez, daal, legume în sos dulce și câțiva ardei iuți murați, iar Ramesh alege o porție simplă de orez cu curry, întrucât nu-i ajung bănuții. Îl încurajez să se orienteze către ceva mai consistent. Fac eu cinste, îi zic.

Atunci… o porție de momo… credeți că-i prea mult, sir? Ramesh, nu-ți face probleme, ți-am zis că plătesc eu. Dar spune-mi te rog ce-i aia momo. Momo, îmi explică el, sunt un fel de colțunași umpluți cu carne tocată sau cu legume. Dacă nu vă supărați, sir, aș comanda cu legume. Cum să mă supăr, omule? Ce m-aș fi făcut fără tine la cumpărături, ă? Și nu-mi mai zice “sir”, OK? Oh, Sega, you are so very kind, îți promit c-o să te duc prin cele mai frumoase locuri, se avântă el, întorcându-și inima și ochii spre munții din zare.