Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (ep. 21). Curcubeul, David Și Goliat.

Să îi spunem Goliat. I l-am făcut ieri cadou pe Goliat lui David. Și David a învins, după lupte vitejești care au durat o noapte întreagă.

Astăzi s-a înfățișat înaintea mea cu un raport bine întocmit. Pe o scară de la 1 la 5, Goliat e cam de nota 1 la aspect, strâmbă David ușor din nas. De tot rahatul, pe bune. Frunze puține, muguri mititei, semințe multe, impresie de proastă calitate… Gustul, nota 3. Nu e rău. Dar nici grozav… În schimb efectul, se luminează brusc olandezul, să te ții, frățioare, ce efect! I-am dat nota 4 spre 5. Dinamită, nu alta, se ambalează el. După trei-patru fumuri te ia pe sus. Dacă fumezi prea mult, poți să dai și în catatonie. E marfă de marfă marfa ta, frate Sega. Sfatul meu e să nu conduci când fumezi, bine? Davide, ți-am zis că nu prea fumez și de condus ce să conduc în India? Nici măcar pe un scuter să nu te sui fumat, mă previne el, apropiindu-se la două palme de fața mea, cu ochii măriți. Pe chipul lui de vajnic luptător încă se mai văd semnele confruntării cu Goliat. În jurul irișilor cu pupile diltatate e mai mult roșu decât alb. Ce a mai rămas de aseară am rulat special pentru tine, face David scoțând din buzunar două țigarete răsucite sub forma unor tulnice miniaturale. Maaare atenție, mă avertizează el de parcă mi-ar fi pasat niște substanțe explozive, vezi că pe una am scris knock-out...

David s-a hotărât să plece mâine mai departe, de nebun, prin India. Spune că i-a ajuns cât a stat pe aici. Și susține că aseară s-a iluminat pentru vreo două ore și că asta s-a întâmplat în timpul discursului lui Osho. A fost ca și cum mintea i-ar fi trecut din viteza a 4-a într-a 5-a. Se vedea pe el însuși din exterior, ca un martor echidistant și totodată plin de iubire etc… Înainte să ne despărțim, îl sfătuiesc prietenește să o lase mai moale cu fumatul.

E timpul să mă ocup puțin și de răceală.

Nici azi nu m-am putut ridica din pat pentru meditația dinamică, deși Aishwarya susține că în cazul meu ar face minuni. Totul e să vrei, Sega, mi-a spus ea. Eu aș vrea, dar prefer totuși un alt fel de tratament. Am decis că mi-ar prinde mai bine un leac domol și anume să îmi înmoi oasele la sauna din spatele piscinei, înainte de prânz. Curcubeul mă așteaptă deja acolo, la intrare, așa cum ne-am înțeles de dimineață. Nu m-a dezamăgit. Arată bine și în costum de baie, cu un prosop nu foarte mare înfășurat în jurul taliei. Reușesc să îmi dezlipesc privirea de pe fundulețul ei taiwanez abia când intrăm în saună, căci acolo dau peste… Adar. Și ce să facă acum un obsedat de asiatice, care se trezește cu două taiwaneze deodată, de-o parte și de alta, în aceeași saună? Să asude. Să asude și să nu facă nimic, nici o mișcare, ca să nu piardă vreuna. Sega adoră Curcubeul în aceeași măsură în care adoră și Focul. Nu trec cinci minute și taiwanezele ies afară să se răcorească. Obsedatul rămâne să asude în continuare, sub pretextul că trebuie să scoată răceala. Dar nu mai rezistă nici el prea mult și peste două minute la 80 de grade iese înfierbântat după asiatice. Adar a dispărut, iar Curcubeul a ațipit, lungită pe prosopul întins pe băncuța de piatră din fața saunei.

Fără să sar vreun detaliu, mângâi cu o privire atentă și obiectivă pielea netedă, bronzată și perfect întinsă pe trupul bine proporționat. Constat că sunt cu totul absorbit de Curcubeu și mă gândesc că, în fond, poate și asta e tot o formă de meditație. Curcubeul poartă niște chiloței de baie stacojii, de toată frumusețea, decupați cu o nerușinată îndrăzneală. Sutienul, tot stacojiu, pune în valoare o pereche de sâni nu chiar atât de mici pe cât i-am estimat eu în timpul îmbrățișărilor noastre de până acum. Sfârcurile ca două mure coapte sunt cam neastâmpărate. Nu vor deloc să stea cuminți, la adăpost. Vor din răsputeri afară, la zbenguială. Ca să mă opresc din bălit și mestecat zăbale, iau în căușul palmelor apă rece de la duș și stropesc Curcubeul din cap până în picioare. Luată prin surprindere, taiwaneza țipă ca din gură de șarpe, dar izbucnește în râs văzând că sunt eu, nimeni altul decât glumețul Sega. Îmi iau inima în dinți și îi mărturisesc cu toată sinceritatea de care sunt în stare că vreau să îi fac un masaj, doar ca să o pipai. Curcubeul râde iar și se strânge toată când o ating. Mă gâdili, gângurește ea, lăsându-se docilă pe mâna mea. Îi masez pe îndelete pielea suplă și alunecoasă ca mătasea, temându-mă să nu o înăspresc, într-atât e de fină. Curcubeul e făcută parcă din aer. Cu parfum de iasomie.

Hotărâm să mai intrăm o dată la saună.

Aștept strategic să se ridice în picioare, ca să să-i admir încă o dată fundulețul înainte să îl ascundă după prosop. Dar Curcubeul nu se sinchisește de prosop. Îl lasă acolo, pe băncuța de piatră. Iar când trece pe lângă mine mă privește nu știu cum, cu coada ochilor ei alungiți, pe sub gene. Sau poate mi s-a părut? Realitate sau fantasmă e mai puțin important. Pentru o anumită parte ascunsă în pantalonii mei scurți și stacojii e ca și cum cineva ar fi declanșat o alarmă. Partea respectivă s-a ridicat subit, animată de un curaj nebun, ca un soldat sculat din tranșee pentru asalt. Din spate, Curcubeul arată amețitor de bine. Nu are picioare scurte, așa cum se spune că au asiaticele. Și nici nu e crăcănată. Are gleznele subțiri, continuate cu gambe frumos conturate, iar coapsele lungi, arcuite, se desăvârșesc în fundulețul fără cusur. Independent de voința mea, mâinile pleacă singure să pipăie minunea. Un pic prea repede însă. Graba strică treaba și pipăitul devine plici! cu ambele palme aplicate simultan pe fesele taiwanezei. Curcubeul sare cât colo și țipă ascuțit, de parcă ar fi călcat pe o cobră. Apoi tace mâlc. În saună, nici nu se mai uită la mine. Privește bosumflată spre geamlâcul aburit. Și iese după nici un minut, trântind ușa după ea. Rămân să transpir de unul singur.

Pe la 4, chiar înainte să închid biroul, vine să îmi spună că a fost extrem de șocată de gestul meu.

Îmi cer scuze, Curcubeule, mă fâstâcesc eu, surprins de prezența ei. Luând în considerare reacția de adineauri, mă așteptam să fiu ocolit măcar o vreme. Dar Curcubeul e acum aici, în biroul meu, mărturisindu-mi că în general nu lasă pe nimeni să se apropie de ea și mai ales să o atingă. Pe mine m-a lăsat să mă apropii cât de cât deoarece a simțit că am energie bună. Însă palmele pe care i le-am aplicat la saună pe funduleț au șocat-o pur și simplu. Shocked, shocked, shocked, repetă ea în neștire, încercând să alunge emoțiile negative cu mâinile, ca pe niște muște. O prind delicat de umeri, o privesc în ochi și îi promit că nu se va mai repeta. Ea se mai înmoaie puțin și îmi spune că așa e ea, foarte sensibilă, dar că încearcă să își găsească echilibrul prin meditație. O să mai mediteze azi câteva ore și o să îi treacă. Oftează și mă ia de mână. Chiar îmi pare rău că am tulburat-o. Sunt un nenorocit. Dau să o mângâi pe…

Sună telefonul. E Tarika, facilitatoarea de Vipassana. Scuză-mă puțin, îi șoptesc Curcubeului. De la celălalt capăt al firului Tarika mă întreabă ce mai fac și îmi zice că e singură în nu știu ce sală de lângă Auditorium, undeva pe la etajul 1, camera 14, și că ce bine e acolo, că e singură și că se plictisește de moarte și că m-a sunat pentru că avea chef să mă mai audă și să mă întrebe dacă nu aș vrea să îi fac o vizită scurtă. Îi răspund că din păcate acum sunt ocupat. Ok, bye-bye, Sega.

…O mângâi pe obraz. Ea mă îmbrățișează strâns și își lasă capul pe pieptul meu, oftând în continuare.

(va urma)

Află mai multe despre autor şi înscrie-te pentru a primi varianta tipărită a romanului dând un click aici.

sursa foto