Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (ep. 25). Olandezul Zburătăcitor.

Mă spăl bine pe mâini la intrare, așa cum cere regulamentul, iau din rastel o tavă și câteva caserole negre, triunghiulare, după care mă îndrept spre galantarele încărcate. Uneori, ca să mă pun la încercare, îmi închipui înaintea ochilor purcei de lapte rumeniți, copane de pui aburinde, beef steak-uri medium rare în sos de vin și mititei la grătar stropiți cu bere.

Nu am nevoie să îmi imaginez mai mult, că deja mi s-a aplecat… Nu am mai pus gura pe carne de aproape o lună de zile. Și nici nu i-am dus dorul, căci am dat de gustul perparatelor vegetariene, care m-au copleșit cu abundența și diversitatea lor. Salivând de poftă, mă pun la coadă și împing tava pe șinele de aluminiu. Supă de lămâie și coriandru, daal din Punjab, shashi pulao, sevia kheer, makhanwala, gobi masala și toate celelalte minunății îmi fac, rând pe rând, cu ochiul. Ca de obicei, mi-e greu să mă hotărăsc. Dar dacă mai stau mult și mă codesc o să rămân nemâncat, așa că aleg în sfârșit o porție de kofka persană, un fel de chifteluțe din linte prăjită cu pita, o porție dublă de palak paneer, spanac cu bucăți de brânză vegetală, o supă de coriandru și chapatti, un soi de lipie rotundă și subțire. De când mi-a trecut răceala, mi-e din ce în ce mai foame. Meditația dinamică mi-e în schimb tot mai departe; am lăsat-o pe mai încolo, când o să mai prind ceva puteri.

În drum spre casa de marcat trec pe lângă bucătarul șef, un indian care se hrănește cu satisfacția de pe chipurile noastre, ale vesticilor în robe stacojii. The beloved chef seamănă la perfecție cu Eddie Murphy. E la fel de negricios și se hlizește în continuu, arătând o dantură perfectă sub o mustață tunsă impecabil. You have a beautiful smile, sir, îmi spune el mie. Adevărul e că râd de fiecare dată când ne întâlnim. Prea seamănă cu Eddie Murphy. L-am întrebat acum câteva zile dacă îl știe pe actorul american. Nici măcar nu auzise de el. Astăzi îl întreb altceva și anume cum de reușește să mă surprindă mereu cu câte ceva nou și delicios? De unde îi vine inspirația? Ridică din umeri hăhăind sacadat, exact ca Eddie Murphy, apoi își înalță ochii spre cer, cu modestie prefăcută, într-un gest de pioșenie comică: I don’t know, sir, inspiration just comes… From above… De sus, de la Osho vrei să spui? întreb. Râde iarași, zgomotos, mai să-mi spargă timpanele. Eddie Murphy, leit.

Realitatea e că omul nu minte. Specialitățile vin într-adevăr de sus.

De sus, de la compania care se ocupă de toată gospodăria. Pe vremea când sannyasinii făceau de mâncare, spălau, dereticau, administrau, reparau și construiau, locul se numea Osho Commune. Astăzi se numește Osho Resort… Astăzi, casierul indian taie cu markerul două sute și câteva zeci de unități de pe cartonul meu valoric. N-a greșit niciodată. Nu cred că își permite. Cel puțin un milion de casieri indieni pricepuți și meticuloși abia așteaptă să îi ia locul. Thank you, sir, îmi zâmbește el placid când îmi returnează cartonul valoric.

Mă așez la masă, rulez un chapatti rapid, îl înmoi de câteva ori în prima caserolă cu palak paneer și dau să înfulec, când îl văd pe David că se apropie de mine în ralanti, cu mâinile la spate, rânjind cu gura până la urechi. Altul cu dantură perfectă. David se lasă cu încetinitorul pe scaunul din fața mea și, cu aceeași viteză de melc, își sprijină coatele pe masă și bărbia pe împletitura degetelor. Am impresia că mă uit la un scurt-metraj filmat în slow motion, cu titlul “David vrea să impresioneze”. David tace, plin de semnificații, dându-mi răgazul să ticluiesc o întrebare:

You, son of a bitch, you fucked the Rainbow, didn’t you?

Olandezul dă din cap enervant de lent, în semn că da, cu același rânjet extatic întipărit pe figură. Apoi deschide gura. Aseară a dormit pe canapeaua din livingul ei, după ce a condus-o acasă de la cheful de adio al unui sannyasin. Nu s-a întâmplat nimic toată noaptea, dar spre dimineață s-a trezit cu Curcubeul gol-goluț peste el. Care mai apoi i-a gătit ceva chinezesc și i-a dat să bea ceai de iasomie. O să se mute la ea până marți, după care o să se care definitiv că gata, i-a ajuns cât a stat la Pune, pe bune.

David e fericit. Binele lui David e mai bun, răul meu e mai rău, dar nu din cale-afară.

Mă bucur pentru el, căci totuși țin la ticălos ca la un frate. Adevărul e că nu am fost prea interesat să i-o pun Curcubeului, deși aș fi putut dacă m-aș fi străduit un pic, îi mărturisesc eu olandezului. Cunosc bine genul. Deși sunt înnebunit după asiatice, după cum știi, I just guessed her fucking style so I wasn’t that curious… Come one, Sega, mă ia David peste picior, să nu-mi spui că poți ghici așa ceva. Ba uite că pot, frățioare, îi răspund. Am o intuiție în domeniu ceva de speriat. Nu știu cum fac, dar pot să ghicesc instantaneu felul în care și-o trag cele mai multe dintre femei. Pac, m-am uitat o dată la ele, uite-așa, de sus până jos, și gata, am aflat! Mă prind dintr-o singură privire. Davide, crede-mă că nu am nevoie de mai mult. Nu te cred, face olandezul scuturând frenetic din cap. Nu te cred și pace. Faci mișto de mine, așa-i?… Io?!… Da’ cine?… Bine, Davide, hai să luăm de pildă Curcubeul. Curcubeul e o femeie sălbatică, dar într-o oarecare măsură stângace, doar atât cât să te încingă mai tare. E genul care se aruncă pe tine fără inhibiții, dar nu știe prea bine ce să facă atunci când ajunge acolo. Se poartă ca o fetișcană dornică, însă fără experiență, și asta te stârnește și mai și. Îi place să te călărească și o face inocent și năvalnic de parcă s-ar urca în șa prima oară. Ca bărbat nu ai cum să reziști, practic, prea mult. Atât de tare te zăpăcește cu mișcările ei necontrolate. Am dreptate, frate?… De la atâta slow motion, David a rămas încremenit, cu gura căscată și ochii beliți. Fir-ar să fie, Sega, de unde naiba știi tu toate astea? se minunează el când își mai vine în fire. Păi nu-ți zisei că nu știu de unde știu? Tot ce mai pot să-ți spun, dragă prietene, e că pe mine mă interesează femeile despre care nu pot ghici cum și-o trag, fac eu ridicându-mă suveran de la masă și miluindu-l cu un zâmbet omniscient.

În drum spre spălător, trec din nou prin dreptul lui Eddie Murphy, care se hrănește cu satisfacția de pe chipurile noastre, ale vesticilor în robe stacojii. Smile, sir, be happy! Why aren’t you happy, sir? You didn’t like the food, sir? îmi poartă el de grijă. Mai tacă-ți fleanca, Eddie. Taci odată că-ți crăp capul cu tava asta.

Află mai multe despre autor şi înscrie-te pentru a primi varianta tipărită a romanului dând un click aici.

Sursă foto.