Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (ep. 26). Resurse lăuntrice pentru muncă şi viaţă.

Before the meditation we are wise, after the meditation we are wise, but during the meditation we are… otherwise, se încheie înregistrarea cu Osho, pe care Yogendra ne-a pus să o ascultăm în deschiderea noului curs pentru lucrători.

La Inner Skills for Work and Life vom învăța cum să transformăm munca în meditație, începe dervișul facilitator. Munca de jos… Sau munca de sus… În “înțelepciunea” ei, mintea noastră e prea ocupată cu împărțelile, așa că vom încerca să nu mai fim chiar atât de wise. Vom încerca să fim… otherwise, zâmbește el fin. Ne vom strădui să mutăm accentul de la ce facem la cum facem. Ne vom angaja în munca noastră, oricare ar fi, cu întreaga ființă. Ca și cum soarta universului ar depinde de ceea ce facem…

Yogendra ne lasă puțin să rumegăm cele spuse, apoi continuă:

Fiecare rană în ființa noastră poartă o semnătură. Scopul este să vedem această iscălitură. Să vedem că rana este semnată de noi înșine și de nimeni altcineva. Să vedem că ne-am semnat singuri condamnarea. Să vedem că închisoarea în care zăcem este propria noastră operă. Când vom realiza că suntem arhitectul, constructorul și paznicul închisorii noastre?

De obicei, oamenii cred că alții îi bagă la închisoare și că nu e nimic de făcut. Răspunderea e întotdeauna pasată, niciodată asumată. Putem da vina pe lumea asta rea în care ne-am născut și care nu ne oferă nimic. Suntem liberi să o facem. Nu ne oprește nimeni, nu ne oprește nimic. Ne oprim doar noi, din evoluție. Abia atunci când ne asumăm fiecare acțiune, fiecare sentiment, începem să ne maturizăm, începem să creștem. Stă în puterea noastră. Noi alegem cum ne trăim viața.

Sunt lucruri care ne plac, altele care nu ne plac. Alergăm mereu după ce ne place și fugim de ceea ce nu ne place, respingând sau ascunzându-ne… Fiți cu totul în ceea ce nu vă place, ne provoacă Yogendra.

Yogendra, cum să fim cu totul în durere? întreb contrariat. Nu îți pot răspunde, Sega. Sunt un călător, ca și tine. Străbatem același drum, nu te pot învăța eu. Dar pot să-ți spun ce observ. Iar la tine am observat că treci cu ușurință dintr-o extremă în alta și asta e destul de greu de gestionat. Ia-o mai ușor. Concentrează-te la început pe ceea ce you can manage. Începe să confrunți micile neplăceri. Dacă te gândești că trebuie să străbați pe jos 1.000 de mile dintr-o dată îți vine să rămâi pe loc, nu-i așa? Fă pași mici și fii foarte atent la situațiile mărunte din viața ta. Bucură-te de călătorie, Sega, oricum ar fi ea. Bucură-te observând. Observă cum acționezi și, mai ales, cum reacționezi. Nu te grăbi. Graba vine din lăcomie. Lăcomia înseamnă pofta de a acumula, care ascunde frica de a pierde. Te asigur că nu pierzi nimic, Sega. Așadar ia totul pe rând, pas cu pas, încetul cu încetul… Și acum, să trecem la exerciții!

Am nevoie de doi lucrători chiar acum, altfel nu terminăm treaba!

Trebuie să comunicăm asta partenerului în trei feluri: mânioși, apoi lingușitori și, la urmă, simplu și direct, fără sentimente aruncate în joc. Dar jocul nu e chiar un joc. Când partenerul e mânios, îți vine să-i răspunzi cu aceeași monedă. Când e mieros, îți vine să te scuturi de el scârbit, ca de o lipitoare. Când e direct, i-ai sări imediat în ajutor, fără să mai stai pe gânduri… Ați înțeles acum? ne întreabă Yogendra la sfârșitul exercițiului. Când emoțiile sunt puternice, doar ele sunt comunicate, nu și mesajul pe care vreți să îl transmiteți. Faceți așadar liniște în interiorul vostru. Meditația creează în voi acel spațiu al liniștii. Transmiteți mesajul din miezul acestei liniști. Acționați fără să reacționați. În liniștea aceea, când trupul, mintea și inima sunt aici și acum, munca devine meditație.

Bucurați-vă când apar conflicte în munca voastră. Nu fugiți de ele, căci sunt conflicte născute în interiorul vostru și de aceea sunteți aici, să le confruntați. Dacă nu o faceți, veți pleca exact așa cum ați venit. Locul acesta e un laborator unde puteți experimenta. Amintiți-vă mereu că nu sunteți aici pentru muncă, ci pentru voi înșivă. Amintiți-vă metodele predate și încercați, încetul cu încetul, să le aplicați. Treptat, veți ajunge să fiți atenți la felul în care respirați, veți deveni conștienți de fiecare clipă, veți ajunge să vă implicați total în ceea ce faceți, orice ați face. Știu că nu e ușor. Însă cu timpul veți realiza că în voi ceva rămâne neschimbat, indiferent ce s-ar întâmpla. Acela e martorul. Cel care observă. Ființa voastră. Zicând acestea, Yogendra ne înmânează coli de hârtie și cutii cu creioane colorate. Desenați ce vă trece prin cap, ne spune el… Stop! Închideți ochii, observați-vă gândurile fără să le analizați, senzațiile fizice, emoțiile, sentimentele. Și acum gândiți-vă cum ați continua desenul. Așa, foarte bine. Deschideți ochii. Lăsați desenul pe loc și treceți la desenul din dreapta. Ce simțiți când altcineva mâzgâlește peste munca voastră? Cum vă simțiți în fața desenului altuia?… Stop! Închideți iarăși ochii…

Yogendra culege jumătate dintre desene. Ne împarte în echipe și ne cere să lucrăm simultan pe câte unul din desenele rămase. Cum vă simțiți când altul desenează lângă voi? Relaxați? Sau încordați? Tindeți să vă retrageți într-un colțișor pe care să îl apărați cu orice preț? Vă bucură colaborarea? Sau vă deranjează?… Stop! Ridicați-vă în picioare și plimbați-vă de la un desen la altul, ca într-o expoziție. Observați schimbările. Observați cum s-a transformat ceea ce ați început. Și mai observați faptul că în voi ceva a rămas la fel, chiar dacă totul s-a schimbat în jur. Nici corpul vostru nu mai e cum era acum 5 minute. În 7 ani, nici măcar o celulă din corpul vostru de acum nu va mai exista. Totul se schimbă în permanență și nu puteți controla această shimbare. Dar puteți privi în interiorul vostru și observa cine percepe schimbarea…