Namaste. Aventuri spirituale prin India şi Nepal (Ep. 6): Măştile

Episodul 6 al romanului de aventuri spirituale prin India şi Nepal. Episodul anterior îl găseşti aici.

E 7:30 dimineața. În Buddha Grove, ceața se ascunde printre bambuși de soarele spălăcit. Păunul și păunița trec mândri prin dreptul celor două oglinzi mari, cu rame negre, care ne cuprind pe toți cei zece-cincisprezece discipoli în robe stacojii. E ora de Chi-Kung și Tai-Chi. Instructorul cu robă neagră, încinsă cu o centură albă, este Maneesh, un indian care ne învață cum să ne păstrăm echilibrul între yin și yang, între plin și gol. Așa a început în mod oficial a doua mea zi la Osho. Neoficial, a început acum vreo 3 ore, când m-am trezit cu noaptea în cap, apăsat de gânduri grele. Nu am putut nici să adorm la loc și nici să mă dau jos din pat, rămânând țintuit între două lumi, până în zori. Acum e mai bine. Între plin și gol, pe marmura călduță din Buddha Grove.

E 8:30 dimineața. Micul dejun. Mănânc singur, la o masă lângă piscina din Zorba Buddha. Mănânc papaya pentru întâia oară și gustul nu se compară cu nimic. Mai beau un ceai masala. Și încă unul, căci am devenit dependent.

E 9:30 dimineața. Dimineața De Bun Venit. Ne-am adunat aici, în Info Plaza, din toate colțurile lumii. Lilian e din Irlanda, Soledad e din Spania, Satto din Franța, Moritz din Elveția, Tom din State, Christian din Germania, Ajay din India. Și eu, din România. Suntem opt bun-veniți. O femeie în vârstă, cu robă neagră și centură albă, se apropie de grupul nostru cu pași elastici, de gimnastă. Ea e facilitatoarea. Ich heisse Aditi și vă urez bun venit. Urmați-mă, vă rog. O urmăm pe Aditi în sala micuță din spatele Librăriei, care se umple deîndată de muzica pregătită din timp. Dansăm așa, de încălzire, pe două, trei hituri mai vechi. Nu prea sunt eu cu dansul, dar nu am ce să fac, nu e după mine. Du auch musst tanzen, Sega! Aditi îi roagă pe câțiva dintre noi să arate celorlalți dansuri specifice din țările lor. Din fericire, nu mă număr printre aleși. Din nefericire, încă douăzeci de minute de țopăieli pe muzică irlandeză, de unduiri pe ritmuri de flamenco, de răsuciri pe cântece country și de sincroane ca în filmele indiene.

Stop joc. Nici n-a fost chiar așa rău până la urmă. Ne tragem sufletele îmbujorați, ca niște prichindei care au alergat prin curtea școlii, în recreația mare. Acuș începe lecția. Dragi copii, vom vorbi despre con-di-țio-na-reee. Însăși muzica pe care am dansat până acum este o formă de condiționare. Na ja, suntem condiționați de cultura țării noastre. Suntem condiționați de educația pe care o primim, suntem condiționați de un sistem religios sau de altul. Iar ființa suferă, îngropată sub straturi și straturi de condiționări. Asta v-a și adus aici… Puneți-vă acum câte o mască din raftul acela. Așa, foarte bine. Sunteți la o petrecere unde nu cunoașteți pe nimeni. Bitte intrați în vorbă unii cu alții și prezentați-vă, faceți conversație. Haideți, toată lumea la vals! Gut. Poftiți acum la oglindă și priviți-vă cu atenție. Un chip alb ca varul se uită la mine, fără viață, fără expresie. Opt chipuri albe ca varul, fără viață, fără expresie. Opt chipuri identice. Sehr schön… Și acum, scoateți-vă măștile încet, cu multă atenție. Ce vedeți acolo?

Dragi copii, rostește doamna Aditi cu tact, aici învățați să vă dați jos măștile, strat dupa strat, ca niște foi de ceapă, ca să ajungeți la miez. Ca să aflați cine sunteți cu adevărat. Sunteți oare chipul acesta? Sau chipul vostru e doar o altă mască? Trasă peste altă mască, trasă peste alta mască, trasă peste altă mască… Demascarea nu e deloc o muncă ușoară pentru că presupune desprinderea de falsul pe care l-ați luat drept adevăr. Când te obișnuiești prea mult cu masca, uiți că o porți. Atunci devii însăși masca, te identifici cu ea. Also… demascarea e un proces inutil, nu-i așa? Râsete. La ce bun să te mai demaști? Ești bine-mersi. Atunci ce mai cauți aici? Oftaturi. Sigur că da. Demascarea e un proces anevoios, uneori foarte dureros, însă aici sunteți înconjurați cu multă dragoste, aici primiți un sprijin real.  Atelierele de transformare personală din cadrul Multiversității și variatele tehnici de meditație vă vor ajuta să vă eliberați de condiționările voastre. Stâlpii de susținere sunt trei: meditația dinamică și meditația kundalini, cele două tehnici redutabile dezvoltate de Osho, și meditația de seară. Sehr gut, haideți să le luăm pe rând.

Meditația dinamică, dragi copii, durează o oră și are cinci stadii.

În primul stadiu respirăm. Pe nas, rapid, haotic, profund, din toată ființa. De ce? Pentru că există o legătură strânsă între respirație și stările minții. Poate că ați observat că atunci când sunteți îndrăgostiți respirați într-un fel, când sunteți mânioși sau când vă e frică în alt fel. Ei bine, respirând așa cum v-am învățat, treziți toate aceste stări și le amestecați ca într-o oală. Procesul durează 10 minute.

Al 2-lea stadiu care ține tot 10 minute se numește chatarsis. Eliberarea. De mici ni s-a spus ce să facem și ce să nu facem. De mici am învățat să ne reprimăm emoțiile. Acum e momentul să le eliberăm. Dacă vă vine să urlați, urlați, dacă vă vine să râdeți, râdeți, dacă vă vine să vă tăvăliți pe jos, tăvăliți-vă pe jos. Orice vă vine, faceți din toată inima. S-ar putea să vă surprindă propriile voastre manifestări. Nu vă sfiiți. Nu vă țineți în frâu și nu vă speriați. Just let go, ja? Lăsați-vă mintea și corpul să se exprime liber, dar observați-vă cu atenție. Doar atunci când deveniți un martor, declanșați procesul de decondiționare.

Also ați dat totul afară, ați aruncat balastul și acum vă simțiți mai ușori. Ar fi bine să fie așa pentru că în acest al 3-lea stadiu veți sări 10 minute cu mâinile în sus, aterizând pe toată talpa și strigând mantra “Hu!”. Strigătul trebuie să vină din centrul vostru sexual și nu din gâtlej. Vi se pare o ciudățenie, nu-i așa? E normal. Să vă explic: aterizând pe toată talpa și strigând în același timp mantra “Hu!” treziți energia care doarme comprimată în centrul vostru sexual. Strigătul o stimulează de sus în jos, iar aterizarea pe toată talpa, de jos în sus. Mâinile trebuie ținute în sus pentru a permite energiei să circule prin tot corpul. Das ist pure science. Dacă procedați așa cum trebuie, trupul vostru va deveni un imens acumulator. Natürlich, la început vă va fi mai greu, corpul nu vă va asculta, mintea vă va spune să vă opriți pentru că e o nebunie, pentru că e periculos, pentru că e peste puterile voastre und so weiter. Să știți că nimeni nu s-a îmbolnăvit și nu a murit până acum făcând meditație dinamică. Așa că nu vă ascultați mintea, dragi copii. Săriți până când auziți vocea lui Osho, până când auziți “Stop”. Abia atunci vă opriți.

Rămâneți așa cum s-a nimerit, nu încercați să vă corectați postura. Nici o mișcare nu mai este permisă acum, în cel de-al 4-lea stadiu, meditația propriu-zisă. Din voi nu a mai rămas decât atenția, nu a mai rămas decât martorul. Orice mișcare compromite întregul efort pe care l-ați făcut până acum. Deci nu deschideți ochii să vedeți ce mai fac vecinii, nu vă scărpinați, nu lăsați mâinile jos. S-a înțeles, da? Rămâneți așa, fără să vă mișcați, un sfert de oră.

Despre al 5-lea stadiu și ultimul nu vă pot spune mai nimic pentru că nu e un stadiu. Este însăși ființa voastră, natura voastră. Dansați și bucurați-vă că ați reîntâlnit-o. Celebrate. Sehr gut.

Aditi face lumina mai mică și ne împarte legături pentru ochi. Să nu vă risipiți energia privind în jur, ne explică ea. Vă invit acum să degustați o mostră de meditație dinamică, câte două minute pentru fiecare stadiu. Dați tot ce puteți. La treabă!