Dacă nu ar fi purtat robe stacojii, aș fi zis că sunt de la garda financiară sau de la inspecția sanitară.

Cei doi indieni care au intrat o dată cu noi s-au așezat pe canapeaua micuță din dreptul biroului Aishwaryei, fără să scoată un cuvânt. Au intrat simultan, s-au așezat simultan și acum am impresia că și clipesc simultan. Ba nu, nu clipesc deloc. Ne privesc așa, fix, când pe mine, când pe Aishwarya. Amândoi poartă mustață. Și mătănii în jurul gâtului. Poate că sunt frați. Cu ce vă putem ajută astăzi? îi întreabă Aishwarya, cu un zâmbet ironic. Șefa mea pare să îi cunoască destul de bine. Cei doi dau din cap în același timp, de parcă ar fi frații lui Adil. Și ai lui Sabal. Unul dintre ei, mai curajos, prinde glas. În hindi. Camera se umple pe dată de triluri ca în filmele produse la Bollywood. Mă aștept să urmeze viorile și fluierele, ritmurile de tabla și armoniile de sitar și să îi văd pe fârtații mustăcioși aruncându-se în sincron la picioarele Aishwaryei, apucând-o fiecare de câte o mână și cântându-i drăgăstos ca unei zeițe. Dar filmul nici nu începe bine că Aishwarya îl și întrerupe. No Hindi here, only English. If you don’t know English, you cannot work here. Indianul insistă. Tot în hindi. I said no hindi! se rățoiește ea. No English, no work and now please excuse us. Ca și cum filmul s-ar derula în sens invers, cei doi se ridică de pe canapea și ies clătinând din cap, fără să ne slăbească din priviri. O să te saturi și tu de ei la un moment dat, pufnește Aishwarya când mustăcioșii dispar după colț. Ăștia doi, de pildă, vin în fiecare zi. Le spun mereu același lucru, dar zici că-s bătuți în cap, nu alta, se plânge ea. N-ai cu cine să te înțelegi, fir-ar să fie. Așa sunt indienii, Sega, oftează șefa mea. Sunt convinși că nu vorbesc serios, că mâine o să mă răzgândesc și că o să îi accept. Dar regulile sunt reguli și trebuie respectate. Și știi ceva? Pe ei nici măcar nu îi interesează programul Work As Meditation, ci doar să intre pe gratis în resort. În fine, unde rămăseserăm?

Ăăă… Munca, o formă de meditație… Înveți să fii un martor, muncind… Nu contează munca în sine, ci felul în care o faci… Din toată inima… Mereu atent… Zic bine, Aishwarya? Bravo, Sega, se distrează ea. Vezi ce repede prinzi dacă te concentrezi? Și acum, la treabă!

Astăzi mai mult stau și casc gura. Face Aishwarya tot. Eu sunt un martor.

Prin biroul nostru e ca în gara din Mumbai, numai că fără saci, lăzi și papornițe. Aici avem exclusiv robe stacojii, într-un iureș permanent. Din când în când mai dau și eu câte o mână de ajutor voluntarilor la completarea formularelor de înscriere. Sunt indieni și vestici, deopotrivă. Indienii vin la Osho to serve a God. Vesticii trec pe la Osho în drumul lor din Goa spre Varanasi, Darjeeling, Delhi sau Nepal, pentru o cură de spiritualizare. Și unii, și alții se bucură ca niște copii. We are aaaall children here, îmi spune unul dintre ei, un indian exuberant. Smaaaall children. Aaaall Osho’s children.

După pauza de prânz, răsfoiesc teancul de cereri. Am strâns ceva pe ziua de azi. Solicitanții vin de pe toate continentele, majoritatea cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani. Cei mai mulți au crescut în învățătura lui Osho predată de părinți și acum s-au decis, în sfârșit, că e timpul să vină la Pune să trăiască experiența. Îi voi îndosaria pe toți, din toată inima. După ce îi aranjez atent, în ordine alfabetică.

E 16:30 și suntem gata pentru ședința cu departamentele, care are loc în biroul nostru.

Coordonatorii sosesc unul câte unul. Robe stacojii desprinse din mulțimea robelor stacojii, fără să iasă cu nimic în evidență. Pentru că nu există ierarhii, îmi șoptește Aishwarya, înainte să le înmâneze câte o copie din raportul zilei, proaspăt scos la imprimantă. Îi recunosc pe cei cinci din ce mi-a mai povestit ea printre picături.

Englezul înalt și uscățiv, care se apropie de 70 de ani, e Raja. Vocea sonoră, baritonală, limbajul elevat și vorba răspicată, chipul colțuros, părul și barba complet albe contrastând cu sprâncenele negre și ochii albaștri, pătrunzători, îl recomandă mai degrabă pentru rolul de pastor baptist decât pentru cel de rege. Raja nu e însă nici predicator, nici rege, ci chiar fostul medic personal al lui Osho. Actualmente coordonatorul departamentului de web design.

Lângă Raja stă Vedhan, un italian între două vârste, cu aspect de reptilă și zâmbet alunecos. Mă aștept să își retragă capul între umeri, ca o broască țestoasă. Vedhan coordonează Multiversitatea și echipa de la Evenimente.

Gita e olandeză. Când începe să vorbească, ochii i se rotunjesc și parcă se pune pe cotcodăcit, ca o cloșcă. Ea se ocupă de Welcome Center, de Visiting Center și de Plaza Café.

În dreapta Gitei stă Yogendra, picior peste picior. Un indian subțire, pe la 50 de ani, cu gesturi alese, vorbă potolită și privire hipnotică, de derviș. Yogendra răspunde de departamentul Multimedia.

Ultimul venit e un indian rotofei, mic de statură și cu început de chelie. A intrat agitat și nu s-a așezat până când nu a schimbat câteva glume fără perdea cu Aishwarya, încercând de câteva ori să o strângă în brațe, fără succes. Indianul e Devagit, cel care răspunde de porți, de pază și de protecție. Nu seamănă deloc cu o gorilă.

Cererile trec rapid dintr-o mână într-alta. Se discută, se fac glume, se râde, se parcurg rubricile pe diagonală, se negociază, se împarte, se desparte, se aprobă, gata. Solicitanții au fost alocați, cu toții. Oh, I’ve just remembered, intervine Devagit pleznindu-se cu palma peste frunte, pleeease not this guy! He’s a lunatic!! Ne-a creat probleme mari la poartă anul trecut, se ridică el de pe canapea fluturând formularul individului. Din poză îl recunosc pe indianul exuberant, cel cu “smaaaall children, aaaall Osho’s children”. Tipul nu e zdravăn, se scutură Devagit ca traversat de un frison. I’m really serious about him. He’s nuts! Crazy!! adaugă el între alte două încercări de a o îmbrățișa pe Aishwarya, care îl respinge cu blândețe, dar ferm. Devagit, îl interpelează Raja cu vocea lui puternică. Se face liniște și toată lumea se întoarce spre fostul medic personal al lui Osho, curioasă să audă urmarea. Replica întârzie. What? sparge Devagit într-un final incomoda bulă de tăcere. Raja se apleacă încet spre el, rostind grav: Devagit, are you sure… he is the crazy one?

Profit de faptul că toată lumea râde copios la gluma lui Raja și îi șoptesc șefei mele la ureche: Aishwarya, nu am înțeles absolut nimic din toată ședința asta. Nu face nimic, îmi răspunde ea galeș. Lasă-te dus de curent, Sega… Osho’s drive in everything, remember?

(va urma)

Sursa foto aici.