Namaste în Nepal (8). Monstrul din Grădina Sacră.

Acum 2.500 de ani, într-o frumoasă zi de primăvară a anului 623 înainte de Isus, Maya a născut sub arborele sal un băiețel perfect sănătos, pe care l-a spălat apoi într-un ochi de apă limpede, numit azi Lacul Sacru. Câteva zile mai târziu, Maya Devi, cea care a dat naștere viitorului Buddha, s-a stins. Întors la Kapilavastu, pruncul a primit de la tatăl sau, Suddhodana, numele de Siddhartha, sau Siddhathha în Pāli – cel ce îșșși atinge ținta… E mai bine așșșa? O, mult mai bine, mă arăt eu încântat. Poveșșști, Sega. Poveșșștile pot fi seducătoare, poveșșștile pot fi delicioase, poveșșștile pot stârni controverse ori dispute aprinse, poveșșștile pot ține de cald șșși uneori de frică, dar… tot ce contează până la urmă e că Buddha există aici șșși acum. Uită-te în ochii mei, în surâsul meu șșși ai să-l vezi. Îl vezi?

Tăcem o vreme și unul, și altul. Tăcerea a coborât peste noi ca o ploaie parfumată, cu flori de sal, în miez de primăvară. Și în el mă văd pe mine. Cum sunt eu pe dinafară așa e el pe dinăuntru. Cum e el pe dinafară așa sunt eu pe dinăuntru. Cine-i până la urmă monstrul din Lumbini? Aici și acum suntem unul… Namaste, rostesc eu înclinându-mă. Aici șșși acum, murmură el mulțumit, ca un Yoda. Deci aici, repet eu aproape iluminat, ca un Skywalker. Da, aici, cu 2.500 de ani în urmă…

Scrie-ți povestea, Sega.

Acum pot intra în Grădina Sacră? Cu cea mai mare plăcere, dar să nu uiți să-ți iei bilet de la ghișșșeu, nu e scump, doar câteva rupii. Să-ți mai spun însă ceva, înainte să ne despărțim. Ca să ajungi să vezi dincolo de aparențe, trebuie să te uiți de mai multe ori, nu o dată. Și din mai multe unghiuri. Trebuie să afli mai multe poveșșști, nu una singură. Până ai să înțelegi că toate poveșșștile arată spre adevăr, dar nu duc spre adevăr șșși nici nu sunt adevărul.

Și… Namaste? îndrăznesc eu. E tot o poveste, Sega. Povestea ta. Ea n-a existat până la tine. Deci nu renunța, scrie-ți povestea. Cinstit, pas cu pas, iar la sfârșșșit vei înțelege ce eșșști șșși că nu eșșști povestea. Nu te lasă furat de somn, de vise. Scrie și veghează, Sega… La revedere, Yoda, pardon, swami, n-o să uit ce m-ai învățat.

Voi căuta de-acum încolo așa cum cotrobăiam prin saltarele bunicii, când eram mic. Nu voi căuta ceva anume, ceva ce n-am cunoscut încă, închipuindu-mi cum ar trebui să fie. Căutând astfel, voi căuta mereu în van și nu voi găsi nimic, iar inima mi se va întuneca de tristețe, oarbă la comorile din jur. Voi căuta altfel, voi căuta minunându-mă de orice-mi va ieși în cale, așa cum făceam atunci. Tot așșșa, Sega, ține-o drept înainte. Ghișșșeul e la câțiva zeci de metri în față, pe aleea asta.

Va urma. Săptămâna viitoare, ultimul episod.