Nota lui Brăduţ:
Pentru admin-ul de bloc, tânărul din prima imagine se numeşte Octavian Segărceanu şi e locatar. Pentru noi se numeşte Sega şi e un om al întrebărilor. Un om liber.
A lucrat 12 ani în publicitate, le-a făcut pe toate creativele, inclusiv regie de reclame. În 2008, a predat ultima emisie şi ultima îndoială şi a plecat spre Miazăzi în căutarea unui Dumnezeu.
A urmat un an în mânăstiri, retreat-uri, ashram-uri, oriunde ar exista o şansă ca Cel De Sus să coboare la micul dejun. Rugă ortodoxă la Sfântul Munte, meditaţie dinamică la retreat-ul lui Osho, vipassana, un an de yoga, tai chi. Grecia, India, Nepal, Coreea de Sud şi Thailanda. Două japoneze, o braziliancă şi o coreeancă. Asta ar fi bucata comercială a descrierii.
După ce i-a fugărit pe Dumnezeu şi pe toţi Dumnezeii, Sega s-a apucat să scrie cartea. Am citit jumătate din ea într-o noapte. 250 de pagini într-o noapte, atât de rău m-a arestat “Namaste”-ul lui. Asta se întâmpla acum 6 luni. De atunci mă tot rog de Sega să-şi deschidă cartea şi abia azi începe s-o facă. În premieră, povestea unui om frumos şi sincer, căruia nu i-a fost ruşine nici să se întrebe şi nici să mărturisească ce şi-a răspuns. Sega.
NAMASTE.
Sacru e lăcașul din tine unde sălășuiește universul întreg; izvorul iubirii, înțelepciunii, adevărului și păcii – toate una sunt. Acolo, în adâncul ființei noastre, amândoi suntem unul. Esența ta e totuna cu a mea. Lumina din mine recunoaște lumina din tine. Ești în inima mea, iar eu sunt într-a ta. Îl salut pe Buddha din tine și înaintea ta cu smerenie mă înclin, Namaste.
Musonul Cu Parfum De Tei
E trecut de miezul nopții și liniștea mirosind a flori de tei se furișează în casă pe ușa deschisă de la balcon. În penumbra din hol, chiar la intrare, așteaptă cuminte rucsacul albastru, pe care îl am dintr-a șasea. E un rucsac mare și zdravăn, nepăsător la trecerea timpului, dar bucuros să fie umplut din nou, ca pe vremuri. 15 kilograme cu totul. Nu înțeleg ce atârnă așa greu. Sunt doar trei cămăși subțiri, două tricouri, o jachetă de trening, două perechi de pantaloni scurți și două de pantaloni lungi, o pereche de șlapi, o periuță de dinți, un aparat de bărbierit, o trusă cu medicamente (că nu se știe) și alte câteva mărunțișuri. Ca o matahală beată, rucsacul albastru se sprijină de alt rucsac, micuț și cenușiu, care conține un kilogram de ghid Lonely Planet, câteva cărțulii, un caiet pentru însemnări, două pixuri și mai multe nu, că nu mai încape. Rucsacul cel mare și rucsacul cel mic așteaptă aventura. Un cuplu încremenit de teamă să nu rupă vraja nopții. Un Don Quixote și un Sancho Panza dintr-un alt basm. Dulcineea fiind eu.
Călătoria se așterne în fața ochilor. Nu e o cale, ci o sumă de căi posibile. O întindere albă, căreia nu îi întrezăresc marginile. Ar însemnă că m-am rătăcit din nou dacă pe întinderea asta m-aș întâlni cu urmele pașilor mei… E teama din stomac care mă trage înapoi, spre lucrurile știute pe jumătate, dar e și zbaterea inimii care mă îmboldește înainte, spre cealaltă jumătate, a lucrurilor neștiute și imposibil de intuit. Mi-a fost frică multă vreme să mă desprind și să pornesc în necunoscut. E un drum abrupt, care trece drept prin această frică. Nu am însă alternative. Toate celelalte variante m-au adus în același punct: pe marginea prăpastiei. Poate că și calea asta duce tot acolo. Dar, deocamdată, asta e doar o probabilitate. Nu și o realitate.
Las în urmă o lume de care m-am înstrăinat, încetul cu încetul. Ce mai las în urmă sunt niște reclame, din care mi-am câștigat dozele de existență. Plec să îmi caut propriul slogan. Slaugh ghairm, în galeză. Strigătul de luptă. Plec să îmi caut strigătul de luptă, cu toată disperarea adunată într-o bocceluță de curaj. Astăzi, 11 iunie 2008, peste numai câteva ore, voi zbura spre Londra și de acolo mai departe, spre Mumbai, unde plouă într-una de câteva zile. În India, țara misterioasă de la capătul Pământului, a început potopul. Și nu-mi pot imagina decât un muson cu parfum de tei.
Zborul
Mă zvârcolesc după încă o gură de aer, agățat de marginea vieții cu cârligele fragile ale nebuniei. Sunt pe moarte. La căpătâiul meu veghează cineva, însă nu văd cine. Îi simt doar prezența. Urlu după ajutor, copleșit de groază. Sfârșitul meu e aproape. Mă scufund în moarte. Ca un susur intermitent la început și apoi din ce în ce mai deslușit, ca o ploaie de lumină peste firea întunecată a urgiei cu care mă confrunt, șoaptele celui care mă veghează ajung la urechile mele. Blânde, ca ale unui chirurg care își liniștește pacientul înaintea unei operații complicate. Nu te teme, vei învia imediat după ce vei muri, ai să vezi, vei învia imediat, nu te teme… Șoaptele coboară o dată cu mine, acolo unde mă duc. Închid ochii și mor.
Plămânii îmi ard, ca după o lungă repriză de înot sub apă. Mă trezesc trăgând în piept aerul rece, fără să mă mai satur. Confuz și speriat, mă chircesc în scaunul capitonat cu pluș albastru. Scâncesc, ca un nou-născut. Sunt un nou-născut. În jurul meu, realitatea se asamblează cu repeziciune, particulă cu particulă, noțiune cu noțiune, până când toate sunt așa cum au fost și totuși un pic altfel. Până când simțurile țipă la mine: gata, ai înviat!
Lumea doarme dusă. Obloanele hublourilor sunt trase. Lumina de ambianță încălzește atmosfera înghețată de aerul condiționat. Afară, motoarele uriașului Boeing 777 al companiei British Airways zumzăie ca doi bondari, pe spinarea cărora zburăm noi, ca o povară. Mă șterg pe frunte de transpirația rece și mă așez mai bine în scaunul confortabil. Nu îmi mai e frică. Nu știu cum, dar visul a alungat spaima din sinapsele mele. În urechi aud cu ecou vorbele părintelui Arsenie, pe care l-am vizitat în martie, la Techirghiol. Îi cerusem un cuvânt de folos. Trebuie să mori în fiecare clipă ca să învii, îmi spunea el. Moartea înseamnă viață… Trebuie să mori ca să învii. Acuma nu știu dacă mă înțelegi matale, însă mi-ai cerut un cuvânt de folos și eu ți l-am dat… Surâsul hâtru al bătrânului călugăr, ca și vorbele rostite prin barba lungă și albă se evaporă lent de pe ecranul minții mele, făcând loc întrebării: cine mă veghea în vis? Nu părintele Arsenie, asta știu sigur. Atunci cine? Caut răspunsul în fărâmele de vis pe care mi le mai amintesc, cu ochii ațintiți asupra ecranului LCD, îngropat în spătarul scaunului din față. Asia digitală e tăiată de o line roșie, de capătul căreia trage tare spre Mumbai un avion mititel. Sunt de 10 ore în aer. Am traversat o noapte și două continente. Am sărit peste 5 fusuri orare. Am visat că mor și m-am trezit din nou la viață. Căpitanul aeronavei anunță 20 de minute până la destinație. Încă nu am aflat cine veghea la căpătâiul meu.
Comentarii - 32 Comentarii
Lasă un comentariu
mergi in pace si frumusete
Ce frumos suna India. Mi se pare asa un loc unde intrii in pace cu tine insusi si parca n-ai vrea sa-l mai parasesti.
Ma bucuri ca tu esti in lumia asta! Ma bucuri ca eu cunoscut pe tine! Mi-e para rau ca eu nu se poate citesc carte a ta in limba voastra dar stiu ca vine vremea aia. Iti doresc tie multe bucurie…Sega!
Recitesc totul cu mare placere. Am citit fragmente,
La momentul initial, exact cand se intamplau.
Le-am citit pe blog.
Mi se pare o idee f buna, sa fie adunate toate,
Intr-o carte.
Ma cuprinde o liniste profunda, cand citesc
Aceste randuri.
Felicitari ptr idee, si mai ales ptr ceea ce scrii.
Mult succes in continuare!
Citesc cu mult drag fiecare rand si imi dau seama ca esti o persoana atat de creativa in continuare,ma bucur ca te-am cunoscut..un prieten adevarat de la care am invatat atat de multe …Pe mine ma asteapta experienta Asia saptamana viitoare iar randurile tale cu siguranta mi-o vor face mai putin enigmatica si straina decat imi pare acum.Pentru ca asta faci tu,reusesti sa pui stropul ala de suflet si de D-zeu in orice creatie de-a ta si de aceea toate reusesc sa patrunda usor in sufletul oricarui om.Atat de Simplu.
Si mie mi-ai cerut un cuvant de folos inainte de a pleca. Si ti l-am dat foarte repede: PLICI.
India, of, India, musoni, tantari, muste, ganganii, viermi, serpi.
Si imi aduc aminte, cand cu lacrimi in ochi, inainte de a pleca ti-am zis:
Intoarce-te in pace si frumusete, Sega, prieten drag, SEGA, PLICIUL LUI DUMNEZEU.
Iar in avionul acela, cand te simteai vegheat, eram eu care ma intrebam: Ba, si-o fi luat Sega pliciul?
frumos, frumos, frumos.
astept cartea, astept cartea, astept cartea.
Allan Watts se mira in legatura cu un prieten care plecase in India pe urmele unei calatorii spirituale spunand: ‘ai nevoie de o calatorie spre tine insuti, este tot ceea ce ai nevoie’.
Vorbele astea m-au intrigat. Cat de greu este sa faci calatoria asta spre tine insuti fara un guru, fara stimulii experientei directe in cautarile tale! Fiecare avem calea noastra.
In urma unei mari suferinte se deschide singura. Alteori simtim nevoia sa cautam, nu putem ajunge la noi insine pana nu facem ocoluri lungi si nu experimentam. Experienta lui Sega face parte din aceasta ultima categorie. In general se intampla oamenilor tineri manati de un foc launtric de a afla lucrurile inainte de vremea lor 🙂
Uneori (rar) nu e nevoie sa facem altceva decat sa ne eliberam de puterea ratiunii si gustam acele momente ale Prezentului care sunt poarta spre eternitate si care ne fac sa apreciem prin toti porii minunea de a fi in viata, in aceasta forma si in acest Univers.
Sega, cu siguranta as vrea sa citesc despre tot ceea ce ti s-a intamplat! Povestesti minunat.
Draga Sega,
Ma bucur ca te-ai intors. Poate ne vedem sa mai vorbim. Cu siguranta ne vedem la vara la spotul de kite de la Mamaia.
Iti spuneam, acum cativa ani, inainte sa pleci, cand te-am sfatuit sa nu pleci, despre un cautator, ca si tine, Farasiotis. Dupa ce a “cautat”, omu a scris o carte “Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie” , in care ne povestea ce a descoperit acolo.
Citesc cu interes romanul tau, sa vad ce ai descoperit tu acolo.
Adrian
Abia acum am inceput sa citesc din cartea ta, Octavian! Recunosc ca m-am apucat cu teama de lectura, greu, ca sa nu descopar vreo transformare nefamiliara, greu de suportat. In ultimii ani am mai citit cartea a doi soti, prieteni, care si-au comunicat in scris, astfel, experienta emigrarii in Franta, ca medici. Atunci am suferit, fiindca am descoperit, dincolo de umorul impus cultural, suferinta.
In cartea ta am regasit (deocamdata!) omul – atent la ceilalti oameni, la cuvintele cu care sa le fixeze prezenta, la locurile prin care trece si la sine. Fiindca apartinem aceleiasi generatii, citesc si pentru a vedea si intelege ce se intampla cu cei din generatia mea – ce experiente aleg, de ce limite se izbesc, le seman, nu le seman, eu unde ma aflu? Iata ca nu ai scris doar pentru a te revela pe tine, ci pentru a-i sprijini si pe ceilalti sa o faca.
Deocamdata ma opresc dupa primul capitol si astept in serile care urmeaza momentele de dupa ce adoarme Petru, ca sa reiau lectura.
Nu stiu ce astepti de la aceste comentarii, dar eu mi-am propus să fiu sinceră când le scriu si să redau cât mai clar reacţia de după lectură. Sigur relectura poate declanşa alte reacţii, dar asta voi vedea, în timp.
Sega, mai vrem!!! La doua-trei zile intru sa vad daca n-a aparut continuarea.
Carissa, noi episoade din romanul Namaste apar in fiecare marti. Totusi, intra pe Tedoo si in restul zilelor, poate mai gasesti ceva interesant de citit 🙂
Felicitari pentru carte domnule Octavian Segarceanu. Felicitari pentru ca sunteti un om liber si mai ales un om normal !
M – ar interesa sa citesc si eu ” NAMASTE. Roman de aventuri spirituale in India si Nepal “, dar nu stiu editura si nu am de unde sa o procur
domnule rotaru, namaste apare deocamdata in foileton, exclusiv pe tedoo.ro
ca si dumneavoastra, imi doresc si eu sa pot citi cartea tiparita cat mai curand. sper sa se intample acest lucru pana la sfarsitul anului.
va multumesc,
sega
citesc de juma de ceas si stiu deja ca vreau cartea/print,frate..cu miros de cerneala…mi-e deja dor de ea. se intimpla sa apara sau ramine placerea mea de a ma lupta cu imprimanta..asa…for fun..?
ps.desi mi-e jena am sa scriu totusi : stiam..simteam mai exact ca exista,o caut de citeva zile…mi-am luat sase carti de gen ieri si nu le-am putut citi…drakku stie ce asteptam.si uite…
@ancaflorea: cu “namaste” e cum era cu oltcitul: inca nu a iesit din fabrica, dar exista deja o lista de asteptare 🙂 te invit sa te inscrii la sega-namaste.com/inscrie-te
@ancaflorea: cu “namaste” e cum era cu oltcitul: inca nu a iesit din fabrica, dar exista deja o lista de asteptare te invit sa te inscrii la sega-namaste.com/inscrie-te
Vaaaai, ce cool, ce tare…. Mai lasati-ne cu povesti despre din astia care lucreaza in firme si merg in tari din lumea a treia, stau acolo in diverse locuri comode, chipurile pt a isi implini un vis… Ce frumos e sa iti implinesti visurile cand ai cu ce si vinzi un SUV ca sa iti acoperi costurile… Mergi Octaviane 6 luni in Africa, la coada vacii, cum am mers eu si am lucrat intr-un ONG local, stai acolo cum stau aia, fara curent si apa de la robinet, cu mancare putina, si pe urma sa vii sa-ti dai talente in Romanica si sa spui cum te-ai implinit tu spiritual in India… Pe astia din HR SI PR si publicitate v-as trimite intr-un sat din Africa sau Asia profunda si daca rezistati macar o luna acolo, pe urma sa veniti sa povestiti voi cum e “real life”.
Ce-as fi vrut si eu sa stau la un “retreat”, comod si sa ma gandesc la frumusetea vietii….Dar, din pacate sau din fericire, trebuia sa muncesc, sa car apa de la put, sa fac lectii cu stafful, sa pregatesc materiale, sa ma feresc de serpi, de paianjeni, de malarie….. E frumoasa viata intr-un “retreat” in care te duci pe bani multi si esti tratat ca un occidental…
@Andrei: Fiecare alege pentru el. Tu ai ales sa cari apa de la put, el a ales s-o duca inapoi.
”namaste” este comerciala la fel ca si eat pray love ..dar ce-a de-a II mi-a placut. valoroasa este ideea anului sabatic..descatusarea , cautarea lui cine sunt eu?..apropierea de o farama de dumnezeire, armonia…libertatea…libertatea..
dar cum totul costa pe lumea asta….back to business pt “namaste”citesc pe net ca inseamna workshopuri pentru oamenii de afaceri stresati. ca doar nu era sa-si propuna din prima sa faca workshopuri si pentru cei nebogati.
Buna Octa
nu ti-a fost greu sa-ti dezgolesti asa sufletul in fata oricui?
e bine ca te-am cunoscut si am ajuns la “namaste”,sper doar sa nu ma opresc aici
ps : f bun ceaiul masala intr-adevar ;mate ai incercat?
lyana, cel mai greu mi-a fost sa ma dezgolesc in fata mea. sa ma dezgolesc in fata celorlalti nu a fost nici o problema; tine de exhibitionism 🙂
me gusto mate.
cineva o sa cumpere cartea in speranta ca va gasi un sens in continuarea existentei
Textele publicate m-au convins sa cumpar cartea. Sega, m-ar interesa sa-mi spui cate ceva despre Zeul Ganesha (zeul elefant)…In ce fel il percep oamenii, care este legatura spirituala dintre oameni si Ganesha. Multumesc!
Beloved Sega…
Zbuciumul, intrebarile, focul, dezamagirile, zborul, caderea si toate trairile pe care tu le-ai inghesuit intre copertile acestea (de fapt intre obrajii tai..!) nu sunt doar ale tale. asta e farmecul obsesiv al cartii tale. ca tu esti doar mesagerul miliardelor de suflete chinuite de aceste zbateri dar tu ai avut puterea,daruirea si inteligenta dublata de umor ca sa ni le zugravesti astfel incat sa le contemplam. citindu-te, noi ne citim pe noi! razand, noi radem de noi. Plangand, noi ne plangem propriile suferinte!
Cartea ta e mareata pt ca tu ai depasit “cercul nostru srramt” si ai reusit sa ne scrii noua despre noi!
Iti multumesc cu sufletul deschis in numele tuturor!
Salut, Sega!
Multumesc pt carte, am citit-o in doua nopti. Scrisul e o forma de altruism. Destainuim pentru a impartii cu altii. Am recunoscut sinceritatea celor nascuti in anul Mistretului (71). Pe masura ce inaintam in poveste, simteam cum iti perfectionezi scrisul, spiritul de observatie. Cei care traiesc la marginea vietii, de frica sa nu se pateze, pot zice ca e un roman de duzina. Insa cei ca tine, vor gasi un frate si vor simti ca nu sunt singuri in aceasta cautare.
Eu am avut pentru patru ani un maestru spiritual, insa acum nu mai e timp de asa ceva. E vremea sa ne gasim maestrul interior, iar aceste scoli pe care le-ai vizitat sunt o pista buna de lansare pentru saltul in interior. Iti admir cautarea si iti doresc sa ai forta pt a continua ce ai inceput. Il iubesc pe Osho, m-a ajutat in momente, in care, nu vedeam padurea de copaci.
Scrierile personale, au valoare pentru ca sunt vii. Oamenii sunt plictisiti de citate, iar tu ai inteles lucrul asta.
Namaste.
[…] Capitolul 2 al romanului de aventuri spirituale prin India şi Nepal. Capitolul 1 e aici. […]
[…] 3 al romanului de aventuri spirituale prin India şi Nepal. Capitolul 1 e aici. Capitolul 2 […]
[…] Namaste. Roman de aventuri spirituale prin India şi Nepal. – un serial musai de urmărit pe Tedoo.ro Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, scrie despre călătoriile pe care le face cu familia sau cu motocicleta, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare. Roxana Website-ul meu Urmareste-ma pe Twitter < Biblioteca virtuală de seară – 11 […]
[…] 23 de capitole pe http://www.tedoo.ro sau sega-namaste.com. citite pe nerasuflate. Share this:Like this:LikeBe the first to like this […]
[…] “O poveste ca aceasta nu se naşte în fiecare zi. La 80 de ani după Maitreyi-ul lui Eliade, romanul lui Sega s-ar putea supranumi Maitrezi.” – Brad Florescu, editor Tedoo […]