Ieșim din norul cenușiu și continuăm coborârea. Încă puțin și ajungem. La 500 de metri dedesubt, gunoaie împrăștiate pe kilometri pătrați. Ne apropiem de pământ și imaginea devine mai clară. M-am înșelat. Nu este o ghenă, ci o mare de maghernițe înghesuite unele într-altele, până în buza pistei de aterizare. La câteva aripi distanță, copii în zdrențe ne fac cu mâna de pe acoperișurile acoperite cu folii de plastic.
Parfumul Indiei
În 1492, Gerard Depardieu alerga în slow motion, pe muzica lui Vangelis, prin apa până la glezne. Alerga împleticit, ca un bețiv după ultimul autobuz, lăsându-le în urmă pe Nina, Pinta și Maria pentru limanul visat în toate nopțile de groază ale traversării marelui ocean. La capătul puterilor, uriașul cu suflet de copil se prăvălea voluptuos pe nisipul fin – tot în slow motion – sărutând pătimaș țărmul ud al Indiilor de Vest.
Primul lucru pe care orice Columb îl face când pășește în India de Est este să sărute, pătimaș, văzduhul. Parcă toate mirodeniile pământului s-au strâns deasupra acestui loc, revărsându-se apoi ca o ploaie de miresme. Închid ochii. Nările se deschid larg, ca porțile unei cetăți străvechi, primind acest sol nevăzut al lumii noi. Parfumul… Deci așa miroase musonul indian, mă surprind eu gândind. Și gândesc în continuare, e un reflex de fost creator de reclame… Indian Monsoon, 150ml. Un flacon sferic conținând un lichid roșu coral, ținut în palmele Aishwarei Ray, însemnată cu o bulină la fel de roșie între sprâncenele arcuite aristocratic. Aishwara Ray zâmbește enigmatic, din semiprofil, privind pe sub genele lungi cu ochii ei de safir (lentile de contact) în obiectivul aparatului de fotografiat. Aishwara Ray poartă un sari de mătase verde pal și este luminată de o lună plină aurie, parțial ascunsă de norii unei nopți violet… India se dezvăluie călătorului sosit din Vest ca o amantă plină de promisiuni, într-un preludiu lung, al unei nopți fierbinți de iubire.
Țara din care am plecat acum 15 ore este deja o amintire inodoră, parcă dintr-o altă viață. Musonul nu miroase câtuși de puțin a tei. Deschid ochii. Îmbătat de cel mai năucitor parfum pe care l-am cunoscut vreodată, fac primul pas, împleticit, pe pământul Indiei.
Adil şi Musonul
La ieșirea din aeroportul internațional Chhatrapati Shivaji sunt luat pe sus de o mulțime agitată de oameni cu fețe tuciurii și haine murdare. Taxi, sir? Taxi? Here, sir! Yes, taxi! Băieți, vin din România, așa că nu mă impresionați voi cu una, cu două. Fără să îmi pierd cumpătul, scot telefonul din buzunar și sun.
Hello! Naqiya? I’ve just landed în Mumbai și nu știu ce să fac, I feel totally lost…
Respir adânc și îmi șterg broboanele de transpirație de pe frunte. Aerul e fierbinte și umed, dar nu într-atât de fierbinte și umed cum mi l-am imaginat.
Wow! Sega? You are here already? Oh, I am so happy! Am crezut că ajungi ceva mai târziu. Iartă-mă, cred că am încurcat puțin borcanele. Îmi pare tare rău că nu te-am întâmpinat la aeroport, as promised. Dar nu îți face griji. Please take a pre-paid taxi to Super Cinema, te aștept acolo…
Naqiya – se pronunță Nakaia – vorbește o engleză impecabilă, colorată melodios, cu inflexiuni indiene. Din mulțimea de pensiuni prospectate pe Internet înainte de plecare, am ales-o pe a ei dintr-un motiv cât se poate de simplu. Naqiya m-a ajutat să-mi înving teama de grozăvii, molime mortale, malarie și diluvii închipuite. Când privești cu ochiul minții peste mări și țări, totul capătă proporții înfricoșătoare. Don’t worry, you’ll be just fine, îmi scrisese ea în emailul de răspuns, reducând distanța de 5155 de km dintre București și Mumbai la o reconfortantă apropiere umană.
Ținând strâns de biletul pre-paid cumpărat cu 350 de rupii de la ghișeul indicat de Naqiya, ajung la taxiul alocat. Parcă m-am întors în timp. Bondocul negru cu acoperiș galben este un Tata care seamănă leit cu Fiatul din anii ’60. M-aș mira să funcționeze. Namaste, sir, my name is Adil, se recomandă șoferul preluând rucsacul meu albastru, pe care îl depune cu pioșenie în portbagaj, ca pe-o ofrandă la picioarele unei zeități hinduse. Mă înghesui pe bancheta din spate, cu genunchii la gură și cu rucsacul cenușiu în brațe. You big guy, sir! This small car, nah? râde Adil, aruncându-se la volan, pe scaunul din dreapta. Își netezește apoi părul cu palmele și își îndreaptă cămașa kaki peste maieul cândva alb. Parcă s-ar pregăti pentru cine știe ce misiune înaltă, nu pentru o banală cursă de taxi. We go! mă anunță Adil bine dispus, răsucind cheia în contact.
Pornim la drum pe banda stângă, printr-o lume întoarsă parcă pe dos.
Welcome to Bombay, sir! First time India, nah? What country are you from, sir? What is your good name, sir?
După ce îi dau răspunsurile cuvenite, discuția lâncezește. De fapt, se împotmolește definitiv. Adil nu știe mai multă engleză de atât, iar eu nu știu hindi o boabă. Când îl mai întreb câte ceva, Adil ascultă încordat, fără să spună nimic, zâmbind galeș din oglinda retrovizoare. Apoi clatină repede din cap, stânga, dreapta, ca și cățelușul cu arc de pe bordul mașinii. Într-un târziu răspunde, de parcă l-ar fi lovit o revelație: a-cha, a-cha!
Cursa nu e chiar așa banală pe cât am crezut eu. În jurul meu, haos dezlănțuit. Pietoni, ricșe, motociclete, automobile, camioane colorate strident și autobuze, polițiști, vaci, capre, câini jigăriți și cocoși înfoiați se amestecă pe străzile întortocheate ale Mumbaiului ca într-un blender supraturat, înălțând spre cerul plumburiu o simfonie disonantă de claxoane, strigăte, mugete, cotcodăceli, hămăieli și răpăieli de motoare fără tobe de eșapament. Adil nu semnalizează când depășește. Își ia avânt și se înfige prin surprindere în golul pe care îl anticipează cu dibăcie. Consider că e doar o chestiune de timp până la accident. Închid ochii îngrozit, dar îl aud chicotind. No problem, sir, don’t worry…
Adil a folosit ștergătoarele o singură dată, când a atins accidental întrerupătorul. Și-a cerut scuze. A mai acționat o dată întrerupătorul, iar ștergătoarele au revenit, ascultătoare, pe chederul de la baza parbrizului, unde au rămas de atunci înțepenite. Acum plouă cu spume, însă Adil preferă să conducă ieșit pe jumătate afară din mașină, gesticulând și claxonând, ca un mare dirijor, compozitor și balerin al celui mai bizar trafic din câte am cunoscut până acum.
Profitând de faptul că rulăm în spatele unei cirezi de ricșe leneșe, pe care Adil le mână cu blândețe, decid să îmi dezlipesc puțin atenția de la circulație și să îmi arunc ochii primprejur. Oricum m-aș răsuci, poveștile curg spre mine de la fiecare colț de stradă, de sub fiecare arcada, din orice gang și de pe oricare acoperiș. Un fotograf poate să declanșeze la întâmplare. Cadrul nu e niciodată gol sau lipsit de expresie.
Femei înfășurate în sari-uri viu colorate, cărând coșuri imense pe cap, bătrâni scheletici tolăniți pe caldarâm, copii neastâmpărați trăgând caprele de coarne, tineri cu ochelari de soare, cămăși cu sclipici și pantaloni evazați traversând strada ca niște vedete de cinema, vânzători ambulanți, cumpărători gălăgioși, codane sfioase cu sari-urile stropite de noroi, câțiva căței aliniați în fata unei tarabe cu pește, alți căței ajunși cine știe cum pe acoperișul unei clădiri dărăpănate, ricșari fără clienți sorbindu-și ceaiul în fața dughenelor prăpădite, hamali agățând firmele luminoase cu dulapurile duse în cârcă.
În ciuda freneziei generale, câțiva măturători adună fără grabă gunoaiele de pe stradă în mormane care miros fetid. Resturi de fructe și zarzavat, ziare hărtănite, balegă proaspătă, măruntaie amestecate cu noroi și bâzâite de roiuri de muște pavează trotuarele din fața clădirilor pline de igrasie, strivite sub vegetația luxuriantă.
Deodată, în toată această vânzoleală fără noimă, între compunere și descompunere, văd începutul unei vieți noi. Pe străzile metropolei indiene, după mai mult de 16 ore de călătorie, nu mă simt deloc obosit. Dimpotrivă. Parcă m-aș fi trezit dintr-un somn adânc. Ochii mei, proaspăt deschiși, au început să vadă și să se bucure. Mă las moale pe bancheta din spatele lui Adil, inspir adânc aerul ca un ceai fierbinte cu arome puternice și oftez ușurat…
India, bine te-am găsit.
(va urma, va urma şi va urma)
Comentarii - 32 Comentarii
Lasă un comentariu
mergi in pace si frumusete
Ce frumos suna India. Mi se pare asa un loc unde intrii in pace cu tine insusi si parca n-ai vrea sa-l mai parasesti.
Ma bucuri ca tu esti in lumia asta! Ma bucuri ca eu cunoscut pe tine! Mi-e para rau ca eu nu se poate citesc carte a ta in limba voastra dar stiu ca vine vremea aia. Iti doresc tie multe bucurie…Sega!
Recitesc totul cu mare placere. Am citit fragmente,
La momentul initial, exact cand se intamplau.
Le-am citit pe blog.
Mi se pare o idee f buna, sa fie adunate toate,
Intr-o carte.
Ma cuprinde o liniste profunda, cand citesc
Aceste randuri.
Felicitari ptr idee, si mai ales ptr ceea ce scrii.
Mult succes in continuare!
Citesc cu mult drag fiecare rand si imi dau seama ca esti o persoana atat de creativa in continuare,ma bucur ca te-am cunoscut..un prieten adevarat de la care am invatat atat de multe …Pe mine ma asteapta experienta Asia saptamana viitoare iar randurile tale cu siguranta mi-o vor face mai putin enigmatica si straina decat imi pare acum.Pentru ca asta faci tu,reusesti sa pui stropul ala de suflet si de D-zeu in orice creatie de-a ta si de aceea toate reusesc sa patrunda usor in sufletul oricarui om.Atat de Simplu.
Si mie mi-ai cerut un cuvant de folos inainte de a pleca. Si ti l-am dat foarte repede: PLICI.
India, of, India, musoni, tantari, muste, ganganii, viermi, serpi.
Si imi aduc aminte, cand cu lacrimi in ochi, inainte de a pleca ti-am zis:
Intoarce-te in pace si frumusete, Sega, prieten drag, SEGA, PLICIUL LUI DUMNEZEU.
Iar in avionul acela, cand te simteai vegheat, eram eu care ma intrebam: Ba, si-o fi luat Sega pliciul?
frumos, frumos, frumos.
astept cartea, astept cartea, astept cartea.
Allan Watts se mira in legatura cu un prieten care plecase in India pe urmele unei calatorii spirituale spunand: ‘ai nevoie de o calatorie spre tine insuti, este tot ceea ce ai nevoie’.
Vorbele astea m-au intrigat. Cat de greu este sa faci calatoria asta spre tine insuti fara un guru, fara stimulii experientei directe in cautarile tale! Fiecare avem calea noastra.
In urma unei mari suferinte se deschide singura. Alteori simtim nevoia sa cautam, nu putem ajunge la noi insine pana nu facem ocoluri lungi si nu experimentam. Experienta lui Sega face parte din aceasta ultima categorie. In general se intampla oamenilor tineri manati de un foc launtric de a afla lucrurile inainte de vremea lor 🙂
Uneori (rar) nu e nevoie sa facem altceva decat sa ne eliberam de puterea ratiunii si gustam acele momente ale Prezentului care sunt poarta spre eternitate si care ne fac sa apreciem prin toti porii minunea de a fi in viata, in aceasta forma si in acest Univers.
Sega, cu siguranta as vrea sa citesc despre tot ceea ce ti s-a intamplat! Povestesti minunat.
Draga Sega,
Ma bucur ca te-ai intors. Poate ne vedem sa mai vorbim. Cu siguranta ne vedem la vara la spotul de kite de la Mamaia.
Iti spuneam, acum cativa ani, inainte sa pleci, cand te-am sfatuit sa nu pleci, despre un cautator, ca si tine, Farasiotis. Dupa ce a “cautat”, omu a scris o carte “Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie” , in care ne povestea ce a descoperit acolo.
Citesc cu interes romanul tau, sa vad ce ai descoperit tu acolo.
Adrian
Abia acum am inceput sa citesc din cartea ta, Octavian! Recunosc ca m-am apucat cu teama de lectura, greu, ca sa nu descopar vreo transformare nefamiliara, greu de suportat. In ultimii ani am mai citit cartea a doi soti, prieteni, care si-au comunicat in scris, astfel, experienta emigrarii in Franta, ca medici. Atunci am suferit, fiindca am descoperit, dincolo de umorul impus cultural, suferinta.
In cartea ta am regasit (deocamdata!) omul – atent la ceilalti oameni, la cuvintele cu care sa le fixeze prezenta, la locurile prin care trece si la sine. Fiindca apartinem aceleiasi generatii, citesc si pentru a vedea si intelege ce se intampla cu cei din generatia mea – ce experiente aleg, de ce limite se izbesc, le seman, nu le seman, eu unde ma aflu? Iata ca nu ai scris doar pentru a te revela pe tine, ci pentru a-i sprijini si pe ceilalti sa o faca.
Deocamdata ma opresc dupa primul capitol si astept in serile care urmeaza momentele de dupa ce adoarme Petru, ca sa reiau lectura.
Nu stiu ce astepti de la aceste comentarii, dar eu mi-am propus să fiu sinceră când le scriu si să redau cât mai clar reacţia de după lectură. Sigur relectura poate declanşa alte reacţii, dar asta voi vedea, în timp.
Sega, mai vrem!!! La doua-trei zile intru sa vad daca n-a aparut continuarea.
Carissa, noi episoade din romanul Namaste apar in fiecare marti. Totusi, intra pe Tedoo si in restul zilelor, poate mai gasesti ceva interesant de citit 🙂
Felicitari pentru carte domnule Octavian Segarceanu. Felicitari pentru ca sunteti un om liber si mai ales un om normal !
M – ar interesa sa citesc si eu ” NAMASTE. Roman de aventuri spirituale in India si Nepal “, dar nu stiu editura si nu am de unde sa o procur
domnule rotaru, namaste apare deocamdata in foileton, exclusiv pe tedoo.ro
ca si dumneavoastra, imi doresc si eu sa pot citi cartea tiparita cat mai curand. sper sa se intample acest lucru pana la sfarsitul anului.
va multumesc,
sega
citesc de juma de ceas si stiu deja ca vreau cartea/print,frate..cu miros de cerneala…mi-e deja dor de ea. se intimpla sa apara sau ramine placerea mea de a ma lupta cu imprimanta..asa…for fun..?
ps.desi mi-e jena am sa scriu totusi : stiam..simteam mai exact ca exista,o caut de citeva zile…mi-am luat sase carti de gen ieri si nu le-am putut citi…drakku stie ce asteptam.si uite…
@ancaflorea: cu “namaste” e cum era cu oltcitul: inca nu a iesit din fabrica, dar exista deja o lista de asteptare 🙂 te invit sa te inscrii la sega-namaste.com/inscrie-te
@ancaflorea: cu “namaste” e cum era cu oltcitul: inca nu a iesit din fabrica, dar exista deja o lista de asteptare te invit sa te inscrii la sega-namaste.com/inscrie-te
Vaaaai, ce cool, ce tare…. Mai lasati-ne cu povesti despre din astia care lucreaza in firme si merg in tari din lumea a treia, stau acolo in diverse locuri comode, chipurile pt a isi implini un vis… Ce frumos e sa iti implinesti visurile cand ai cu ce si vinzi un SUV ca sa iti acoperi costurile… Mergi Octaviane 6 luni in Africa, la coada vacii, cum am mers eu si am lucrat intr-un ONG local, stai acolo cum stau aia, fara curent si apa de la robinet, cu mancare putina, si pe urma sa vii sa-ti dai talente in Romanica si sa spui cum te-ai implinit tu spiritual in India… Pe astia din HR SI PR si publicitate v-as trimite intr-un sat din Africa sau Asia profunda si daca rezistati macar o luna acolo, pe urma sa veniti sa povestiti voi cum e “real life”.
Ce-as fi vrut si eu sa stau la un “retreat”, comod si sa ma gandesc la frumusetea vietii….Dar, din pacate sau din fericire, trebuia sa muncesc, sa car apa de la put, sa fac lectii cu stafful, sa pregatesc materiale, sa ma feresc de serpi, de paianjeni, de malarie….. E frumoasa viata intr-un “retreat” in care te duci pe bani multi si esti tratat ca un occidental…
@Andrei: Fiecare alege pentru el. Tu ai ales sa cari apa de la put, el a ales s-o duca inapoi.
”namaste” este comerciala la fel ca si eat pray love ..dar ce-a de-a II mi-a placut. valoroasa este ideea anului sabatic..descatusarea , cautarea lui cine sunt eu?..apropierea de o farama de dumnezeire, armonia…libertatea…libertatea..
dar cum totul costa pe lumea asta….back to business pt “namaste”citesc pe net ca inseamna workshopuri pentru oamenii de afaceri stresati. ca doar nu era sa-si propuna din prima sa faca workshopuri si pentru cei nebogati.
Buna Octa
nu ti-a fost greu sa-ti dezgolesti asa sufletul in fata oricui?
e bine ca te-am cunoscut si am ajuns la “namaste”,sper doar sa nu ma opresc aici
ps : f bun ceaiul masala intr-adevar ;mate ai incercat?
lyana, cel mai greu mi-a fost sa ma dezgolesc in fata mea. sa ma dezgolesc in fata celorlalti nu a fost nici o problema; tine de exhibitionism 🙂
me gusto mate.
cineva o sa cumpere cartea in speranta ca va gasi un sens in continuarea existentei
Textele publicate m-au convins sa cumpar cartea. Sega, m-ar interesa sa-mi spui cate ceva despre Zeul Ganesha (zeul elefant)…In ce fel il percep oamenii, care este legatura spirituala dintre oameni si Ganesha. Multumesc!
Beloved Sega…
Zbuciumul, intrebarile, focul, dezamagirile, zborul, caderea si toate trairile pe care tu le-ai inghesuit intre copertile acestea (de fapt intre obrajii tai..!) nu sunt doar ale tale. asta e farmecul obsesiv al cartii tale. ca tu esti doar mesagerul miliardelor de suflete chinuite de aceste zbateri dar tu ai avut puterea,daruirea si inteligenta dublata de umor ca sa ni le zugravesti astfel incat sa le contemplam. citindu-te, noi ne citim pe noi! razand, noi radem de noi. Plangand, noi ne plangem propriile suferinte!
Cartea ta e mareata pt ca tu ai depasit “cercul nostru srramt” si ai reusit sa ne scrii noua despre noi!
Iti multumesc cu sufletul deschis in numele tuturor!
Salut, Sega!
Multumesc pt carte, am citit-o in doua nopti. Scrisul e o forma de altruism. Destainuim pentru a impartii cu altii. Am recunoscut sinceritatea celor nascuti in anul Mistretului (71). Pe masura ce inaintam in poveste, simteam cum iti perfectionezi scrisul, spiritul de observatie. Cei care traiesc la marginea vietii, de frica sa nu se pateze, pot zice ca e un roman de duzina. Insa cei ca tine, vor gasi un frate si vor simti ca nu sunt singuri in aceasta cautare.
Eu am avut pentru patru ani un maestru spiritual, insa acum nu mai e timp de asa ceva. E vremea sa ne gasim maestrul interior, iar aceste scoli pe care le-ai vizitat sunt o pista buna de lansare pentru saltul in interior. Iti admir cautarea si iti doresc sa ai forta pt a continua ce ai inceput. Il iubesc pe Osho, m-a ajutat in momente, in care, nu vedeam padurea de copaci.
Scrierile personale, au valoare pentru ca sunt vii. Oamenii sunt plictisiti de citate, iar tu ai inteles lucrul asta.
Namaste.
[…] Capitolul 2 al romanului de aventuri spirituale prin India şi Nepal. Capitolul 1 e aici. […]
[…] 3 al romanului de aventuri spirituale prin India şi Nepal. Capitolul 1 e aici. Capitolul 2 […]
[…] Namaste. Roman de aventuri spirituale prin India şi Nepal. – un serial musai de urmărit pe Tedoo.ro Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, scrie despre călătoriile pe care le face cu familia sau cu motocicleta, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare. Roxana Website-ul meu Urmareste-ma pe Twitter < Biblioteca virtuală de seară – 11 […]
[…] 23 de capitole pe http://www.tedoo.ro sau sega-namaste.com. citite pe nerasuflate. Share this:Like this:LikeBe the first to like this […]
[…] “O poveste ca aceasta nu se naşte în fiecare zi. La 80 de ani după Maitreyi-ul lui Eliade, romanul lui Sega s-ar putea supranumi Maitrezi.” – Brad Florescu, editor Tedoo […]