Nomadice (13). Cum a ajuns Soarele la breaking news.

Deși de la o vreme înclin să nu mai cred presa românească nici când dă scorurile din campionatul național de fotbal, am citit mai devreme o știre căreia tind să-i dau crezare. Hotnews anunță că azi pe la ora 8 s-a văzut soarele în București. Ăsta da eveniment.

Să știi că m-am gândit în ultimele două săptămâni, pe măsură ce gluma cu norii și ploaia se îngroșa, cum o fi să trăiești atâta vreme fără să vezi Soarele. Am empatizat, ca să spun așa, cu bucureștenii și cu alți locuitori din sudul țării unde condițiile meteo au fost aceleași ca în capitală. Nimeni nu merită să pățească așa ceva.

Dar poate că a fost cu folos. Prea ne învățasem cu Soarele la datorie zi de zi, ca în bancul acela de pe vremea lui Ceaușescu.

Azi dimineață, îmi imaginez eu, sute de mii de oameni s-au oprit nițel din rutina urbană și s-au uitat pe cer salutând revenirea printre noi a stelei care ne dă lumină, căldură și viață. De unde Soarele era un dat din oficiu, vederea lui s-a transformat în știre pentru presă și în prilej de bucurie pentru muritori.

Și dacă astrul își va relua obiceiul de a apărea din când în când pe cer, vom reveni la bunul obicei de a-l ignora, de a ne ascunde de el sub lentile fumurii, pălării sau creme de protecție. La fel cum facem și cu ploaia și cu furnicile și cu tot ce mai miroase cât de cât a natură în viețile noastre.

Sau poate nu. Poate din absența aceasta de 30 de zile gri vom învăța să ne luăm câteva clipe în fiecare dimineață și să-i mulțumim Soarelui că există. Până la urmă este un zeu.