Nomadice (14). Dor de casă.

De la Nakhon Si Thammarat la Songkla se poate ajunge pe două căi: pe o autostradă modernă cu două-trei benzi pe sens sau pe o șosea îngustă care are singurul avantaj că merge de-a lungul coastei. Timp de un ceas și jumătate vezi marea aproape neîntrerupt.

De câte ori am drum către sud aleg această a doua variantă fiindcă undeva în prima treime a șoselei de coastă locuiește imaginea, foarte dragă mie, a unei case părăsite în bătaia valurilor undeva la 50-100 de metri în larg. Un cadru romantic și misterios pe care nu-l ratez niciodată.

Povestea acestei case, așa cum am aflat-o ulterior de la amicul Lee Thayer, el însuși fascinat de prezența ei bizară, nu începe însă deloc romantic. Acum vreo zece ani, o familie de investitori din Taiwan s-a stabilit aici cu gândul să se implice în comerțul cu creveți, crabi sau cuiburi de pasăre din nenumăratele ferme aliniate de-a lungul coastei. Și-au construit o casă pe plajă și s-au mutat în ea, conducându-și afacerile de acolo.

Casa în decembrie 2013.

Patru sau cinci ani mai târziu s-a pornit o furtună cum localnicii zic că nu mai văzuseră din 1961, când mii de riverani își pierduseră locuințele și se deciseseră să se strămute mai departe de țărm. Dar taiwanezii ori nu știau, ori nu ținuseră cont de hachițele naturii, iar casa lor era singura care îndrăznea să înfrunte marea dezlnănțuită.

Valurile au dărâmat micul dig de pământ și nisip dintre casă și șosea și au împins teritoriul mării către uscat. Proprietarii casei de pe plajă au fugit în toiul furtunii și nu s-au mai întors niciodată. Iar căsuța lor a rămas singură în mijlocul mării, bătută de valuri zi și noapte. Scorojită, șchioapă de un picior, s-a înclinat pe o rână, a sângerat dar nu s-a dat bătută.

Casa acum câteva zile, în timpul furtunii. Foto de Soru Daeng.

În ultima săptămână am avut valuri mari, de trei-patru metri, imens pentru Golful Thailandei. Am ieșit pe plajă acum câteva zile și chiar mă gândeam cu grijă la casa din larg. Oare va trece și peste încercarea asta? Din păcate nu. Asta avea să fie ultima ei furtună.

Ieri mi-a dat Lee mesaj: “Casa din mijlocul mării aproape s-a dus. Au dărâmat-o valurile”. Mi-a trimis și câteva imagini. A rămas doar platforma, cât va mai rezista și ea.

O să-mi fie dor de tine, căsuță curajoasă.

Ieri dimineață. Foto de Lee Thyer.

Mulțumesc pentru imagini și informații lui Lee Thayer și soției lui. Foto: Brad Florescu (SONY A7), Soru Daeng, Lee Thayer.

Seria Nomadice este susținută de divizia foto-video a SONY România.