Ni s-a terminat butelia. M-am dus să o schimb cu una plină. Și să iau și lapte dacă tot.
Primii mi-au zâmbit vecinul Chet și nevastă-sa, cu care m-am intersectat pe drumul către oraș. Veneau de la piață cred.
Tanti de la spălătorie era în curte. Mi-a zâmbit și mi-a făcut cu mâna. Trei. Apoi motociclistul pe care l-am lăsat să mi se bage în față vis-a-vis de bancă. Al patrulea zâmbet.
Fata de la 7-11 mi-a surâs de două ori, larg. Simțise că mă uit admirativ la coafura ei sofisticată. Număr doar unul. Cinci. Polițistul care stătea la rând în spatele meu a ridicat ochii din smartphone și mi-a zâmbit. Șase.
Șapte cu domnul de la magazinul de butelii, opt cu al frumuseții de nevastă-sa. Nouă cu doamna de la taraba cu cârnați. Zece cu șoferul care ceda trecerea la intersecția cu șoseaua templului. Unsprezece cu zâmbetul Elenei când am ajuns acasă.
Toate astea între opt și un sfert și nouă fără zece. Eu așa măsor calitatea vieții.
Foto: Brad Florescu (SONY A7). Seria Nomadice este susținută de divizia foto-video a SONY România.
Comentarii - 8 Comentarii
Lasă un comentariu
Merge şi invers! În numărul de oameni şi lucruri care te fac să le zâmbeşti. Nenea de la poarta de nord care îmi urează în fiecare zi “Drum bun” şi mirosul de iarbă proaspăt tăiată sunt alea două din fiecare dimineaţă; tot ce e în plus este ca şi cum ar fi câştigat la loteria vieţii: nu-mi trebuie neapărat, dar dacă se întâmplă primesc cu bucurie!
Daca am putea privi astfel intamplarile cotidiene din viata, am fi mai fericiti,mai sanatosiec, mai longevivi, mai echilibrati. Am raspandi pace….
Frumos. Desi nu cred ca zambetele astea “asiatice” sunt 100% sincere cotizeaza puternic la calitatea vietii. Sunt sigur ca odata intors acasa le voi simti lipsa puternic.
Si acum vine intrebarea. Povestind asta unui amic din tara ma intreaba “pai si de ce crezi ca acolo oamenii zambesc mai mult?”. Am eu niste idei dar sunt curios, tu ce crezi?
@Bogdan: în unele locuri e de la cultură, în altele de la natură, în altele de la iarbă.
e ok sinteza!
Corect Bradut! Traiesc intr-o tara/stat unde zambetul e de la cultura.Nu tot timpul sincer. Doar cel venit de la natura iti face inima sa zambeasca. Dar si cand vad oameni fara zambet, necajiti si acriti de toate parca tanjesc si dupa unul de la cultura. Salutari adunatorilor de zambete! 🙂
Interesante episoadele tale nomadice, abia astept sa citesc urmatorul episod. Felicitari, tine-o tot asa.
Toate bune.
Bun instrument de masura!