. Țigara de după.)
Ne-am întâlnit la un restaurant din Phuket Town în săptămânile acelea când învățam să mă fac marinar. Ea englezoaică, eu român, ea la vreo 35 de ani, eu la 40 și două luni. Fix cum trebuia, povestea promitea.
Normal că mi-am aprins o țigară.
O cheamă June și e travel writer, mă cheamă Brad, sunt travel journalist. Chiar dacă în teoria speciilor writer-ul scrie cărți, blogger-ul scrie zilnic, iar journalist-ul scrie din 3 surse, întâlnirea mă bucură, ce frumos, ce superbă coincidență că facem parte din aleasa breaslă a oamenilor care trăiesc din a nu fi acasă.
– Am muncit mult ca să ajung aici, să știi, îmi zice.
– Aici unde?
– În Phuket.
June e de 6 luni în Thailanda la momentul discuției, acum să fie de aproape un an. A muncit mult, mi-a povestit în detaliu, ca să fie pe picioarele ei de freelancing travel writer și să primească comenzi de la ziare și reviste britanice pe subiecte asiatice travel-related.
Până acum a scris articole despre Phuket, Koh Samui și Dubai, în general despre hoteluri și restaurante de lux destinate publicului feminin. Are în pregătire alte două materiale. Săptămâna viitoare pleacă la Chiang Mai pentru un articol despre spa-uri pentru un ziar britanic de mare tiraj. Parcă mă văd, și eu făceam același lucru la început, pentru site-ul meu de mic tiraj.
Al doilea assignment e ceva mai dificil pentru că vine de la National Geographic: un clasament al celor mai bune 10 plaje din Thailanda. Am vrun pont să-i dau?
Îmi aprind o țigară și
luăm o butelcuță de sangria ca să udăm coincidența. Îi povestesc despre plajele mele preferate, dar e destul de greu să ne înțelegem fără o hartă unanim asumată. Și, oricum, nu harta Thailandei, nici perspectiva mea asupra hărții nu sunt relevante în seara asta. Eu scriu în română pentru o țară din estul Europei, ea scrie în engleză pentru practic toată omenirea. Învață-mă, June. Te superi dacă fumez?
– Am fost câteva zile în Dubai, zice. Știi că în țările musulmane femeile nu au drepturi egale cu bărbații? E revoltător.
– Știu. Toată lumea știe. Dar tu, ca travel writer, ar trebui să fii mai tolerantă decât oamenii pe care îi întâlnești. În fond asta e lumea în care trăim. Ce pare revoltător în Anglia poate fi absolut normal în Emirate.
– Cum poți să spui așa ceva?
– Păi noi nu trebuie să judecăm lumea. Încercăm s-o înțelegem și, dacă reușim cât de cât, dăm mai departe ce-am înțeles. Cred că asta ar trebui să facem noi, ăștia care scriem despre alte universuri. Să apropiem oamenii, nu să-i îndepărtăm.
– Greșești, Brad. Noi trebuie să tragem un semnal de alarmă atunci când sesizăm inegalități.
(stai să-mi aprind o țigară)
– Ai scris despre inegalitățile din Dubai? Dă-mi un link.
– Era un proiect despre turismul de lux. Totul plătit de cei din Emirate. Super-hotel, spa-uri, limuzină, înțelegi, articol despre atracții turistice, nu despre realități. Am fost tratată regește. Dar când am ieșit pe stradă m-a dezgustat atitudinea bărbaților.
– De ce?
– Vedeam în ochii lor că vor să mă…înțelegi.
– Și care e problema?
– Știi ceva? Eu de fapt sunt feministă.
– Deci nu ești travel writer?
(stai să-mi aprind o țigară)
Am petrecut următoarea oră încercând să-i explic cu italice că: nu egalitatea bărfebatmeie e în discuție, ci complementaritatea, pentru că așa e natura…
– Tu știi, Brad, că femeile sunt mai prost plătite decât bărbații?
…sau că femeile nu pot fi egale pentru că ele sunt frumoase, iar noi nu…
– Adică noi suntem obiecte sexuale pentru voi, asta vrei să spui!
…sau că femeile pot da viață, pe când bărbații nu pot decât să ucidă. Ă?
La paragraful ăsta s-a înmuiat pentru o clipă dar, și am apreciat asta, și-a revenit imediat:
– Brad, îmi pare rău. Dacă tu crezi că femeile nu sunt egale cu bărbații, atunci ești un misogin de cea mai joasă speță. Oamenii ca tine sunt problema pe lumea asta. Eu îmi chem un taxi ACUM. Știi Uber? Mult mai ieftin.
– Cheamă-ți. Mă duc la toaletă. La bărbați, dacă-mi permiți.
(fără italice, că sunt nervos)
– Gata, June, pleci? Îmi pare pare rău că te-am supărat. Poate că engleza mea e de vină. Sau accentul. Sau cultura din care vin.
– Stai liniștit, engleza ta e ok, TU nu ești ok!
– Încă o dată regret sincer că n-am știut cum să îmi exprim ideile. Eu cred foarte mult în ideea de egalitate, să știi.
– Nu s-a văzut. Nu s-a văzut DELOC.
– Ba da, ba da, chiar cred! Te rog, spune-mi o chestie. Tu, de exemplu, cât câștigi pentru un articol?
– Între 1000 și 1500 de lire sterline.
– Eu câștig mai puțin. Cum e cu egalitatea aia?
(penultima țigară, dacă permiteți)
– Brad, ar trebui să fii mulțumit. Oamenii din Africa o duc mai rău ca tine.
Acest articol e țigara mea de după.
Comentarii - 10 Comentarii
Lasă un comentariu
🙂 Se opreste cumva brusc povestea..lasi sa se inteleaga altceva din titlu.
Aici pare tigara dupa o discutie frustranta 🙂
@Bogdan: păi asta a fost. Țigara de bucurie că o duc mai bine decât oamenii din Africa.
Brad, ai fost cool!
Poate trebuia sa-i spui si despre “egalitatea” dintre un angajat roman in Romania si unul englez la aceeasi companie – sa presupunem o companie englezesca – si facand aceeasi munca. Si despre modul in care companiile straine din Romania agreeaza sindicatele si alte drepturi care exista fara nicio problema in tara de origine.
Poate trebuia sa-i zici ca feminismul e un rahat mancat cu nesat de catre femei pseudo-intelectuale care, in cele din urma, ajung doar sa fie mai nefericite decat sunt.
In lumea ei occidentala, majoritatea barbatilor sunt de acord cu egalitatea in drepturi cu femeile; feminismul e despre superioritatea femeilor in fata barbatilor. Adica rahat.
Iar in alte culturi, dintr-acelea cu sute si mii de ani de existenta, e foarte greu sa schimbi ceva si nici nu stiu daca e de dorit.
Proba ei de imaturitate mentala a fost perfect evidentiata la final. Cu litere ingrosate sa sara-n ochi. Egalitate cu ce-i convine, dar cu ce nu-i convine, nu.
Sa vina sa traiasca in Romania cu 800 – 1000 lei pe luna.
Are dreptate englezoaica. In tot ce spune. Chiar esti super misogin daca gandesti asa. Si destul de orbit de statutul de barbat european, fie el si roman (deci deja intr-o oarescare “inferioritate” in perceptia occidentala), ca sa nu vezi si nici sa nu-ti pese ca femeile sunt tratate prost. Intr-o statistica americana a privilegiile si lipsa lor reiesea ca e mai bine sa fii barbat negru sau hispanic decat femeie, fie ea si alba-albinoasa de la maica-sa. June rulz !!
Cum zicea cineva mai sus, chiar ai fost cool, super cool. Ca să mă exprim în limba ei: I think she was missing the point, feminist or not! Cred că feminitatea asta s-a confundat prea mult cu independența. Am uitat să fim feminine, ne comportăm de parcă suntem salvatoarele umanității, deși nu candidăm la titlul de Miss. Și cel mai trist am uitat să vedem cu adevărat, să observăm cât de sexy e un bărbat care își aprinde o țigară! Așa că: decât free-lancer mai bine blogger, e mai puțin solicitant! 🙂
Știu că acum, în zilele noastre, se aduce în discuție al patrulea val de feminism, însă cred că și-a pierdut semnificația intrinsecă. Ce se întâmplă în Emirate este o situație delicată dacă ne raportăm din prisma culturii din care facem parte, cu precădere cea europenă și americană, dar așa cum spuneau și marii cercetători etnografi trebuie să avem în vedere o detașare emoțională și să luăm în calcul factorii și faptele sociale care au precedat cultura aferentă.
Libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a jigni şi de a ridiculiza ci presupune o înțelegere unamină. Odată ce nu respecţi, cum să te aştepţi la pace şi linişte? Sigur că nu m-a întrebat nimeni pe mine, dar socotesc că toleranța trebuie să se manifeste de ambele părți, iar cel care se consideră mai înțelept, mai “evoluat”, care vrea să instituie modele morale trebuie să fie cel dintâi care să promoveze această atitudine, nu să o sfideze! Tocmai de aceea îi dau dreptate lui Brad, fiindcă el și-a exprimat într-un mod pertinent și coerent punctul de vedere. Pe de altă parte, argumentele tipei mi se par insuficiente și uzate.
Știu că acum, în zilele noastre, se aduce în discuție al patrulea val de feminism, însă cred că și-a pierdut semnificația intrinsecă. Ce se întâmplă în Emirate este o situație delicată dacă ne raportăm din prisma culturii din care facem parte, cu precădere cea europenă și americană, dar așa cum spuneau și marii cercetători etnografi trebuie să avem în vedere o detașare emoțională și să luăm în calcul factorii și faptele sociale care au precedat cultura aferentă.
Libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a jigni şi de a ridiculiza ci presupune o înțelegere unanimă. Odată ce nu respecţi, cum să te aştepţi la pace şi linişte? Sigur că nu m-a întrebat nimeni pe mine, dar socotesc că toleranța trebuie să se manifeste de ambele părți, iar cel care se consideră mai înțelept, mai “evoluat”, care vrea să instituie modele morale trebuie să fie cel dintâi care să promoveze această atitudine, nu să o sfideze! Tocmai de aceea îi dau dreptate lui Brad, fiindcă el și-a exprimat într-un mod pertinent și coerent punctul de vedere. Pe de altă parte, argumentele tipei mi se par insuficiente și uzate.
Lumea asta nu a fost și nici nu este caracterizată prin egalitate, deși egalitatea, sub toate formele ei, este un ideal căutat de mult timp, peste tot în lume.Nu cred că există o țară, o societate în care toată lumea să fie egală în toate cele. Bogații nu sunt egali cu săracii, femeile nu sunt egale cu bărbații în ambele sensuri, oamenii de rând nu sunt egali cu politicienii,negrii nu sunt egali cu albii, populațiile minoritare nu sunt egale cu cele majoritare (la noi sunt diecriminate pozitiv), imigranții nu sunt egali cu cetățenii țării resoective. Cine crede că există o societate în care oamenii sunt egali, în realitate nu pe hârtie și în declarații, ori se înșeală amarnicori se minte singur cu bună știință. Ce să mai vorbim despre diferențele uriașe dintre diferite țări, unde ceea ce este normal într-o țară este anormal întraltă țară. Vorbesc cu oameni care au emigrat sau doar au fost în vacanță în alte țări și-mi povestesc ce diferențe majore sunt față de România, nu numai ca mod de viață ci și ca mentalități, ca legislație, etc. Iarăși diferențe. Cât despre egalitatea femeilor cu bărbații, hai să vorbim despre matriarhat. O fi fost mai bine atunci ? Oamenii nu se nasc egali, așa cum se spune, fiindcă unii se nasc în familii de oameni iubitori și grijulii, alții se nasc în familii de alcoolici, de drogați, de oameni care îi neglijează, sau mai rău, îi abuzează în diverse moduri, sau îi abandonează la naștere și ajung în orfelinate. Nu trăiesc pe picior de egalitate și nu sunt egali nici când mor, și vedem asta după cum sunt tratați (care sunt tratați, fiindcă mulți nu au posibilitatea să fie tratați) prin spitale, dar și după locurile de veci, unele cu o cruce simplă de lemn, altele adevărate mausoleuri. Nu cred că mai este nevoie de concluzie.
pe undeva ced ca ne e greu sa intelegem ce inseamna feminismul. practic toata lupta sufragetelor si a suratelor lor de la inceputul secolului XX ne e straina.
Si sa nu uitam ca in Romania in anii ’80 a fost nevoie de o decizie de indrumare a fostului Tribunal Suprem ca sa se stabileasca ca exista viol in cadrul casatoriei, just as an example..
Pe de alta parte toata aceasta manie de a se face statistici cu femei vs. barbati recunosc ca mi se pare putin ridicola …