Nomadice (3). Marea diferență dintre “cheap” și “ieftin”.

Nu o dată, călătorii români cu care m-am întâlnit prin Asia mi-au mărturisit, ușor șocați, că prețurile nu sunt atât de mici cum s-ar fi așteptat.

“Eu știam că e ieftin aici. Dar e cam ca la noi, pe alocuri chiar mai scump.”

Povestea asta cu “Asia is cheap” este încă un clișeu tradus fără adaptare din culturica occidentală. Obsesia prețului plătit, marcă a paradigmei mercantiliste, a descălecat în România odată cu hypermaketurile și a reușit să se impună drept principal etalon al dezirabilității unui produs sau a unui serviciu. Cumpărăm pentru că e ieftin nu pentru că e bun, interesant sau util, așa cum backpackerul din Vest vine în Asia pentru că “prețurile sunt ieftine”. Doar că aici se impune o precizare.

“Asia is cheap” nu se traduce prin “Asia e ieftină”, ci prin “Asia e ieftină în comparație cu prețurile de la mine de acasă”. Un britanic care plătește 1000 de lire pe lună pentru micuțul său apartament din Londra va găsi extrem de ieftină o Asie unde-și poate închiria o vilă cu piscină la o jumătate din acești bani. Asia e ieftină pentru australianul care muncește trei luni la McDonald’s în Sydney și își permite apoi să călătorească alte trei luni prin Indochina. În fine, Asia e ieftină pentru norvegianul care plătește 8 euro pentru o bere la Bergen și doar 3 euro la Bangkok.

Pentru un român, chiar și pentru unul cu oarece dare de mână, “ieftineala Asiei” nu șochează la fel de plăcut pentru că sistemul de referință este altul. Unele lucruri costă mai puțin decât acasă, altele – mai mult. Una peste alta tot acolo ieși.

Pe lângă asta, “Asia is cheap” e un clișeu vechi. Continentul galben s-a dezvoltat fantastic în ultimul deceniu, oamenii au început să aibă nevoi și aspirații de tip occidental (mașini, iPhoane, vacanțe exotice la schi), viața se scumpește vizibil de la un sezon la altul. Unde mai pui și că cererea de servicii turistice aproape că depășește oferta (încearcă să găsești o cameră ieftină și bună în Koh Samui de Crăciun)., de unde și prețurile în neostoită creștere. Asia nu mai e de multă vreme cheap și cu atât mai puțin ieftină.

Și, oricum, dacă mă întrebi pe mine, nu contează doar cât costă, ci ce primești de banii respectivi. Value for money nu înseamnă ieftin. Prețul în sine nu e un serviciu, chiar dacă generează satisfacții psihologice. Dar asta e deja o altă discuție.

Să ai un 2014 cu multe călătorii și puține prejudecăți.