O oră la Mamaia (5). Într-o zi mă voi întoarce.

Unde suntem cu povestea: Mihai e la Constanța, Yvette e la Gallivare. Cei doi continuă să-și scrie și să-și trimită mici daruri copilărești: păpuși, casete, mărțișoare, postere. Unele ajung, altele nu. Adolescenta suedeză suferă de dorul lui Mihai și al României. Își dorește din ce în ce mai tare să revină la Mamaia în vacanța de vară a anului 1986. Dar evenimentele îi amână reîntoacerea. Vor trece încă 25 de ani până când îl va revedea pe Mihai și va veni din nou în România.

Din rațiuni de inteligibilitate, autoarea a editat conținutul scrisorilor scrise în limba engleză. Traducerea încearcă să conserve stilul adolescentin al dialogului epistolar.

Un roman de Yvette Larsson. Traducere din limba engleză de Brad Florescu.

YVETTE. Scrisoare. 4 mai 1986.

Salut, Mihai

Ce mai faci? Eu sunt bine. Mulțumesc pentru cartea poștală și pentru scrisoarea de acum câteva săptămâni. Scuză-mă că nu ți-am răspuns, am avut multe pe cap.

Anul acesta nu mai plecăm în străinătate, din cauza accidentului nuclear de la Cernobîl. Deciseserăm să mergem în Bulgaria, dar ne-am răzgândit când am auzit de accident. Nu vrem să riscăm. În România care e situația? O prietenă de-a mea avea planificată vacanța în România, dar și ai ei au anulat-o. Sper din suflet să mă întorc la Mamaia într-o zi. Mi-a plăcut mult acolo. Sper să te revăd.

În scrisoarea aceasta îți trimit un poster cu Madonna, o fotografie cu mine și o casetă pentru tine. Cel mai mult îmi place o trupă suedeză pe nume STYLE. Acum au un big hit care se numește “Dover-Calais”.

Câți costă un bilet de intrare la discotecă în România? Aici, în Gällivare, costă 40 Kronor, adică 28 de lei de-ai voștri.

Tu locuiești la bloc sau la casă? Eu stau la casă.

Acum despre școală: câți elevi sunt la voi în clasă? Noi suntem 15 fete și 7 băieți. Școala mea se numește Sjöparksskolan. Aveți multe teme pentru acasă? Eu uneori am prea multe. Vreau să iau note bune. Cred că franceza e mult mai grea decât engleza. Îmi plac: Engleza, Suedeza, Franceza, Artele, Sportul și Muzica. Nu-mi plac: Matematica, Studiul Tehnic, Chimia, Fizica și Religia. Înainte îmi plăcea și matematica, dar am terminat exercițiile din manual înaintea tuturor și profesorul m-a pus să desenez ca să aibă colegii timp să mă prindă din urmă. Așa mi-a pierit interesul.

Gata, nu te mai plictisesc.

Oricum, scrie-mi repede.

Your friend

Yvette

MULȚUMESC pentru micul suvenir pe care mi l-ai trimis (brățara). E foarte frumos.

Cernobîl

Accidentul nuclear de la Cernobîl a afectat România mai puțin decât alte țări, fiindcă așa a vrut vântul. Curenții au dus norul radioactiv spre Scandinavia. Mulți ani după catastrofă am stat cu grijă și ne-am ferit de carnea de ren, care era cea mai pasibilă de contaminare.

Harta zonelor celor mai afectate de accidentul de la Cernobîl. Se observă că Suedia a suferit mult mai mult decât România.

 Casetele

Cu această scrisoare i-am trimis lui Mihai încă o casetă cu muzică. Surprinzător, a primit-o, dar după mult timp.

A fost prima și ultima casetă care-a ajuns la el. Vameșii români – sau cine s-o fi ocupat de triere – și le-au însușit pe toate celelalte. În fiecare sâmbătă la ora 3, mă așezam lângă radio casetofon și îi înregistram lui Mihai melodii din emisiunea mea preferată, “Tracks” cu “Kaj Kindwall”. Și degeaba.

Multe dintre darurile pe care i le-am trimis lui Mihai nu i-au parvenit niciodată. Tricouri, pantofi sport, postere, felicitări, un lănțișor și multe altele. La un moment dat am renunțat să-i mai spun că i-am trimis ceva, ca să nu se necăjească.

YVETTE. Scrisoare. 28 mai 1986.

Hello Mihai,

În seara asta, 28 mai, ți-am dat telefon, dar nu erai acasă. Am vorbit cu mama ta (pare foarte de treabă) și mi-a dat numărul xxx xxx (dacă am înțeles eu corect). Am sunat, dar nu erai nici acolo. Cred că erai în altă parte. O să te sun acasă zilele astea și sper să te găsesc de data asta.

Îți dai seama că a trecut aproape un an de când am fost la Mamaia?

But I will come back…some day.

Love,

Yvette

Dor de Mamaia

După un an decorespondență am început să discutăm mai serios dacă ar trebui să revin la Mamaia. Eu voiam din tot sufletul dar, așa cum am explicat mai devreme, eram prea tânără să decid de capul meu. Părinții mei nu voiau să viziteze iarăși România ca să nu-l susțină astfel pe Ceaușescu.

Și totuși am scris “mă voi întoarce…într-o zi”. Acea zi a venit 25 ani mai târziu.

(Mai sus, Mihaela Runceanu concertând la Sala Radio în acel zbuciumat an 1986. Va urma.)