O oră la Mamaia (9). I like you, Romanian boy.

Unde suntem cu povestea. La doi ani și jumătate de când s-au cunoscut, frugal, la Mamaia, Yvette și Mihai continuă să corespondeze. Prietenia celor doi, care s-a menținut o vreme în parametrii strict amicali, începe să se înfierbânte. Mihai o imploră pe frumoasa suedeză să revină în România. Yvette, la rândul ei, deși își dorește acest lucru, e legată de mâini și de picioare. Dar distanța dintre cei doi, deși din ce în ce mai mare din cauza restricțiilor de toate felurile, nu îi îndepărtează, ci îi apropie. În sfârșit, Yvette recunoaște că a început să simtă ceva pentru Mihai, băiatul din Constanța.

Acesta este ultimul episod al foiletonului, care a cuprins o mică parte din manuscrisul Yvettei. Traducere și adaptare din limba engleză de Brad Florescu

YVETTE. Scrisoare. 22 februarie 1987

Hello Mihai,

Mulțumesc pentru scrisoare, am primit-o alaltăieri. Ai primit cadoul și felicitarea pe care ți le-am trimis de ziua ta? Te rog, anunță-mă. M-am gândit mult ce să-ți cumpăr. Sper să-ți placă.

Ooo, chiar alergi 200 de metri în 17 secunde? Cred că în Suedia ai bate recordul național la categoria ta de vârstă. Este 23.01. Dacă ai trăi în Suedia l-ai bate cu ușurință. La 800 de metri, recordul național la băieți de 15-16 ani este 1.55.76.

Îți trimit o poză cu mine din proba de ștafetă. Nu te uita la fața mea; arăt ca o broască. În echipa mea suntem așa: Veronica, Lisbeth, eu și Ann/Malin. Eu alerg întotdeauna prima distanță. Ann/Malin e cea mai rapidă, așa că ea încheie cursa. De obicei ocupăm locuri bune. Nu mă laud. Tu ai alergat ștafetă vreodată?

Apropo, numele mamei tale e destul de comun în Suedia. De exemplu, la mine în clasă sunt două fete pe nume Nina.

Sper să nu te superi, dar nu voi veni în România nici vara asta. Știi, nu pot să călătoresc singură, că nu mă lasă ai mei. Ai tăi te-ar lăsa? O să merg cu Ann și cu părinții ei în Cipru. Sincer, aș vrea la Mamaia. I-am spus și Annei și ea crede la fel, că ar fi foarte cool. I-am povestit despre băieții de acolo, dar părinții ei insistă să meargă în Cipru. Când m-au întrebat dacă vreau să vin cu ei, bineînțeles că am acceptat. I LOOOOOVE to travel!

Tu știi cât îmi doresc să merg iar în România. Înainte de vacanța de acum doi ani nu știam nimic despre țara ta. Acum știu din ce-am văzut acolo și din ce mi-ai povestit în scrisori. Am găsit chiar și o carte despre România și am citit-o. I love Mamaia!

Să-ți povestesc despre un român care a apărut în ziare. Îl cheamă Mihai Stoican. S-a însurat cu o fată din Suedia dar nu se pot muta aici pentru că autoritățile din România nu-i dau voie lui să plece.

Eu am 14 ani. Împlnesc 15 pe 9 mai. O să fiu în Cipru la data respectivă Mă întorc acasă pe 11.

Înțeleg că filmul acela vechi Casablanca s-a difuzat la televiziunea voastră. Știi că actrița principală e suedeză? O cheamă Ingrid Bergman.

Tu ce limbi vorbești? Eu vorbesc suedeza, engleza și franceza. Cred că mă descurc destul de bine în franceză acum. Dar e atât de dificilăăăăă…Când intru la liceu, în august 1988, vreau să studiez și italiana.

A! Mulțumesc pentru suvenir! Ce piese pop mai sunt la modă acum pe la voi?

Apropo, nu trebuie să-mi scrii tot numele – Yvette Ann-Catrin – pe plic. Yvette e de ajuns. Îmi plac prenumele tale. Sunt drăguțe.

Write back soon.

Bye bye from Yvette.

Întoarcerea în România.

În aproape fiecare scrisoare, Mihai mă întreba dacă nu vreau să revin în România. Vestea că voi merge în Cipru în vara aceea l-a afectat foarte mult. A suferit teribil din cauza asta.

Mă gândeam la povestea acelui Mihai Stoican, care nu se putea muta în Suedia cu proaspăta lui soție. Oamenii nu puteau decide liberi unde vor să trăiască; trebuiau respectate reglementările de stat. Drepturi umane fundamentale, legate de libertatea de mișcare, erau încălcate cu brutalitate. Am început să realizez cum era de fapt viața în România.

YVETTE. Scrisoare. 13 mai 1987.

To my very nice friend Mihai,

Salut, Hello Mihai, how are you? I am very fine today. Am vorbit cu tine la telefon in seara asta și am fost foarte fericită după aceea. Mulțumesc pentru scrisoare și pentru suvenir. MULȚUMESC FOARTE MULT pentru păpușă. You are so kind. I really mean that!! Sper că ne vom vedea din nou într-o zi.

Wow. Ai câștigat concursul acela de la București? FELICITĂRI! Eu am tot un metru și 65 de centimetri. Nu cred că o să cresc mai mult, că de doi ani am tot înălțimea asta.

În ultima scrisoare mi-ai spus că o să-mi trimiți o poză cu tine și cu câinele tău, ții minte? Te rog să te ții de cuvânt.

Apropo, când am vorbit la telefon mi s-a părut că ai vocea unui bărbat de 20 de ani. Ți s-a schimbat vocea. Sau poate nu mai țin eu minte bine cum suna înainte?

Cum arată steagul României? Cel suedez e un desen cu galben și albastru.

Spuneai că e foarte cald în România acum. Aici în Gallivare încă avem zăpadă, dar spre sud e mai cald. Mi-aș dori să fi trăit în sudul Suediei SAU…în sudul EUROPEI. Cred că m-am născut într-un loc greșit. Bineînțeles, îmi place Suedia și sunt mândră de țara mea.

Trupa suedeză EUROPE e populară și în România? Sunt celebri aproape peste tot în lume. Nu-mi vine să cred că un grup suedez poate fi atât de popular. De obicei nu obțin atâta faimă peste hotare.

Așa cum ți-am spus și la telefon, toți elevii de clasa a VIII-a activează acum în afara școlii, într-un fel de practică. Eu lucrez la aeroport. E foarte mic, mult mai mic decât aeroportul din Constanța.

Apropo, lunea trecută m-am întors din Cipru. M-am distrat foarte bine. Singurul lucru neplăcut a fost că erau prea mulți suedezi acolo. Auzeam vorbindu-se suedeza aproape la fel de mult cum auzeam vorbindu-se greaca! NASOL! În rest, totul a fost perfect! Plajele sunt fantastice. Aveau și palmieri. Eu nu mai văzusem palmieri niciodată. Am stat într-un sătuc numit Ayia Napa, foarte aproape de Larnaca. Ayia Napa a devenit o destinația turistică importantă în ultimii ani, aproape ca Mamaia. Dar în Ayia Napa trăiesc și ciprioți, nu doar turiști. Cam o mie de persoane.

E stupid să trăiești într-o stațiune turistică, dar acolo erau niște plaje grozave și asta e important pentru suedezii care pleacă în străinătate. Noi ne uităm după soare și căldură. Avem multe companii care oferă tot felul de opțiuni pentru vacanță. Cataloage întregi din care să alegi. Cred că cei mai mulți suedezi aleg Grecia și Spania.

În Spania sunt atât de mulți turiști suedezi încât unele sate au devenit “Swedish villages”. Nu cred că e plăcut, pentru că acolo sunt doar suedezi, mâncarea e suedeză, aproape totul este scris în suedeză. În special pe insula Mallorca și pe Costa del Sol. De aceea este perfectă România. Nu-s prea mulți suedezi acolo, mă gândesc.

Yvette în vacanța din Cipru, 1987.

E doar părerea mea. Nu știu, poate greșesc.

Bun. Ar trebui să mă opresc din scris. Răspunde-mi IMEDIAT, pentru că-mi plac foarte mult scrisorile tale.

Good bye from Yvette

PS: I like you Romanian boy!

I hope I’ll meet you again.

I hope you don’t ever stop writing to me!

Călătoriile

La cincisprezece ani ajunsesem deja la concluzia că nu-mi plăcea să călătoresc în locuri amenajate exclusiv pentru turiști. Nu-mi plăcuse stațiunea Ayia Napa pentru că era plină de suedezi. Căutam prieteni locali și-mi doream să pot intra în casele oamenilor, să gust din bucatele lor, să particip la ritualurile lor și să învăț modul lor de a comunica. Din fericire părinții mei își doreau același lucru și, de aceea, am găsit întotdeauna localnici cu care să stăm de vorbă.

Când Mihai a aflat că noi aveam la dispoziție cataloage întregi cu destinații turistice s-a supărat și frustrat foarte tare. Și el își dorea să călătorească, să vadă lumea, dar nu putea.

Mihai cel mare.

Am remarcat că Mihai se făcea băiat mare. Crescuse în înălțime, iar vocea i se îngroșase. Suna ca un bărbat tânăr. Vocea lui, stilul lui apăsat și săltăreț de a vorbi, îl făceau să sune fericit și pus pe glume, dar în același timp foarte concentrat și la obiect. Mă impresiona și voiam să-l întâlnesc din nou. De la mii de kilometri distanță, devenisem foarte atrasă de acest băiat din România.

Ne oprim aici cu publicarea manuscrisului Yvettei, pe care te invit s-o urmărești și pe blogul ei, The Bucharest Lounge. Continuarea poveștii, cu voia lui Dumnezeu, se va materializa într-o carte. Aviz editurilor din România. Tack, Yvette, mulțumesc, Mihai.