O oră la Mamaia (ep. 3). Acesta este un Mărțișor.

Unde suntem cu povestea: Vara lui 1985. Suedeza Yvette, 13 ani, vine în vacanță la Mamaia cu părinții și bunicii. Aici îl întâlnește pe Mihai, 14 ani, cu care are o discuție de o oră. Cei doi fac schimb de adrese și, după întoarcerea Yvettei în Suedia, încep să corespondeze, lucru pe care vor continua să-l facă pentru următoarele două decenii. Episodul de astăzi conține câteva gânduri, scrisori și cărți poștale de pe parcursul lui 1986, al doilea an al prieteniei lor.

Din rațiuni de inteligibilitate, autoarea a editat conținutul scrisorilor scrise în limba engleză. Traducerea încearcă să conserve stilul adolescentin al dialogului epistolar.

Un roman de Yvette Larsson. Traducere din limba engleză de Brad Florescu.

Evadarea lui Mihai

Mulți români încercau să fugă afară. Mulți și reușeau, folosind diverse rute și tertipuri.

La Constanța, unii se strecurau în vapoare cu destinația Turcia. Alții treceau în Iugoslavia fie înotând de-a latul Dunării, fie cu ambarcațiuni care mai de care mai ingenioase. Unii se ascundeau în trenuri care mergeau afară. De mulți dintre ei, în special de cei care o luau spre Iugoslavia, nu se mai auzea nimic niciodată.

Mihai a început să se gândească să fugă din România pe când avea doar 12 ani, iar la începutul lui 1989 s-a decis s-o facă. Din relație în relație, a cunoscut un marinar care lucra pe un vas turcesc andocat în Constanța. S-au întâlnit și au agreat ca Mihai să se strecoare pe vapor, iar turcul să-l ascundă în camera motoarelor. În noaptea aceea, Mihai și-a pus într-un rucsac câteva haine și a luat-o spre port. A ascuns în pantofi cei 3000 de lei pe care izbutise să îi strângă. Era gata de drum.

A ajuns la docuri la 9 seara, asumându-și un pericol imens. Urma să se cațere pe o macara și, de acolo, să sară pe vapor. Dacă l-ar fi prins cineva, ar fi sfârșit la casa de corecție.

A avut ghinion.

Macaragiul era încă acolo. L-a văzut pe Mihai și a chemat miliția portului. Ofițerul l-a luat la întrebări. Fugarul a pretins că venise în port doar ca să-și cumpere țigări. Miliția nu l-a crezut și l-a acuzat că voia să fugă. Mihai auzea deja scârțâitul ușii de la celulă. Atunci a scos asul din mânecă. Avea o rudă îndepărtată, un unchi care lucra la Securitate. I-a invitat pe milițieni să-l sune. După conversația telefonică, atitudinea “organelor” s-a schimbat fundamental. “Să-i spui domnului Colonel că te-am tratat bine”, i-a cerut ofițerul care, de data asta, se temea pentru slujbă la fel de mult cât se temuse Mihai pentru libertatea lui.

Erau vremuri grele. Pentru toată lumea.

Întoarcerea visată

Mihai și-a dorit mereu ca eu să mă întorc în România și să vin să-l văd. Îmi cerea asta în aproape fiecare scrisoare. Și eu voiam să merg dar eram, evident, prea mică pentru a călători de capul meu. Amândoi eram luați de valul romantismului și visam la momentul reîntâlnirii.

Singurul lucru pe care îl puteam face era să încerc să-mi conving părinții să mergem iarăși în România. Din vorbă în vorbă am ajuns la un punct la care mama și tata mi-au spus clar că ei nu mai voiau niciodată în România, pentru că realizaseră că astfel l-ar sprijini pe Ceaușescu și regimul lui. Și nu voiau.

Am început să realizez că șansele de a-l revedea pe Mihai erau minime.

MIHAI. Scrisoarea cu două amulete. 17 februarie 1986.

Dear Yvette,

Această amuletă trebuie purtată pe piept.

Mai întâi vreau să-ți mulțumesc pentru posterul pe care mi l-ai trimis. Este foarte frumos. L-am primit pe 14 februarie. A fost o surpriză frumoasă! Îți scriu această scrisoare astăzi pentru că la noi, în România, este sărbătoare. În fiecare an avem, după tradiție, vacanță de Marțișor. Numele sărbătorii vine de la numele Martie.

În această scrisoare îți trimit două astfel de amulete. Sper să-ți placă. Tradiția spune că e bine să legi firele în jurul unui pom, pentru ca acesta să crească și să facă fructe.

Success at school,

Bye bye

From Mihai

YVETTE. Scrisoare. 1 martie 1986.

Salut, Mihai

Mulțumesc pentru scrisoare și LA MULȚI ANI cu un pic de întârziere. Poza cu tine nu e rea deloc.

Nu l-am întrebat pe Mattias dacă vrea să-ți scrie. A plecat din Gällivare. Are 15 ani și este în clasa a opta. Poți să-i scrii prietenei mele Ulrika, în schimb? Are 13 ani, la fel ca mine.

Mi-ar plăcea mult să vin și anul acesta la Mamaia, dar probabil că vom merge în concediu în Cipru. Încă nu e sigur. Părinții mei cred că e un pic cam scump să mergem în străinătate în fiecare an. Dar ÎȚI PROMIT că voi veni într-un an pentru că 1985 nu va rămâne prima și singura dată când văd România. Vreau să revin.

Ai spus că vrei să înveți ceva suedeză. Uite:

Numele meu este = Jag heter…
Am varsta de… = Jag är …år gammal
Salut = Hej, Hejsan, Tjena, Hallå, Tjenare, Tja
La revedere = Hej då
Bună dimineața = God morgon
Mulțumesc = Tack
Noapte bună = God natt
Sunt din Romania = Jag är från Rumänien
Sunt din Suedia = Jag är från Sverige
Ce mai faci? = Hur mår du?

Acum poți să mă înveți tu ceva română? Eu cred că limba ta sună ca franceza și spaniola. Tu nu crezi?

Pe 25 ianuarie am fost la deschiderea celei mai mari săli de sport din Europa, la Luleå. Erau mulți atleți faimoși în competiție. Am concurat și eu, cu prietenii mei din club. Mă antrenez la atletism (alergări, garduri, săritura în lungime, săritura în înățime) dar nu la fel de dur cum o fac cei din Europa de Est. Concurentele de acolo seamănă mai mult a băieți!

Bineințeles că pot să-ți trimit ilustrate cu staruri pop. Pe cine vrei să ai?

Ieri am fost la discotecă și m-am distrat foarte bine. Prietenii tăi beau sau fumează? Dintre prietenii mei niciunul nu fumează, dar câțiva beau.

Astăzi a fost o zi foarte, foarte tristă în Suedia. Prim-ministrul nostru, Olof Palme, a fost asasinat în plină stradă azi-noapte. Nimănui nu-i vine să creadă. În Suedia! Oamenii spun că așa ceva se poate întâmpla in SUA, dar nu în Suedia. Olof Palme a făcut multe pentru pace și pentru drepturile omului.

Bye for now,

Your friend

Yvette

La revedere

Artiști pop, postere și muzică.

Îi scriam lui Mihai de fiecare dată ce piese erau primele în topurile suedeze și el îmi cerea ilustrate și afișe cu cei mai populari artiști. Dintre toate posterele pe care i l-am trimis, nenumărate, a primit unul singur. Românii aveau acces foarte limitat la informații din afara țării. Socialismul îi izola informațional pe oameni pentru a îi îndoctrina mai ușor. În Republica Socialistă România capitalismul era Diavolul. Partidul Comunist susținea că muzica din afară avea versuri fără niciun înțeles. Doar versurile cântecelor patriotice erau pline de sens: “Mulțumim din inimă Partidului”, “Partidul, Ceaușescu, România”, “Cine-s inimoși? Pionierii!” etc.

Noaptea când Suedia a început să se schimbe.

Olof Palme era, la acea vreme, un lider iubit de toți. Făcuse lucruri bune pentru țară și pentru lume. Pe mine, ca adolescentă, personalitatea lui mă impresionase foarte mult. În noaptea când Olof Palme a fost împușcat mortal pe o stradă din Stockholm, nu ne venea să credem că o asemenea grozăvie s-a putut întâmpla în țara noastră. Ne credeam imuni la astfel de crime. În noaptea aceea Suedia a început să se schimbe.