 – Mani, libertate sau moarte!)
AREOPOLIS – lumea lui Mavromichalis
Areopolis e capitala provinciei Mani. Cred că e singurul port așezat pe vârful muntelui. De fapt, portul e acolo unde trebuie, la mare (portul Limeni), restul vieții desfășurându-se sus, pe colină, în centru. Am ajuns la amiază și era liniște. La tavernele din centru erau câțiva greci tineri, toți cu ochelari de soare negri, toți cu câte un frappe în față. Vorbeau puțin, râdeau mult. Lângă ei, o familie numeroasă părea că s-a strâns pentru o pomană. Femeile erau îmbrăcate în negru, bărbații vorbeau puțin, nu domnea o atmosferă tristă, dar plutea senzația unei reuniuni familiale cauzate de o înmormântare.
Străduțele sunt înguste, casele sunt construite din pietre și, ca și cum s-ar mândri cu asta, din tencuială ies câteva pietre în relief, parcă vrând să atragă atenția că sunt bolovani veritabili, nu bucăți de becea stilizate în formă de piatră de munte. În fața bisericii hărmălaie mare. O femeie cuvioasă dăduse foc la florile rămase de la Florii. În tot orașul mirosea a flori și a tămâie. Preotul se precipita în jurul focului, căutând ceva cu care sa îl stingă. Un sătean de la o casă vecină i-a dat un furtun și focul din flori a fost stins, ocazie cu care toată lumea care se strânsese curioasă, a plecat făcându-ne loc să făcem poze (vedeți în galeria foto).
În piața mică din centru domnește statuia lui Petrobey Mavromichalis, un fel de Tudor Vladimirescu grec, care a început Războiul pentru Independență cu sloganul “Eleftheria I Thanatos” (Freedom or Death). Oraș parcă predispus la asta, dacă mă gândesc că “areopolis” înseamnă “orașul lui Ares”, zeul războiului la greci. Fiul și fratele lui Mavromichalis l-au asasinat pe primul președinte al Greciei, Ioannis Capodistrias, în fața bisericii Sfântul Spiridon din Nafplio. Citiți mai multe despre vechea capitală a Greciei aici.
Lângă taverne: case-fortăreață, cu capul de mort (simbolul piraților) deasupra ușii de la intrare.
PYRGOS DIROU – orașul peșterilor
Pyrgos Dirou este un orășel faimos pentru peșterile sale prin care se poate naviga pe o distanță de 5.000 de metri (dintr-un total de 33.400mp). La Diros Cave biletul de intrare e 12 €/persoană, în fiecare zi, între 08.00 și 17.30. Deosebit de civilizat, plin de vizitatori la orice oră a zilei, peștera este, de fapt, un ansamblu de camere lacustre prin care se poate înainta doar cu barca. Lângă peșteră este o plajă frumoasă și stânci înalte de pe care copiii se aruncă în mare, recreând, parcă, imaginile fantastice din “Le Grand Bleu”. Lângă peștera Diros este Alepotrypa (“vizuina vulpii”), o altă peșteră în care s-au găsit multe dovezi ale existenței preistorice. Tot în apropiere e și peștera Katafigi.
Atenție! Dacă auziți mitul despre peștera care e considerată gura de intrare in Hades (poarta iadului, în traducere liberă), aflați că nu este Pestera Diros aceasta. Aici se crede a fi intrarea în Lumea de Dincolo, adică lumea spiritelor și nu iadul. Citiți mai departe și ajungem și la dracu.
Veți primi veste de salvare. Nu intrați sumar îmbrăcați, temperatura în peșteră e de 16-18 grade Celsius.
Lângă taverne: peșteri
MEZAPOS – poate cel mai mic golf din lume
Imediat după ce intrați în Mezapo, va apărea pe partea dreaptă un semn pe care scrie MEZAPO BEACH. Duceți-vă! Puteți ajunge cu mașina, pe care o veți opri unde se oprește drumul, mai precis într-o poiană plină cu flori galbene și albastre (dacă ajungeți în lunile aprilie, mai). De aici nu pare nimic spectaculos, doar mare, mare, mare. Asta pentru că golful este mic, mic, mic și nu poate fi văzut decât dacă mergeți câțiva metri în jos, până dați cu ochii de cei doi pescari bătrâni care joacă table de la începutul lumii.
Lângă taverne: nu sunt taverne.
GEROLIMENAS – satul cu Porsche
Am ajuns în Gerolimenas și am ales un drum care ducea, firesc, către mare. Taverne pe malul pietros, foarte elegante, de genul celor care sunt protejate de valuri mari din bumbac alb, care flutură adiate de briză. Full. Genul de vizitatori: greci bogați, doamne în jurul vârstei de 50 de ani, cu ochelari “a la Jackie” și cu apă plată în față. Domni armatori, la o pipă și un whisky. Gerolimenas a fost cel mai important port din Mani, numele în traducere însemnând “portul sacru”. Gerolimenas este la aceeași latitudine cu Sicilia și strâmtoarea Gibraltar.
Lângă taverne: Porsche Carrera
GITHIO – (în traducere, Pământul Zeilor) Cuibușor de nebunii pentru Paris și Elena din Troia
A fost portul Spartei, chiar dacă se află la o distanță considerabilă de ea (40 km). E protejat de cel mai înalt munte din Pelopones, Taygetos, care atinge 2.407 m, fascinant, de altfel, ca în timp ce stai la plajă să te uiți spre piscurile permanent înzăpezite. Cel mai mare și mai important oraș din Mani, e celebru prin fetele frumoase și mâncarea delicioasă. De aici pleacă ferry-uri de 2 ori pe săptămănă către Creta și Kythira.
Foarte aproape de mainland e insula Kranai, unde Homer spune că ar fi petrecut prima noapte împreună Paris și Elena, în drumul lor spre Troia. Paris și-a uitat aici coiful (care, în greacă, este “kranos”, de unde și numele insulei).
Lângă Githio e o plajă lungă de vreo 7 km care a primit distincția Blue Flag, distincție ce atestă standardul excelent al apei și al plajei, care face înotatul o experiență de neuitat.
SCOUTARI – un sat cât o tavernă
O plajă cu nisip alb, o singură tavernă, o bărcuță galbenă, una albastră dezafectată și una mai măricică, care așteaptă să fie trasă de o mașină. Asta e tot Scoutari.
MARMARI – intrarea în Iad
Marmari e, de fapt, o tavernă-hotel, lângă care mai sunt vreo 2-3 case, în care pare că nu locuiește nimeni. În Marmari vin grecii care își doresc să spună că au fost în weekend la capătul lumii. Plaja frumoasă și măricică, apa mică, cu fund nisipos și caldă (e ca o piscină, fără valuri și se adâncește lent).
Exact lângă Marmari, în josul tavernei, se vede o grotă în munte care e cunoscută ca fiind Poarta de la casa lui Hades, zeul morții. În fiecare vară diveri căutători de senzații tari înoată înăuntrul grotei și se scufundă la zeci de metri adâncime, poate – poate ajung. Probabil că e plin, că s-au întors toți.
Comentarii - Niciun comentariu