Pseudo-tutorial. Cum să muți o casă, un câine, trei pisici și o motoretă cu ataș 1500 de kilometri.

După 3 ani și 3 luni petrecuți în adorabilul Khanom (apropo, am updatat și articolul despre el), am decis să mergem mai departe, adică să ne întoarcem la Chiang Mai, unde ne așteptau vechi prieteni și noi oportunități. O să scriu despre asta cu altă ocazie.

Când am venit în sens opus, de la Chiang Mai la Khanom, aveam de mutat așa: un motan, o motoretă cu ataș (celebra Unirea) și niște cutioaie cu haine, cărți, ustensile de bucătărie, electronice și alte de-ale casei. Am pus la poștă Unirea și mare parte din cutii, iar noi, motanul și mașina de spălat am condus o camionetă închiriată (motanul și mașina de spălat au condus pe rând). Elena a dus mașina înapoi și s-a întors cu niște prieteni.

Distanța totală: 1470 de kilometri door-to-door, cam cât de la București la Munchen. Ne-a luat două zile, cu o oprire pentru somn la Nakhon Sawan, în nordul Bangkok-ului.

În afară de distanță, care din fericire s-a păstrat constantă, restul rețetei de retur a fost un pic diferit. Unirea nu putea fi pusă la poștă, fiindcă oficiul poștal din Khanom nu livra saleng-uri (adică motorete cu ataș). Aveam sensibil mai puține obiecte de cărat, dar mai multe pisici, și anume trei, întrucât cotoiul nostru se însurase și făcuse copii (metaforic vorbind, că e castrat din 2011).

Pisicile la sfat înainte de mutare.

În plus de asta, pe lângă casa noastră se aciuase încă din 2012 o cățelușă, Violetta, pe care am ajuns s-o iubim atât de mult încât nu ne-a lăsat sufletul s-o abandonăm.

După trei ședințe de organizare și planificare, am ajuns la următoarea soluție pe care am implementat-o întocmai:

1. Am închiriat un microbuz și i-am scos banchetele. Am aburcat cutiile și mașina de spălat – fără de care Elena nu concepea să plece – în spațiul rămas am pus o saltea pentru odihna noastră și am amenajat un colț cu perne, coșuri și castroane pentru pisici.

2. Prietenul Toon, cel mai bun ghid din Khanom, a pus-o pe Violetta în Unirea, a condus până la gara din Surat Thani (70 km), i-a detașat atașul Unirii și a urcat-o dezmembrată în vagonul de marfă, apoi s-a suit cu cățeaua în trenul de Bangkok.

3. Noi, ceilați cinci, am plecat la drum vineri dimineața, în corul de mieunături ale celor trei mâțe cărora le era rău de la mișcare. Din fericire le-a trecut după o oră, iar tot restul drumului s-au purtat ca niște îngeri. Am condus primii 650 de kilometri și am înnoptat toți cinci la un resort de lângă Amphawa. Cum patronul resortului nu permitea animale în camere, am fost nevoiți să lăsăm mâțele în microbuz. Le-am pus apă și mâncare și am venit să le verificăm de câteva ori peste noapte. Dormeau.

Pisicuța Caramela ocolind Bangkok-ul.

4. Nu același lucru se poate spune despre Toon, care și-a petrecut mare parte din noapte fugărind-o pe Violetta prin tren întrucât inițial cățeaua noastră voia să se joace cu toți pasagerii, iar mai apoi toți pasagerii voiau să se joace cu cățeaua noastră. Trenul a ajuns la Bangkok la 11 dimineața.

5. Am plecat din Amphawa la prima oră și am condus ceilalți 800 de kilometri în schimburi, unul dintre noi la volan și celălalt picotind pe salteaua special amenajată, cu cel puțin o pisică pe piept.

6. În vremea aceasta, Toon și Violetta luaseră al doilea tren, cel pentru Chiang Mai, unde urmau să ajungă, conform programului, pe la 4 dimineața. Unirea avea să vină cu trenul de poștă mai spre amiază. Prietenul nostru n-a dormit nici în această a doua noapte, din același motiv mai sus menționat: intrați, câine bun.

7. Noi și pisicile am ajuns la Chiang Mai la 8 și 45 de minute seara, după 35 de ore pe drum. Proprietarul noii case ne lăsase cheia în ușă. Am deschis, am despachetat câteva cutii cu indispensabile, am băut o bere și ne-am culcat, ca să prindem un pic de odihnă până ajunge restul găștii. Speram ca trenul să întârzie, așa cum o face de fiecare dată.

8. Trenul a întârziat, într-adevăr, doar două ore, iar la 6 dimineața Violetta îi sărea Elenei în brațe atât de exuberantă încât părea să n-o mai fi văzut-o de zece ani. I-am adus pe Toon și pe cățea acasă, unde amândoi au picat într-un somn adânc.

Violetta la plimbare în noul ei cartier.

9. La 3 după amiaza am plecat la gară s-o luăm pe Unirea, nu înainte de a trece pe la Big C să cumpărăm sculele necesare reasamblării. Toon a profitat de prilej ca să dea și el câteva ture de oraș cu saleng-ul. S-a întors la ora 8, moment în care toate elementele constitutive ale familiei și gospodăriei noastre se reuniseră oficial la noua casă. Trecuseră 58 de ore de la plecare.

10 Luni dimineața, Toon s-a urcat la volanul microbuzului și a pornit înapoi spre Khanom, unde a ajuns cu bine marți seara.

11. La noua casă, fiecare s-a instalat după rang. Violetta a luat în primire salteaua din mașină, pe care i-am așezat-o pe verandă, la adăpost de soare și de ploaie. Pisicile s-au ales cu restul casei, iar noi ne aciuăm pe unde găsim un loc liber.

Domnul Chayaphum după două zile pe drum.

Mențiuni de onoare.

a) Prietenul Toon, care și-a sacrificat cinci zile pentru a ne ajuta și nu ne-a cerut niciun ban pentru efortul său deloc neglijabil. You are like family to me ne-a spus când l-am întrebat cum l-am putea recompensa.

b) Ne-ar fi fost sigur mult mai greu să îndeplinim operațiunea la timp și în bune condițiuni dacă Thailanda nu ne-ar fi pus la dispoziție o infrastructură rutieră atât de bună. Chiar dacă pe alocuri se reasfalta, am străbătut 1450 din cei 1470 de kilometri pe autostrăzi cu 2, 3 sau chiar 4 benzi pe sens. Bangkok-ul l-am ocolit în 40 de minute, pe centura suspendată.

c) Domnul Pangururan Chayaphum, le cotoi, se află la a treia mutare long haul. Născut în Koh Phangan, s-a mutat (cu feribot, autobuz și tren) la Chiang Mai în 2011. Apoi l-am mutat (cum am descris la început) cu mașina. Acum din nou, tot cu mașina. Dacă punem la socoteală și vizitele la veterinar, în Nakhon Si Thammarat, rezultă că acest legendar motan are aproape 5000 de kilometri tereștri în jurnalul de bord. Poate să dea de permis.

Dacă aveți nevoie de cineva să vă planifice știți unde ne găsiți.