Rawai și Toong Sa Boh. Plaja din vis.

Ziua 20
Kilometri parcurși: 1500
Locație: Rawai Beach, provincia Satun

În primele două săptămâni am urmărit, cât de cât, un itinerariu cu destinații și date fixe. După Ko Lipe mi-am dat seama că fac o mare prostie. Scopul turei era acela de a descoperi locuri noi și de a le pătrunde frumusețea și misterul. Nu de a bifa niște destinații pe care le-au mai bifat și alții înainte, mai mult sau mai puțin superficial. Am hotărât să renunț la itinerariu și să mă bucur de ce-are Thailanda să-mi arate.

A doua decizie pe care am luat-o a fost să renunț la segmentul nordic al traseului inițial. Ar fi fost imposibil să ajung la Chiang Rai până de Songkran dacă voiam să bat ca lumea sudul. Pe lângă asta, distanțele se dovedeau mai greu de parcurs decât îmi planificasem inițial. Pentru că mă opream des, să beau apă sau să mă dezmorțesc, să alimentez cu benzină, să fac poze sau să verific un port, o cazare sau un obiectiv care nu era trecut în ghidurile turistice.

Rawai Beach

În a douăzecea zi, am plecat dimineață din Lipe, am preluat-o pe Unirea din parcare și am pornit spre Trang fără niciun obiectiv clar în cap. Pe la jumătatea drumului am văzut un indicator spre stânga: Rawai Beach. Nu-mi spunea nimic, deci normal că l-am urmat. După circa 10 kilometri prin pădure și după ce-am trecut mai multe poduri și podețe, am ajuns în sfârșit la mare și am oprit, șocat. Ştiam plaja asta. O visasem cu o lună în urmă. Visasem până și locația aproximativă pe harta Thailandei: undeva între Satun și Trang. Totul se potrivea.

Plaja Rawai e genul ăla de loc pe care fie îl urăști, fie îl adori. Apa e mică până foarte departe. Nu poți înota. În schimb, poți merge kilometri întregi spre larg. Se spune că, dacă ești iute de picior, poți să ajungi până în Ko Petra înainte să vină fluxul.

Nisipul, deși fin, e ușor mâlos din cauza râului care se varsă în mare la capatul nordic al plajei. Dar, pe de altă parte, dacă-ți place să piepteni plajele, Rawai e o comoară. Se simte că Marea Andaman e încă plină de viață. Am văzut melci și scoici ca nicăieri altundeva. Crabii se deplasează în batalioane de câteva sute de indivizi. Zici că nisipul a luat-o la picior.

Nu există niciun fel de facilități pe plajă în afară de un mic restaurant local și 3 bungalow-uri prăpădite, în curte la o tanti (unde am și dormit în prima noapte). Dar nu există nici alți pretendenți: ai șanse foarte mari să nu vezi toată ziua picior de om pe plaja de 5 kilometri lungime.

Punctele forte ale Haad Rawai sunt nisipul (aici negru, dincolo roșiatic sau auriu), pustietatea și perspectiva asupra Parcului Marin Ko Petra, aflat la doar câteva mile în larg. La apus îți vine să urli de atâta frumusețe.

Cazare pe plaja Rawai

Rawai se continuă de cealaltă parte a râului, la Ban Toong Sa Boh. Încă 5 kilometri de liniște și frumusețe. Aici poți găsi și singura cazare decentă din toată regiunea. Pitit după arborii casuarina și năpădit de flori și păsări, Lalita Homestay Resort contrastează plăcut cu splendoarea crudă a plajei. Resortul aparține unei familii de localnici care îl și operează. Recepția este asigurată de o nepoțică, iar mâncarea e preparată delicios de o mătușă. Managerul resortului e chiar fata patronului pe care o cheamă, ați ghicit, Lalita. Vorbește o engleză perfectă.

Camerele sunt amenajate cu un bun gust jucăuș și plesnesc de curățenie. Pe malul mării există și o mică piscină, foarte utilă având în vedere că marea e prea puțin adâncă. Prețurile pornesc de la 800 THB pe cameră pe noapte. Restaurantul e foarte ieftin.