Surat Thani. Copacii care rodesc licurici.

Ziua 1.
Locație: Surat Thani
Kilometri parcurși: 125

Locuitori din Surat Thani, dacă ar sărbători Crăciunul, n-ar mai trebui să-și cheltuiască banii pe brazi, steluțe, instalații. Le au de-a gata, gratuit.

Când domnul Panu, starostele barcagiilor de pe râul Tapi, mi-a propus într-o doară să mă ducă la licurici, inițial am strâmbat din nas. Licurici văd și de la mine de pe verandă, mai ales când beau peste măsură.

– Come on, come on, it’s nice. You never see before.

Long-boat-ul s-a pornit prin noapte, cu motorul abia turat. Râul ne purta de la sine spre vărsarea în Golful Thailandei. Cu ochii ciuliți, încercam să deslușesc licuricii. Dar, pentru moment, aveam parte doar de un milion de țânțari care, e drept, străluceau în a-mi găsi porțiunile de piele neprotejate. Imediat ce luminile ultimei case au dispărut, domnul Panu a exclamat de parcă și pentru el ar fi fost prima oară:

– Look, look, hin hoi, hin hoi!
– Hin hoi?
– Fireflaaai!

Un copac de mărimea unui corcoduș adult lucea ca un pom de Crăciun. Beculețe mici și albe se stingeau și se aprindeau într-o forfotă veselă și vie. Să fi fost două-trei sute de licurici. O colonie întreagă. Prima colonie, pentru că, în următoarele 30 de minute, am vizitat altele. În fiecare pâlc de palmieri era un copac-licurici. Aveam cer senin și o lună în ultimul pătrar. Vietățile roiau în jurul coroanei, amestecându-și lumina cu a stelelor.

Firește, nu am reușit să-i fotografiez pe licurici. Lumina lor, suficient de puternică pentru ochiul omenesc, e prea slabă pentru o cameră foto. Eram pe barcă, deci nici trepiedul nu aveam cum să-l montez. Am încercat, totuși, să fac o dudă, pe care o vedeți mai sus. Ca să dăm un titlu impresionist lucrării, o vom denumi “Licurici amestecați cu stele, văzuți din rotirea unei bărci pe râul Tapi”.

Dar cel mai bine ar fi să-i vizitați personal.