Cum să te porți pentru a fi privit cu simpatie de thailandezi și de est-asiatici, în general. Mic dicționar thailandez-român de limbaj non-verbal.

Thailandezii, ei, nu fură. De ce nu fură ei, thailandezii?

În a doua zi de Vipassana, Sega se întâlnește cu Roald Amundsen. Cei doi pornesc împreună în căutarea legendarului tărâm Shangri-La.

Câteva lecții de fericire primite de la o simplă maseuză thailandeză.

A doua vizită la templul Tham Tab Tao mi-a prilejuit un moment special şi pilduitor.

Din gândirea thailandeză: “Decât să deranjezi un spirit, mai bine deranjezi un conducător auto.”

Wat Rong Khun este singurul templu alb din Thailanda. În vreme ce ctitorii tuturor celorlalte aşezăminte de cult au găsit de cuviinţă să toarne în aur povestea gloriei lui Buddha, domnul Chalermchai Kositpipat a privit proiectul din altă perspectivă: cea a curăţeniei interioare. Templul este alb pentru că sufletul lui Buddha este imaculat.

Undeva între 7 şi 14 ani, orice fecior de thailandez buddhist trebuie să petreacă o perioadă la templu. Este doar prima sa experienţă monahală, ce marchează trecerea de la copilărie la adolescenţă. După majorat, dacă nu trebuie să stea acasă şi să-şi ajute părinţii la treburi, va îmbrăca din nou roba portocalie pentru cel puţin trei luni. Ambele evenimente se lasă cu bucurie şi fast pentru părinţi. E o onoare să îţi călugăreşti copilul.

Thailandezii sunt curaţi ca pisicile de rasă. Prin comparaţie cu ei, albii imaculaţi sunt nişte îngălaţi şi nişte mizeri.

Fără nicio glumă, templul budhist e fabulos. Am fost să-l văd de 4 ori în 3 zile. Chiar dacă aveam treabă în altă parte, îmi căutam alt drum, ca să trec pe lângă el. De fiecare dată e altfel.