Deschide gura ca și cum ai spune “O” și spune “U”. Sătooon. Așa se pronunță numele celui mai ciudățel oraș thailandez în care mi-a fost dat să stau. Aș fi tentat să-i zic “misterios”, dar nu vreau să-mi las ignoranța să pună etichete.

La Sichon am inspectat în fugă Prasarnsook Villa Resort, situat chiar pe Sichon Beach, la ieșirea din oraș. Plaja e mică și drăguță, nisipul și apa sunt cum trebuie.

Există 5 minute magice în raportul dintre tine și hotelul unde stai. În aceste 5 minute se decide totul. După asta, dacă lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie, o să devii “clientul nesuferit de la 628”. Tu vei urî hotelul și hotelul te va urî pe tine.

Khanom e un loc încă pustiu. Pe toată lungimea plajei am numărat 15, maximum 20 de locuri unde se poate dormi, asta dacă nu luăm în calcul și colibele care anunță „Room For Rent, 24h”.

Mi-a luat puțin peste o oră să străbat cei 70 de kilometri până în oraș. Prăfos, poluat și aglomerat ca orice oraș din Asia, Surat Thani își confirma statutul de transportation hub al provinciei. Aici, lumea vine ca să plece mai departe.

Străzile pietruite, îngemănarea de stiluri neo-clasic și baroc, casuțele colorate, ferestrele decorate cu grilaje de fier forjat îi conferă o drăgălășenie aparte. O vizită în Trinidad pare o călătorie în timp. Cutezați și urcați în turla bisericii pentru a putea aprecia panorama. Orășelul e cuibărit între litoralul caraibian și munții din lanțul Escambray. Tentațiile din jur sunt variate:

Cuba nu este o insulă, ci un arhipelag, format din insula mare, Isla de la Juventud (Insula Tineretului) și mai multe insulițe. E aproape cât jumătate din România la fel de mare ca Bulgaria, cu 110.860 kilometri pătrați și 11 milioane de locuitori. Dar mai are și un lider maximo în persoana lui Fidel Castro, care a instaurat revoluția socialistă în 1959. Așteptați-vă, așadar, la multă propagandă și magazine goale, sau magazine în valută cu prețuri prohibitive pentru cetățenii cubanezi.

Banyan Tree Phuket nu are camere în sensul propriu al cuvântului. Are vile. 149 la număr. Mai mici sau mai mari, mai scumpe sau mai ieftine. Ca să zic așa, pentru orice buzunar, cu condiția să fie adânc.

Zeavola e un loc frumos. Căsuțele sunt ca niște mâncăruri thailandeze: ușoare, savuroase și cu mici note picante date de elementele luxoase de design sau dotare. Până și apa din piscină e verde.

La etajul 33 se afla atractia hotelului: pool-barul de pe acoperis. In timp ce sorbi linistit o Cuba Libre, de jur imprejur curge tot orasul. Vezi pozele.

Ramada Plaza e un hotel de 5 stele, așezat pe malul râului Chao Praya. Accesul la hotel se face fie pe șosea (dar durează mai mult), fie cu vaporașul care face gratuit transferul de la cea mai apropiată stație de metrou (Taksin). Are 550 de camere și suite, fără să dea senzația aceea neplăcută de coteț de păsări. E suficient spațiu pentru toată lumea și suficiente locuri în care să-ți savurezi în liniște cocktailul, privind bărcile care mângâie senzual apele râului.

Resortul e cocoțat pe un deal, la câteva minute abrupte de plaja din Haad Mae. Perspectiva e minunată, cu tot Golful Thailandei deschizându-se la picioarele voastre.

În Costa Rica există un lodge construit după inima mea. N-am știut în care dintre cele 4 căsuțe să stau mai întâi, așa că am stat câte o noapte în fiecare.

La Beach Suite am stat numai în baie. Un fel de dom decorat cu bucățele de sticlă colorată, fixate în pereți, care dă senzația că ești într-o navă spațială, așa cum își imaginează cei de la Pixar că ar arăta.

Un cititor a avut năstrușnica idee de a ne întreba dacă există insule în Marea Neagră și dacă se poate ajunge la ele. Cum nu ne stă în caracter să dăm răspunsuri nedocumentate, am întreprins o expediție de 3 zile pe coasta Mării Negre și ne-am întors cu câteva insule în paporniță.

Ploua literalmente cu caise. Mirosea a caise. Toți copiii satului aveau bărbiile portocalii de la molfăit caise. Ca-n Paradisul originar, am întins și eu mâna și am luat. Inspirat de gustul fructului moale și parfumat, am reușit să descâlcesc printre ulițele satului drumul spre primul meu obiectiv.

Există niște oameni pe lumea asta care și-au dorit să fie păsări. Şi pentru că nu pot, pentru că au mâini în loc de aripi, pentru că nu pot zbura cu păsările, aleargă după ele prin toată lumea. Norocul lor e că mai există niște oameni, care-i ajută să-și împlinească pasiunea. Fie că iubiți sau nu gâștele cu pieptul roșu sau pelicanii dalmațieni, citiți mai departe. E posibil ca, până la sfârșitul acestui articol, imaginația voastră să prindă, pardon, aripi.

Dragi pescari, dragi iubitori ai naturii, bun găsit. În primul rând, dați-mi voie să mă prezint. Numele meu complet este Rezervația Biosferică Srebarna, dar prietenii îmi spun Srebarna, ceea ce vă doresc și vouă.

Nu mai există niciun loc liniștit pe țărmul Mării Negre? Ca să aflu răspunsul, m-am suit în mașina și am luat-o spre sud. Azi vă povestesc ce-am găsit în decurs de 4 ore.

“Pești mandarini aici, lângă ponton? Păi ăștia sunt o super-raritate, sunt greu de găsit și în fundul recifului”.”Da”, îmi răspunde Leon. “Aici lângă ponton s-a bătut recordul mondial la număr de specii vizionate într-o singură scufundare”.

Orlova Chuka este a doua peștera ca mărime din Bulgaria, totalizând 15 kilometri de galerii distribuite pe 7 niveluri. Chiar dacă e o gaură în pământ (chestie care le sperie pe doamne și domnișoare), Orlova Chuka e plăcută la vizitat. Sălile sunt mari, bine aerisite și bine semnalizate. Pereții sunt albi, grație originii calcaroase, deci n-o să vă simțiți ca în iad.

Cealaltă Turcie nu e are resorturi de 5 stele, yachturi și piscine. Nu vibrează în ritmurile discotecilor, nu are izvoare de alcool incluse în preț și nu primește la restaurantele sale oameni în costume de baie. Astăzi am să vă povestesc despre o bucată din această Turcie mai puțin știută: Kappadokia (sau Cappadocia, așa cum o știu europenii).

Singamata (în traducere “Ochiul Leului”) este un tourist water village construit pe piloni în mijlocul apelor, la un kilometru de coasta Sempornei. Insulele din jur sunt clasificate drept “World Class Diving Spots”.

Totul a început de la mailul cititorului nostru, Bogdan, care ne ruga să-i dăm o idee de vacanță pentru el și prietena lui. Două săptămâni în septembrie-octombrie, undeva între 1.500 și 2.000 de euro cu totul.

Moș Crăciun există, vă jur cu mâna pe inimă. Nu trăiește în Laponia, asta e o dezinformare grosolană. Nici n-ar avea motive. Tu, dacă ai fi celebru și iubit în toată lumea, ți-ai face casă lângă Cercul Polar? Păi normal că nu. Moș Crăciun există și trăiește pe o insulă paradisiacă din pacifica Tonga, împreună cu soția și cei 4 copii cuminți.

If you choose us from all the islands in the world, we would like to share with you everything we have more beautiful.

Le Meridien Split e un hotel verificat de noi: excelent! Frumos, luminos, pe malul mării, cu panoramă către o marină plină cu yahturi, mic dejun de curți regale (multe varietăți), un bar lavish cu vedere la Marea Adriatică, dușuri tropicale (în cameră), foarte-foarte frumos.

Porto Kagio este departe de orice. Până și pentru cei din Kalamata (unde puteți ajunge cu avionul de la Atena) e greu de ajuns, pentru că drumul înseamnă numai serpentine, dintr-un vârf de munte în altul, fără parapeți și cu viraje bruțte. Normal, tot ce e minunat ori e imoral, ori e ilegal, ori îngrașă. Ori e atât de frumos, încât merită orice efort.

Am pornit vineri după-amiaza din București, i-am dat prin Bulgaria cu 120-la-oră (am luat doar un radar, am rezolvat cu 10 Euro în talon), am văzut luminile calde  ale Salonicului abia spre miezul nopții. Sâmbătă dimineața am luat-o pe nou-construita […]

Hotelul este așezat pe malul Mării Adriatice, dar nu e un hotel tipic cu sea-view. Pare, mai degrabă, o fereastră în prelungirea căreia au construit și câteva camere, în cazul în care adormi, uitându-te la mare.

În Europa există un singur munte negru. În Muntenegru există un singur lac mare. Dintr-un singur hotel vezi mare lacul. Lacul mare cât o mare. Jocul de cuvinte nu e făcut aiurea, ci inspirat de țara asta minunată, cu lacul ei fantastic.