La doar câțiva kilometri de Vama Veche, în Bulgaria, se află două comori pe lângă care trecem fără să știm că-s acolo.

Kurzi, kurzi everywhere, pufoșilor, cum zice un tip mai celebru ca mine.

Dacă nu știi cine ești, cum să înțelegi cine sunt alții? O poveste despre kurzi, români și identități uitate.

În episodul 4, Dragoș Bîrlea încearcă să deslușească misterul hitiților la Hattusa, străvechea cetate a acestui enigmatic popor.

În episodul de astăzi, guest writer-ul nostru Dragoș Bîrlea încearcă să scape din stamba Stambulului pentru a se îndrepta către primele ținte din itinerariul său spiritual-intelectual: Niceea și Nicomedia.

O idee de brand de țară, turistic și ceva mai mult.

O aplicație simpatică și utilă care mapează peste 150 de cetăți, castele și biserici fortificate din România și te îndrumă către ele.

Dejan și Andreea ajung, în sfârșit, la Machu Picchu, orașul mitic din Anzii peruani. Doi ani mâi târziu încă se întreabă: a meritat sau n-a meritat?

Îmbătați cu aer de munte, Dejan și Andreea transformă ruinele incașe de la Ollantaytambo în loc de joacă pentru copii.

Cât îți ia să vezi Persepolis. Din Dobrogea pe Valea Indului. De ce s-au enervat iranienii pe blockbusterul “300”. Cum să ajungi, să te îmbraci și să vorbești în Iran.

Viaţa de rege promisă şi livrată la Mandarin Oriental Dhara Dhevi a atras multe majestăţi şi alteţe. Familia Regală a Thailandei, Prinţul Charles şi Prinţesa Diana şi regii neîncoronaţi ai filmelor de acţiune – Jean Claude Van Damme şi Sylvester Stallone – au semnat în cartea de oaspeţi a resortului.

Cuba nu este o insulă, ci un arhipelag, format din insula mare, Isla de la Juventud (Insula Tineretului) și mai multe insulițe. E aproape cât jumătate din România la fel de mare ca Bulgaria, cu 110.860 kilometri pătrați și 11 milioane de locuitori. Dar mai are și un lider maximo în persoana lui Fidel Castro, care a instaurat revoluția socialistă în 1959. Așteptați-vă, așadar, la multă propagandă și magazine goale, sau magazine în valută cu prețuri prohibitive pentru cetățenii cubanezi.

30 dintre aceste fortărețe s-au păstrat până azi, transformând zona într-un decor de film dramatic, o atmosferă pe care n-o poți întâlni live nicăieri în lume. Culmea, se poate dormi și petrece vacanța în unele dintre aceste forturi.

Orlova Chuka este a doua peștera ca mărime din Bulgaria, totalizând 15 kilometri de galerii distribuite pe 7 niveluri. Chiar dacă e o gaură în pământ (chestie care le sperie pe doamne și domnișoare), Orlova Chuka e plăcută la vizitat. Sălile sunt mari, bine aerisite și bine semnalizate. Pereții sunt albi, grație originii calcaroase, deci n-o să vă simțiți ca în iad.

Poate că de Antakia (sau Hatay, numele aeroportului) n-ai auzit, dar sunt convins că Antioch îți sună mult mai cunoscut. Antakia de azi e una și aceeași cu Antioch-ul menționat în Biblie și în cărțile de istorie, o cetate fondată acum peste 2300 de ani de Seleucus I Nicator, generalul lui Alexandru cel Mare.

Konya are un aer spartan și rece (e drept, la minus 10 grade nici nu era greu), de școală monastică. Peste toate plutește însă un parfum de poezie și de rugăciune. Konya seamănă cu un suflet care s-a lepădat de plăcerile trupești, trăind în liniște și bucurie spirituală.

Cealaltă Turcie nu e are resorturi de 5 stele, yachturi și piscine. Nu vibrează în ritmurile discotecilor, nu are izvoare de alcool incluse în preț și nu primește la restaurantele sale oameni în costume de baie. Astăzi am să vă povestesc despre o bucată din această Turcie mai puțin știută: Kappadokia (sau Cappadocia, așa cum o știu europenii).

Şcoala este importantă. Dar călătoriile sunt cele care deschid mintea către noi curiozități și care extind orizontul personal dincolo de granițele orașului sau culturii de origine.

Dacă aș spune cuiva că Grecia e la aceeași latidudine cu Siria și la 300 de mile de Libia, mi-ar râde în nas. Nu zic, și mie mi-a venit să râd când am citit prima oară o chestie similară, într-o carte care vorbea despre Capul Tenaro, cel mai sudic punct al Eladei. Acum, că sunt aici, nu mai râd, pentru că e adevărat. Ce văd în jur aduce mai degrabă cu Nordul Africii sau cu aridul Orient Mijlociu decât cu Grecia pe care o știm cu toții, indiferent că am văzut-o sau nu.

Belgradul mi-a dovedit încă o dată că prejudecățile cu care suntem infestați permanent nu fac decât să ne priveze de experiențe care ne-ar putea îmbogați viața. Belgradul este un oraș superb, care și-a lins bine rănile războiului și privește încrezător spre viitor. Am văzut doar două clădiri care mai purtau urmele bombardamentelor de acum 9 ani. Multe clădiri afectate de război au fost reparate între timp.