Două clipuri ale minunatei Alexandra la care am contribuit ca găsitor de locuri frumoase. Și încă o colaborare a muzicianului sumatran Tongam Sirait cu un artist român.

Toate super-hiturile fredonate de ultimele 3 generații au fost compuse de 7 oameni care locuiesc pe Les Saintes, micuța și misterioasă insulă din sudul Guadeloupelor. Celor 7 li se spune “Sfinții” și nu e clar dacă ei au dat numele insulei sau invers.

În timpul documentării pentru călătoria din Flores, Indonezia, am descoperit o similitudine ciudată între muzica locală și sonoritățile din Balcani. S-a dovedit apoi că nu doar mie mi se pare.

Cum a ajuns un indonezian de pe malul Lacului Toba să cânte la București în fața a peste 4000 de oameni. O poveste frumoasă despre cum muzica anulează distanțele.

Un cântec minunat al indonezianului Tongam Sirait este inclus pe noul album “Dă vina pe Voltaj”. Cum a fost posibilă o lucrare ca aceasta?

Cea de-a 40-a editie a Festivalului de Jazz de la Berlin va avea loc intre 2 si 6 noiembrie 2011 si va fi dedicata muzicii jazz poloneze.

6 români – Alina, Cristina, Diana, Mădălina, Costi şi Brăduţ – au făcut o tură de peste 1000 de kilometri în a şasea cea mai mare insulă a lumii: Sumatra, Indonezia.

Un clip nou, melodia şi versurile “Alles hat Seine Zeit” de Michael Pritzke – a.k.a. Mr. Campfire. Un cântec scris într-o noapte pe plaja din Chakloklum, Koh Phangan.

Cine se distrează, cine celebrează, cine cântă şi dansează? Afli de la noi. Hai să vedem ce evenimente interesante se întâmplă prin lume în luna martie. Poate vă intersectaţi.

A încercat de două ori să fugă din lagărul comunist. A construit capitalismul cu mâinile lui. Şi-a luat mâinile şi le-a pus pe chitară.

Doi italieni, un neamţ şi un canadian într-un jam session de mare efect la Omega Bar.

În fiecare miercuri seara, muzicienii şi melomanii din Koh Phangan se adună la Omega Bar, în Chaloklam.

– Ce mâini moi ai, lucrezi pe calculator? Îţi foloseşti doar cele 10 degete?
– Mai rău. Sunt fotograf. Folosesc doar unul.

O poveste despre una dintre cele mai mari insule ale Planetei. Despre cea mai scumpă cafea din lume și despre cel mai devastator tsunami din istorie. Despre natura umană și despre oamenii naturii. Despre drumuri de apă și drumuri de coșmar. Sumatra, Indonezia, Insula Nebună. Un foileton de Brăduț Florescu.

Când povestesc despre locuri ca Toba, mă frustrează teribil faptul că nu pot să spun tot. Că, de oriunde aș alege să încep povestea, va trebui să renunț la o parte din întâmplări. Trebuie să selectez, să prioritizez, să tai și să spânzur evenimente, stări, imagini. Altfel n-aș mai termina niciodată. Vă avertizez, deci, că ceea ce veți citi mai departe e doar o bucățică din ce am trăit acolo și că, pentru a vă putea imagina ce veți trăi voi, trebuie să înmulțiți totul cu o sută.

La latitudinile astea, ploaia nu stă mult pe gânduri. Cum se strâng norii, începe. Am luat-o spre casă și era cât pe ce să scap neudat, dar cu 200 de metri înainte de destinație, s-a pornit potopul. Am intrat în cameră murat până la piele. Mi-am scos hainele ude și m-am apucat să-mi verific mai atent rănile. Cea de la cot nu arăta bine deloc. Se vedea osul. Sângera abundent. M-a luat cu leșin.

Până de curând, am fost convins că cele mai urâte orașe din lume sunt Slobozia, Slatina și Bucureștiul. Dar îndată ce-am atins coasta nordică a insulei indoneziene Sumatra, podiumul clasamentului meu personal s-a schimbat spectaculos. Doamnelor și domnilor, cele mai urâte orașe din lume sunt Medan, Medan și Medan!

La câțiva kilometri sud de Merzouga se află un sătuc întemeiat acum 40-50 de ani de malinezii veniți pe ruta vechilor caravane. Locuitorii satului au trăsături tipice Africii central-vestice și își păstrează vechile tradiții cum pot și ei.