Cum să te porți pentru a fi privit cu simpatie de thailandezi și de est-asiatici, în general. Mic dicționar thailandez-român de limbaj non-verbal.

Când înțelepciunea sacră poate oferi răspunsuri la problemele de nerezolvat ale coditianului. Cum ar fi cea a câinilor fără stăpân.

Adevărul e urât cu spume, dar are o voce foarte frumoasă. Penultimul episod online din aventurile spirituale în Nepal.

Antoaneta petrece Anul Nou in Teritoriile Palestiniene, în mijlocul unei calde familii de localnici.

Povestea Dashain-ului, cel mai important festival religios din Nepal, scrisă cu sânge de Sega.

Thailandezii, ei, nu fură. De ce nu fură ei, thailandezii?

Ștefan descoperă nedescoperitul Kashan, intră în Moscheea Imaculatei Fatima și se contrazice de două ori cu Lonely Planet.

Din Esfahan, Stefan Dobroiu ne oferă imagini frumoase, întâmplări surprinzătoare și o privire sinceră asupra celei mai populare destinații din Iran.

Zoroastru, dulciuri, fistic, curmale și deșert. Ștefan merge la Yazd, Meybod și Bafq și se îndrăgostește iremediabil de Iran.

M-am mutat în casă nouă. Acum trebuie să dau de mâncare nu doar la pisici, ci si la spirite. Dulcile superstiții thailandeze.

Crezi că dai 800 de dolari și gata? În trei luni te liniștești și devii supra-om? Tu nu ai aflat încă ce înseamnă să fii om. Tu nu empatizezi cu oamenii.

Din gândirea thailandeză: “Decât să deranjezi un spirit, mai bine deranjezi un conducător auto.”

Revenind în realitate, Tham Tab Thao nu e un “MUST SEE”, dar e cu siguranţă un “WORTH SEEING”. Dacă vrei să vezi un templu cu un caracter special fără să te calci pe picioarele goale cu alte sute de turişti sau simpli credincioşi, aici e de venit.

Wat Rong Khun este singurul templu alb din Thailanda. În vreme ce ctitorii tuturor celorlalte aşezăminte de cult au găsit de cuviinţă să toarne în aur povestea gloriei lui Buddha, domnul Chalermchai Kositpipat a privit proiectul din altă perspectivă: cea a curăţeniei interioare. Templul este alb pentru că sufletul lui Buddha este imaculat.

Undeva între 7 şi 14 ani, orice fecior de thailandez buddhist trebuie să petreacă o perioadă la templu. Este doar prima sa experienţă monahală, ce marchează trecerea de la copilărie la adolescenţă. După majorat, dacă nu trebuie să stea acasă şi să-şi ajute părinţii la treburi, va îmbrăca din nou roba portocalie pentru cel puţin trei luni. Ambele evenimente se lasă cu bucurie şi fast pentru părinţi. E o onoare să îţi călugăreşti copilul.

Thailandezii sunt curaţi ca pisicile de rasă. Prin comparaţie cu ei, albii imaculaţi sunt nişte îngălaţi şi nişte mizeri.

Mi s-a parut important, aşa că a doua zi la două m-am întors la templu. Am ascultat discursuri şi incantaţii timp de două ore, încolonată între zeci de doamne thailandeze îmbrăcate în alb.

Songkhla este cel mai mare lac natural din Thailanda, care acoperă o suprafață de 1000 de kilometri pătrați. Tehnic vorbind, lacul nu e chiar un lac, ci o un complex de lagune în care se amestecă apele dulci venite dinspre munți cu cele sărate ale Golfului Thailandei.

Fără nicio glumă, templul budhist e fabulos. Am fost să-l văd de 4 ori în 3 zile. Chiar dacă aveam treabă în altă parte, îmi căutam alt drum, ca să trec pe lângă el. De fiecare dată e altfel.

Așezământul de la Valea Screzii s-a cladit din nimic. Sau, mai bine spus, s-a clădit din credință și compasiune. Valoarea esențială care-i stă la temelie este aceea că și copilul nenăscut are drepturi. Primul dintre ele fiind acela de a se naște.

Ne’Buyang s-a născut în 1930 în sătucul Lemo din regiunea Tana Toraja, Sulawesi, Indonezia. Dacă ar mai trăi, Ne’ Buyang s-ar putea declara mulțumit că lasă în urma sa 5 copii, 13 nepoți și mari suprafețe fertile pentru cultivarea orezului.

Orlova Chuka este a doua peștera ca mărime din Bulgaria, totalizând 15 kilometri de galerii distribuite pe 7 niveluri. Chiar dacă e o gaură în pământ (chestie care le sperie pe doamne și domnișoare), Orlova Chuka e plăcută la vizitat. Sălile sunt mari, bine aerisite și bine semnalizate. Pereții sunt albi, grație originii calcaroase, deci n-o să vă simțiți ca în iad.

Poate că de Antakia (sau Hatay, numele aeroportului) n-ai auzit, dar sunt convins că Antioch îți sună mult mai cunoscut. Antakia de azi e una și aceeași cu Antioch-ul menționat în Biblie și în cărțile de istorie, o cetate fondată acum peste 2300 de ani de Seleucus I Nicator, generalul lui Alexandru cel Mare.

Konya are un aer spartan și rece (e drept, la minus 10 grade nici nu era greu), de școală monastică. Peste toate plutește însă un parfum de poezie și de rugăciune. Konya seamănă cu un suflet care s-a lepădat de plăcerile trupești, trăind în liniște și bucurie spirituală.

Şcoala este importantă. Dar călătoriile sunt cele care deschid mintea către noi curiozități și care extind orizontul personal dincolo de granițele orașului sau culturii de origine.

Apropo de avioane. Insularii Cook (că nu știu cum să le zic) au și ei o problemă: faptul că Air Rarotonga zboară duminica. Educați într-un spirit creștin mult mai strict decât noi, maorii din Insulele Cook țin la semnificația divină a zilei de duminică și protestează împotriva oricărui tip de activitate care ar putea atenta la porunca “thou shalt not work on Sundays”.

“Unde faceți Învierea?” Cred că un răspuns puteți găsi într-una din propunerile noastre de mai jos. Am dat o raită pe la vecinii noștri ortodocși, ca să aflăm la ce biserică să vă duceți anul ăsta.

Varianta 2: Să nu vizitezi nimic. Să îți alegi un hotel mic, cald, de epocă. Să faci dragoste în fiecare zi și, în restul timpului, să scrii romane de dragoste.

Joe s-a dus acasă ca să se pregătească de oaspeți. Casa lui urma să fie deschisă toată ziua. Ăsta e un obicei la musulmani: își declară casa “deschisă” și oricine poate intra în ea în ziua aceea, să stea de vorbă și să se ospăteze. Nu ca la noi de Crăciun, când ne închidem în casă cu toată familia; aici oricine poate intra, iar prietenii sunt invitați de onoare.

Am stabilit deja că Arbanassi se află la 180 de kilometri de București. 2,5 – 3 ore cu mașina, cronometrând aici și drumul din centrul Capitalei până la ieșirea spre Giurgiu, la o oră cu trafic intens. De la Giurgiu faceți o oră și jumătate cel mult. Odată ajunși, vă veți pune următoarele întrebari: unde dorm, unde mănânc și ce fac aici? Hai să raspundem la toate aceste întrebări pe rând.