Cum să muți o casă întreagă, trei pisici, un câine și o motoretă cu ataș pe o distanță echivalentă cu cea dintre București și Munchen. În două zile și fără pierderi.

Cum arată casele în Thailanda, cât sunt chiriile și care-s cele mai simple metode de a găsi casa care ți se potrivește.

Povestea a două luni de vacanță în care Theodor a aflat că fericirea se servește cu lingurița clipei.

Când vine vremea vacanței, tu te duci în Bahamas și stai în vila lui John, iar acesta vine la Moeciu și stă în vila ta.

Povestea plecării mele în Thailanda. Şi a oamenilor care au influenţat-o.

Prin comparaţie cu România, anumite produse sunt mai ieftine – în special fructele – altele sunt mai scumpe (rădăcinoasele). Iată preţurile pe care le-am plătit acum o oră în Chiang Mai, la piaţa de lângă casă.

Am plecat din Suedia în iulie. Aveam bani cât să-mi ajungă 5 ani, cu condiţia să mă limitez la un buget de 6 dolari pe zi, care să includă totul. Îmi cumpărasem bilet doar dus până în Indonezia.

Au trecut 500 de zile de când am plecat şi n-am murit. De fapt, în afară de furnica aia zburătoare, era să nu mă omoare nimic.

În toată zona de nord a Thailandei ţăranii primesc ajutor de la Royal Project Foundation încă din 1969. Majestatea sa Regele a pus bazele acestui proiect cu gândul să ofere oamenilor o alternativă de a se susţine financiar din altceva decât defrişarea pădurilor, trafic de animale şi opium.

Am hotărât că părul meu nu mai e în stare de nimic şi că lenea cu care atârnă până la jumătatea spatelui bronzat trebuie pedepsită aspru. Zis şi făcut, astăzi am fost la salon pentru prima oară de când locuiesc în Thailanda şi pot să compar experienţa cu cea din Bucureşti de acum o lună şi jumătate.

M-au primit în casa lor pe timp nelimitat, mi-au pus mâncare pe masă, ba chiar mi-au împrumutat şi maşina ca să-mi fie drumurile mai ferite de ploaie. M-au convins că ospitalitatea românească nu e vorbă-n vânt şi le mulţumesc din suflet şi pe această cale.

Am fost ieri pe plajă să-i spun ei şi mării că nu ne vom mai vedea atât de des. Sclipeau amândouă vesele în soare şi îmi place să cred că sărbătoreau decizia mea de a merge mai departe.

Am fost avertizată că este extrem de obositor să fac visa run “dintr-o bucată” şi că mai bine ar fi să dorm o noapte undeva pe drum. N-am ascultat şi iată ce s-a întâmplat.

Thailandezii nu gătesc acasă. E mult mai comod şi mai ieftin să mănânce la food market.

Inevitabilul s-a întâmplat într-o dimineaţă. Laptopul lui Brăduţ a alunecat, el a reuşit să-l oprească dar a vărsat cafea pe tastatură. I-am dat shut down imediat, l-am şters cât am putut de bine dar toată linia cu de la Q la P nu a mai mers.

M-am urcat pe acoperişul pavilionului unde se face yoga şi am descoperit plaja perfectă: curată, cu nisip alb, apă turcoaz şi complet pustie.

Mi s-a parut important, aşa că a doua zi la două m-am întors la templu. Am ascultat discursuri şi incantaţii timp de două ore, încolonată între zeci de doamne thailandeze îmbrăcate în alb.

A încercat de două ori să fugă din lagărul comunist. A construit capitalismul cu mâinile lui. Şi-a luat mâinile şi le-a pus pe chitară.

Bărbatul de 49 de ani, masterand în ştiinţe politice, economie şi finanţe, fost copywriter de senator american, fost ghimpe în coasta lui IBM, fost angajat de vârf al unei companii din Top 500 Forbes, sfătuitor personal şi prieten apropiat pentru bogaţii Americii, jucător la bursă şi probabil multimilionar, singurul farang autorizat să predea gastronomie thailandeză în Thailanda, se spală pe mâini, bea un pahar zdravăn de apă şi se aşează în faţa mea, pregătit pentru interviu.

Deşi era printre cei mai bine plătiţi 5% dintre americani, posesiunile lui William P. Pitts constau dintr-o chitară, un pat, o colecţie de vinuri şi 300 de cărţi de bucate, înghesuite în mica sa garsonieră. A, şi să nu uităm motocicleta pe care am întâlnit-o mai devreme pe Golden Gate Bridge.

Salomeea e sănătoasă şi cuminte pentru că a fost născută acasă, în dragoste şi pentru că a fost cu mine din prima secundă. Dacă o năşteam la spital, mi-o aduceau s-o văd cinci minute, dar aşa a stat cu mine în fiecare clipă a vieţii ei. Eu mă ghidez după ideea de grijă naturală.

Povestea unui om care-a plecat din Europa pentru că nu mai avea voie pe plajă.

Cătălin şi Adina au lucrat în presă până de curând, şi-au dat demisia şi şi-au oferit 3 luni sabatice în Thailanda.

Pentru turişti răspunsul ar fi Phad Thai, Coconut Soup, king prawns sau Papaya Salad. Dar nu pot să mint, nu ne place atât de tare mâncarea thailandeză; abia odată la două-trei zile mergem la un orez prăjit sau un Tom […]

Acum leneveşte pe băncuţe, se freacă de picioarele turiştilor şi caută prin tomberon. Într-o seară una dintre vânzătoare a trebuit să-l măture spre ieşire pentru că-şi făcuse culcuş pe un raft.

“Mergeți la firma elvețienilor. Ei se ocupă cu cafeaua pe-aici”. Am pornit prin ploaie în direcția trasată de arătătorul bătrânului, către o margine noroioasă de sat. Firma elvețienilor era singura construcție de cărămidă din tot Lintongul. Am sunat la ușa de termopan. Ne-a deschis un bărbat ale cărui trăsături vag europene se chirceau într-o mină surprinsă și bănuitoare.

Cafeaua i-a îmbogățit pe mulți. Terase și restaurante, importatori și prăjitori, exportatori și procesatori, intermediari și revânzători, pe lanțul lung de la pământ la ceașcă, fiecare zală dublează prețul. Pentru ca industria cafelei să câștige atât de bine, cineva trebuie să piardă. Aș propune să piardă fermierii. E cineva împotrivă? Se abține cineva?

La primul restaurant din Tuk-Tuk, cum treci de curbă, dai de alt semn, care pare să îl contrazică pe cel din aeroport: „We Sell Magic Mushroom”. Textul e însoțit de imagini suggestive: o ciupercă gigantică și niște norișori psihedelici, ca să fie clar. Al doilea restaurant afișează aceeași ofertă. Al treilea – la fel. Magic Mushroom, Magic Mushroom. Sunt celebrele ciuperci halucinogene, care răsar după ploaie din balega de bivol. Nu glumesc și nu încerca asta la țară. Funcționează doar în baligi tropicale.

Dacă ești nemulțumit de șoselele de la noi, te iau să conduci o săptămână prin Sumatra. Sau o zi. Sau o oră. După ce te vei fi dat jos de la volan – în cazul în care ești încă viu și nu ți-ai pierdut mințile – vei mulțumi Cerului că te-ai născut în România.

Cum se înmulțesc stelele în Malaezia. Ultimul vapor pentru Medan. De ce nu stau asiaticii la plajă. Cea mai bună mașină din lume. Singur împotriva a 600.000 de chinezi. Lacrima lui Antony.