Povestea unui inginer și a unui educator în care zeii se întrupează la ceasurile de sărbătoare. Și nu numai.

M-am convins: Thailanda e o ţară periculoasă. Deşi poţi merge pe stradă noaptea fără să-ţi dea cineva cu un bambus în cap, deşi poţi să-ţi laşi casa descuiată fără teamă de hoţi, Thailanda e periculoasă. Şi pericolul cel mai mare nu e acela de a-ţi pierde bunurile, ci de a le înmulţi, dându-ţi peste cap toată ordinea vieţii.

Viaţa de rege promisă şi livrată la Mandarin Oriental Dhara Dhevi a atras multe majestăţi şi alteţe. Familia Regală a Thailandei, Prinţul Charles şi Prinţesa Diana şi regii neîncoronaţi ai filmelor de acţiune – Jean Claude Van Damme şi Sylvester Stallone – au semnat în cartea de oaspeţi a resortului.

Supa inundă un oraş din Franţa. În Italia, doi stejari se căsătoresc. Orangutanii merg la jazz. Bulgarii reinventează salsa. Iar românii se luptă iar cu turcii, de data asta pe mare. Citeşte mai departe ca să ştii la ce petreceri eşti invitat în luna mai.

Dacă m-aş fi născut în Huay Pu Keng ca băiat, mai întâi aş avea un iepure al meu, apoi aş prinde un elefant, l-aş îmblânzi şi l-aş vinde. Mi-aş petrece zilele pescuind pe râu, scăldându-mă, împletind sau reparând năvoade, tăind pădurea ca să fac loc de culturi şi rost de lemne pentru foc.

Undeva între 7 şi 14 ani, orice fecior de thailandez buddhist trebuie să petreacă o perioadă la templu. Este doar prima sa experienţă monahală, ce marchează trecerea de la copilărie la adolescenţă. După majorat, dacă nu trebuie să stea acasă şi să-şi ajute părinţii la treburi, va îmbrăca din nou roba portocalie pentru cel puţin trei luni. Ambele evenimente se lasă cu bucurie şi fast pentru părinţi. E o onoare să îţi călugăreşti copilul.

Nu mai departe de acum 20 de ani, dealurile din jurul Ban Rak Thai erau cultivate cu mac. Heroina şi Yaa Baa se plimbau dincolo şi dincoace de graniţă ca la mama lor acasă. Localnicii zăceau ore întregi în transă, ghemuiţi lângă lulele uriaşe, iar când se trezeau puneau mâna pe mitraliere şi se împuşcau cu clanurile de traficanţi din Burma.

Oamenii mari merg la temple şi spală, simbolic, statuile lui Buddha şi mâinile călugărilor, de la care primesc binecuvântarea. Tineretul se înarmează cu butoaie, găleţi, furtune şi puşti cu apă şi stropeşte tot ce mişcă. Doar monahii şi bătrânii scapă neudaţi. Poliţia şi armata, nu.

Cartierul Gâturilor Lungi e aşezat în spatele satului thailandez, pe celălalt mal al pârâului. Apărătorii drepturilor omului l-ar cataloga drept human zoo sau touristic getto. Personal, aş adopta o atitudine ceva mai nuanţată.

Thailandezii sunt curaţi ca pisicile de rasă. Prin comparaţie cu ei, albii imaculaţi sunt nişte îngălaţi şi nişte mizeri.

– Vezi, Mr. Brad, aşa se face treaba aici. Cu cap, cu muncă multă, cu seriozitate şi cu cinste. Fermierii ne ascultă şi cultivă cafeaua la standardele pe care impunem. Fără compromisuri. La rândul nostru, le contractăm oamenilor întreaga recoltă, le plătim preţul pe care l-am agreat de la început şi îi ajutăm cu expertiză şi logistică. De aceea, unele dintre cele mai bune soiuri de cafea din lume poartă numele acestei regiuni.

Mi s-a parut important, aşa că a doua zi la două m-am întors la templu. Am ascultat discursuri şi incantaţii timp de două ore, încolonată între zeci de doamne thailandeze îmbrăcate în alb.

Thewi şi Markus, doi austrieci frumoşi ca nişte stele de cinema, au decis să se căsătorească în stil thailandez pe o plajă din Koh Samui. Ei ne-au invitat pe noi, iar noi te invităm pe tine să vezi cum se desfăşoară o nuntă după tipicul thailandez.

Cine se distrează, cine celebrează, cine cântă şi dansează? Afli de la noi. Hai să vedem ce evenimente interesante se întâmplă prin lume în luna martie. Poate vă intersectaţi.

“Traditional way. You can help.” sugeră Johan. „Traditional” sună foarte bine în urechile străinului călător. Cât despre „help”, cine ar fi refuzat să-şi vâre braţele până la cot într-un meşteşug secular, asudând alături de localnici? Eram un cetăţean al lumii, unul de-al lor, dacă o făceam şi pe asta puteam să candidez la postul de şaman. Spectacolul putea să înceapă.

Pentru iubitorii de ciudățenii și pentru cei mai veseli care știu să se distreze din orice, avem astăzi idei festive de vacanță – 5 sărbători din diverse colțuri ale lumii, toate legate de mâncare.

– Ce mâini moi ai, lucrezi pe calculator? Îţi foloseşti doar cele 10 degete?
– Mai rău. Sunt fotograf. Folosesc doar unul.

Ko Hingam e o insulă mică, nelocuită, pe care poate nimeni nu s-ar fi obosit s-o viziteze dacă zeii n-ar fi împodobit-o cu pietre prețioase.

Kiriwongezii sunt oameni pricepuți la multe. Şi le place să se descurce singuri. Fac agricultură dupa principiul “economiei de suficiență” promovate de Majestatea Sa, Regele Thailandei. Adică au pe lângă casă tot ce le trebuie, de la găini la chili.

Suchat Sapsin are 74 de ani și măiestrește nang yai-ul de o jumătate de secol. Omul e cunoscut în toată Thailanda și are rang de artist emerit. Casa lui este un adevărat templu dedicat acestei arte vechi de peste o mie de ani.

Copiii lui Thepsin au cântat și au dansat până târziu, spre bucuria trecătorilor care, în drumul spre casă, opreau să-și reamintească cine sunt și de unde vin. Un spectacol, un oraș, o seară care spun despre Thailanda mai multe decât aș putea spune eu vreodată.

Nu cred să existe pe lume două manifestari mai contrastante la o distanță atât de mică. Doar 5 kilometri spre nord de Haad Rin avea loc, în același timp, un alt eveniment: festivalul Loy Krathong.

Dacă Președintele Bush s-a amuzat când a primit un pantof în cap de la un “simpatizant”, în Asia și în țările arabe să îți arăți talpa piciorului e o mare insultă. Buddha spune că talpa este cea mai “joasă” parte a trupului, atât fizic, cât și spiritual. Nu-ţi sprijini piciorul gol pe scaunul din fața ta, că s-ar putea să iasă cu bătaie.

Munții Hajar care se prăvălesc în apă de la 3.000 de metri înălțime sunt cei care alcătuiesc fiorduri cum n-am mai văzut nicăieri în alt loc. Apele care fac slalom printre munți sunt înțesate de bărcuțe mici din lemn (landj sau batil), pe care le puteți închiria ca să experimentați zona de aproape. Să nu vă speriați de delfinii care o să țâșnească din apă lângă barcă, atunci când vă așteptați mai puțin!

Ne’Buyang s-a născut în 1930 în sătucul Lemo din regiunea Tana Toraja, Sulawesi, Indonezia. Dacă ar mai trăi, Ne’ Buyang s-ar putea declara mulțumit că lasă în urma sa 5 copii, 13 nepoți și mari suprafețe fertile pentru cultivarea orezului.

La câțiva kilometri sud de Merzouga se află un sătuc întemeiat acum 40-50 de ani de malinezii veniți pe ruta vechilor caravane. Locuitorii satului au trăsături tipice Africii central-vestice și își păstrează vechile tradiții cum pot și ei.

Primul loc pe care îl aveam de vizitat era Hanging Coffin la Batu Putih, la 2 ore de mers cu mașina. Locul respectiv: o stâncă în care e scobită o peșteră. Aici erau aduse acum mii de ani niște coșciuge dintr-un lemn la fel de tare ca fierul. În ele erau cadavrele celor mai de seamă oameni din comunitățile din jur: războinici, conducători, fruntași ai comunității și oameni care s-au sacrificat pentru binele celorlalți.