– De când lucrez ca ghid, am fost mușcat de 5 ori. Două cobre și trei vipere. Ultima oară chiar aici, la râu, când mă spălam pe picioare. Şi uite, n-am murit.
– Cuvintele tale sunt o adevărată alinare. Dar cum ai făcut? Ai avut ser anti-venin la tine?
– Ei, na! De unde ser anti-venin în Ketambe? Am aplicat metoda tradițională.

Biologii au descoperit că PNGL adună la un loc cele mai multe specii de plante și animale prezente în Cartea Junglei, capodopera lui Rudyard Kipling. Lista rezidenților din PNGL e nesfârșită: peste 25.000 de specii, dintre care aș menționa aici doar câteva endemice: Orangutanul Sumatran (Pongo Abelii), Tigrul Sumatran (Panthera Tigris Sumatrae), Elefantul Sumatran (Elephas Maximus Sumatranus)

Avem leoparzi, tapiri, porci spinoși, cerbi, macaci, languri, bursuci și cică ar fi și niște tigri pe aici, dar n-am avut ghinionul să mă întâlnesc personal cu ei.

N-a fost o glumă. Delfinii roz există și pot fi admirați în două locuri din lume: Fiji și Thailanda.

În “The Beach”, Garland construiește ficțiunea compilând locuri și povești cât se poate de reale din Pha Ngan, Samui, Tao și Bangkok. Insula misterioasă din carte, cu laguna turcoaz, inaccesibilă, se află în Parcul Marin Ang Thong, la 2 ore pe mare de Koh Pha Ngan.

Ploua literalmente cu caise. Mirosea a caise. Toți copiii satului aveau bărbiile portocalii de la molfăit caise. Ca-n Paradisul originar, am întins și eu mâna și am luat. Inspirat de gustul fructului moale și parfumat, am reușit să descâlcesc printre ulițele satului drumul spre primul meu obiectiv.

Există niște oameni pe lumea asta care și-au dorit să fie păsări. Şi pentru că nu pot, pentru că au mâini în loc de aripi, pentru că nu pot zbura cu păsările, aleargă după ele prin toată lumea. Norocul lor e că mai există niște oameni, care-i ajută să-și împlinească pasiunea. Fie că iubiți sau nu gâștele cu pieptul roșu sau pelicanii dalmațieni, citiți mai departe. E posibil ca, până la sfârșitul acestui articol, imaginația voastră să prindă, pardon, aripi.

Dragi pescari, dragi iubitori ai naturii, bun găsit. În primul rând, dați-mi voie să mă prezint. Numele meu complet este Rezervația Biosferică Srebarna, dar prietenii îmi spun Srebarna, ceea ce vă doresc și vouă.

Munții Hajar care se prăvălesc în apă de la 3.000 de metri înălțime sunt cei care alcătuiesc fiorduri cum n-am mai văzut nicăieri în alt loc. Apele care fac slalom printre munți sunt înțesate de bărcuțe mici din lemn (landj sau batil), pe care le puteți închiria ca să experimentați zona de aproape. Să nu vă speriați de delfinii care o să țâșnească din apă lângă barcă, atunci când vă așteptați mai puțin!

În fiecare vară, balenele cu cocoașă (humpback whales) urcă de la Polul Sud spre apele tropicale pentru a se împerechea și a naște. Tonga se află chiar în mijlocul distracției, ceea ce face ca, în iulie și august, să mișune peste tot și să le puteți vedea cu ochiul liber, nu departe de barca cu care vă plimbați.

Lacul e presarat cu insule și insulițe. Pe multe dintre ele se găsesc mănăstiri, fortificații sau mici așezări pescărești. Grmzour, “Alcatrazul Muntenegrului”, o fostă închisoare construită de turci, e o ruină albă, strălucitoare, pe ale cărei ziduri stau de gardă zeci de pescăruși cu simțul datoriei.

Există niște tărâmuri despre care pun pariu că nu știți cum sunt cei care se duc acolo sau de ce merită să mergeți, chiar dacă asta poate însemna ceva de rău. Hai sa vedem.

La câțiva kilometri sud de Merzouga se află un sătuc întemeiat acum 40-50 de ani de malinezii veniți pe ruta vechilor caravane. Locuitorii satului au trăsături tipice Africii central-vestice și își păstrează vechile tradiții cum pot și ei.

Locul era împânzit de Monitor Lizzards de 1 metru și jumătate și de maimuțe Long Tail Macaq. Una dintre ele a sărit pe o masă și a furat o cutie de Coca-Cola Light, spre amuzamentul ghizilor locali și groaza turistei care băuse până atunci din cutia cu 2 calorii. Eu m-am amuzat, deci se cheamă că sunt ghid local.

Noroc, noroc și din nou noroc…am mers 200 de metri pe limba de nisip să fotografiem apusul și în timp ce 40 dintre cei 46 de turiști stăteau pe terasa restaurantului așteptând “activitatea”, pe noi ne-au surprins 12 pui de țestoasă care eclozaseră în libertate.

Am avut 15 minute să facem duș și să ne bem cafelele la restaurantul de pe malul râului. Ne-am dezmeticit și ne-am urcat în bărci pentru al doilea river cruise. De data asta, am mers în susul râului, sperând să întâlnim ceva elefanți pitici sau rinoceri. N-am găsit nici una, nici alta: rinocerul pentru că este pe cale de dispariție, Pygmy Elephant pentru că abia în noiembrie ajung cu turmele la râu. În schimb, am văzut un pui de crocodil, nu mai lung decât o pisică, dar foarte fioros altfel: a stat numai cu boticul căscat spre noi, ca și cum spunea: “My mom is bigger!”

Începând de la mic la mare, în ordinea distanțelor, iată 10 idei de locuri pe care le-ați putea lua în calcul pentru vacanța/vacanțele acestui an. Cea mai apropiată destinație e la 4 ore de condus. Cea mai îndepărtată – fix pe cealaltă parte a Pământului. Alegeți-vă.

Primul loc pe care îl aveam de vizitat era Hanging Coffin la Batu Putih, la 2 ore de mers cu mașina. Locul respectiv: o stâncă în care e scobită o peșteră. Aici erau aduse acum mii de ani niște coșciuge dintr-un lemn la fel de tare ca fierul. În ele erau cadavrele celor mai de seamă oameni din comunitățile din jur: războinici, conducători, fruntași ai comunității și oameni care s-au sacrificat pentru binele celorlalți.

OrangUtanii sunt victimele despăduririlor sălbatice care afectează insula de mai bine de 200 de ani. Dacă, până de curând, comerțul cu lemn era principalul motiv al defrișărilor, de ceva timp localnicii rad mii de hectare de jungle ca să planteze palmieri. Uleiul lor este apoi vândut către industria alimentară și industria cosmeticelor precum și pentru fabricarea de biocombustibili.