Amazing Asia 2007 (Ep. 3) – Din Singapore în Borneo.

Singapore

Trezirea la ora 7.30. Ultimele verificări la bagaje și fuga la recepție pentru check-out. O cafea rapidă și o rugăminte la concierge: aveam nevoie de un taxi care să ne ducă din Singapore în Johor Bahru, cel mai apropiat oraș malaezian, de unde urma să luăm avionul spre Sandakan, Borneo.

Ne-am luat cu greu rămas bun de la luxosul Pan Pacific, de la cele 5 stele ale lui, de la lifturile lui științifico-fantastice. Taximetristul, un singaporez bătrân și hâtru, ne-a pus în temă: urma să ne ducă până după granița cu Malaezia, de unde urma să fim preluați de un amic de-al lui, un taximetrist malaezian. Au vorbit la mobil, pe drum, ce și cum.

Malaezia – Johor Bahru

Am trecut granita dintre Singapore și Malaezia în 5 minute, parcă eram la Giurgiu, când treci la bulgari, mai puțin taxa de pod și întrebările stupide “unde mergeti, de ce?” Predarea-primirea s-a desfășurat rapid și eficient. Ne-am dat jos din taxiul singaporez și ne-am suit în cel malaezian.

Din cauza traficului eram într-o oarecare întârziere. La un moment dat, când păream blocați și mai aveam 1 ora și 10 minute până la decolare, l-am întrebat pe șofer “Do you think we’ll catch the plane?” N-a înțeles. Am repetat: “Do you think we’ll catch the plane?” Tot n-a înțeles. Atunci am sucit-o: “Do you think we’ll miss the plane?” Ne-a răspuns, finalmente: “Yes, yes, of course!” Asta ne-a mai liniștit.

După 10 minute eram la aeroportul Sultan Ismail din Johor Bahru. Check-in-ul a decurs suprinzător de rapid și am avut timp să bem un café latte la o cafenea Starbucks-like și să luăm o porție de porumb fiert cu unt al cărui miros îmbăta întregul aeroport.

Urma să zburăm cu Air Asia, una dintre cele mai mari companii aeriene low-cost din Sud-Estul Asiei. Coada de la îmbarcare ne-a speriat: cum aveau să încapă toți oamenii ăștia într-un Boeing 737-300? Din fericire, am avut inspirația să ne luăm – cu câțiva euro plătiți în plus – prioritate la îmbarcare, așa că am urcat primii în avion și am ocupat locurile din față, chiar lângă prima ușa a avionului. Grijile noastre s-au spulberat treptat, pe măsură ce tot puhoiul de oameni a încăput în avion fără probleme.

Am decolat liniștit și, la 10 minute după, zburam deasupra oceanului. Peste 2 ore și 45 de minute urma să aterizam în Sandakan, una dintre porțile aeriene ale sălbaticului Borneo.

Malaezia, Borneo

Aterizarea s-a produs la fel de lin ca decolarea. Sub burta avionului curgeau râuri și sute de kilometri de junglă.

Cald și umed la Sandakan. Foarte cald și foarte umed. Dacă am fi fost ferigi, aici ne-am fi ales să trăim. De data asta, norocul din aeroportul Singapore Changi ni s-a întors împotriva; bagajul nostru a ieșit pe bandă ULTIMUL. Ne pregăteam deja să mergem la biroul Air Asia și să facem scandal când l-am văzut plutind pe bandă așa cum bărcile plutesc pe râurile din Borneo.

Am fost așteptați de șoferul de la Sepilok Jungle Resort, care ne-a dus nebunește până la locul unde urma să fim cazați: câteva căsuțe în mijlocul junglei, pitite printre lacuri și copaci.

Acum 10 minute am terminat de mâncat un preparat tradițional bazat pe ierburi. Am inteles de ce sunt oamenii de-aici atât de slabi.

Noaptea se lasă peste jungla și vocile pădurii încep să se auda. Sperăm să putem dormi. Dimineață la ora 9 vine să ne ia Zachary, ghidul care ne va conduce prin insulă. La 10 mergem să vedem pentru voi Orang Utan – ii. Când ne întoarcem, vă scriem iar. Noapte bună.