Thailanda. Ghid de bune maniere.

Dacă tendința ultimilor patru sezoane se menține, anul acesta e foarte probabil ca numărul românilor care vizitează Thailanda să sară de 20.000. Deja peste nivelul acesta se impune, cred eu, un dicționar thailandez-român al bunelor maniere.

Politețea este un limbaj care diferă de la un spațiu cultural la altul și care trebuie învățat așa cum înveți o limbă străină. Gesturile, tonul, atitudinea, non-verbalele, în general, pot conta mai mult în interacțiune decât cuvintele pe care le-ai învățat din ghidul turistic, în avion.

E drept, thailandezii sunt obișnuiți cu turiștii și înțeleg că mulți dintre aceștia se poartă nepoliticos pentru că nu cunosc regulile. Totuși, dacă un indian ar sta la masa de lângă tine și ar râgâi zgomotos din cinci în cinci minute l-ai cataloga ca barbar deși, în mintea ta, ai ști că așa e normal la el în țară.

Tocmai pentru că vreau ca românii să fie priviți cu respect și simpatie aici, listez mai jos câteva principii de bună purtare, unele valabile pentru Thailanda, altele – pentru tot spațiul est-asiatic.

1. Nu arăta cu degetul despre nimeni, cu atât mai puțin spre interlocutorul tău. Este nepoliticos. Așa ne învățau și ai noștri când eram mici.
2. Nu-ți îndrepta tălpile picioarelor către nimeni niciodată. Picioarele sunt considerate cea mai murdară parte a corpului. Așa cum sunt, în cultura noastră, fundul sau organele genitale. Atunci când șezi pe jos (într-un templu, de pildă) bagă-ți picioarele sub tine. Vezi cum fac thailandezii și procedează la fel. A îndrepta tălpile către imaginea lui Buddha sau către un călugăr este un sacrilegiu.
3. Capul este privit drept cea mai curată, cea mai aproape de divinitate parte a corpului. Nu atinge pe nimeni pe cap nici cu mâna nici – Doamne ferește – cu piciorul. Nu vorbim despre lovituri de Muay Thai aici. Dar, de pildă, dacă ești pe feribot și cineva s-a lungit pe punte în fața ta, ai grijă ca picioarele să-ți stea în cu totul altă parte decât țeasta respectivului. Altfel riști supărare mare.
4. În nicio circumstanță nu folosi cuvântul fuck sau expresii de genul fucking good sau fucking cheap. Cei mai mulți thailandezi cunosc însemnătatea primară a cuvântului și, indeferent în ce construcție sau cu ce sens îl folosești, vor considera că i-ai înjurat. Aici fac excepție thailandezii tineri, obișnuiți cu stilul de viață și de exprimare occidental. Aceștia probabil că nu se vor supăra, dar oricum le va suna prost. Pentru români e un pic mai greu să respecte această regulă din moment ce “fac” al nostru sună ca “fuck” al englezei. Ține cont de asta atunci când vorbești cu un compatriot de față cu localnicii.
5. Oricât de nemulțumit sau de nervos ai fi, nu țipa, nu gesticula agresiv, nu bate cu pumnul în masă/tejghea/perete. Nu doar că n-o să rezolvi nimic, dar vei fi considerat extrem de nesimțit. În Thailanda – și în Asia, generic – autocontrolul în situații încărcate emoțional este o calitate esențială în interacțiunea cu ceilalți. A-ți da frâu liber impulsurilor e un lucru urât, nepoliticos, care te descalifică în fața oricui. În general, ca să eviți situațiile conflictuale, asigură-te de trei ori că și tu și omul cu care discuți ați înțeles același lucru de la început.
6. Când treci pe lângă un călugăr care – fie în picioare, fie așezat – se află mai jos decât nivelul capului tău, apleacă-te de spate. E foarte nepoliticos să “privești de sus” monahii, chiar dacă, pur și simplu, ești mai înalt/ă decât aceștia. La fel se procedează și cu statuile/imaginile lui Buddha amplasate în locuri mai joase (pe televizorul unui thailandez la care vii în vizită, de pildă). La fel și cu persoanele în vârstă.
7. Femeile nu au voie să atingă călugării nici cu un deget, oricât ar fi aceștia de drăguți sau de deschiși dialogului.
8. Gesticulează puțin și calm. Nu trânti lingura în farfurie, paharul pe masă, nu smulge ce ți se dă, nu azvârli ce dai, nu împinge, nu smuci. Impune-ți același ritm slow motion pe care-l vezi și la localnici. Ești în vacanță, pentru numele lui Dumnezeu.
9. Nu discuta politică. Thailandezii sunt foarte atașați de partidele pe care le-au votat (și pe care le votează, prin tradiție, din tată în fiu). Este inutil și nepoliticos să încerci să le schimbi convingerile. Familia Regală este sacră. Când vorbești despre Rege  – dacă ții morțiș s-o faci – limitează-te la un “Long live the King”. Orice lucru nelalocul lui pe care-l spui despre Majestatea Sa se poate lăsa cu supărare mare. Nu neapărat că vei fi arestat, dar riști să-ți iei bătaie pe loc de la interlocutor. Thailandezii își iubesc sincer și pătimaș suveranul. O să scriu despre asta într-un alt articol.
10. Descalță-te înainte de a intra în temple, în restaurante, în casele oamenilor sau în propriul bungalow. E un semn de respect pentru curățenia așezământului. Când vii de la plajă spală-ți nisipul de pe picioare înainte de a intra într-o incintă. De cele mai multe ori, la intrare există un robinet sau un vas cu apă instalate special pentru asta. Îți spun din experiență: nisipul și furnicile se scot cel mai greu dintr-o casă.
11. Nu te gândi că orice se poate cumpăra cu bani. În cultura thailandeză comportamentul respectuos e mai important decât bănetul. Dacă-ți dorești ceva și omul îți spune că nu se poate, nu arunca cu bani în el. Mai roagă-l o dată cât poți tu de frumos și zâmbitor și, dacă tot nu-l îndupleci, renunță.
12. Nu negocia agresiv. Dacă nu-ți convine prețul spune asta pe un ton calm, eventual cu un zâmbet. Cere-i vânzătorului calculatorul și tastează prețul pe care ești dispus să-l oferi (sau de la care vrei să pornești negocierea). El o să-ți tasteze apoi un alt preț, tu un altul și vă veți întâlni undeva la mijloc. Datul ochilor peste cap, isteriile și cuvintele tari nu au ce să caute în jocul negocierii. Cel puțin nu aici. Dacă negustorul este etnic/imigrant indian sau nepalez poți juca mai mult teatru, pentru că așa va face și el. Dar tot între niște limite și cu zâmbetul pe buze.
13. Pe bancnotele și monedele baht sunt imprimate chipurile regilor Thailandei. Din acest motiv, banii trebuie tratați cu respectul cuvenit unui portret regal. Nu-i mototoli, ridică-i imediat de pe jos dacă i-ai scăpat (nu care cumva să calci pe ei!) și nu-i arunca pe tejghea când plătești.
14. Folosește mâna dreaptă atunci când dai sau iei ceva. Pentru a adăuga o notă de politețe – care îi va surprinde extrem de plăcut pe thailandezi – ține-ți ușor antebrațul dreptei cu stânga când oferi ceva. E un semn de respect și de sinceritate.
15. Nu întreba un trans-sexual dacă e băiat sau fată. Dacă e fată se va simți jignită, dacă e băiat se va simți și mai jignită. Așa numiții ladyboys (khatoy în original) se cred femei până în străfundul inimii, iar chinuitoarele operații și tratamente pe care și le fac au rolul de a modela trupul după imaginea sufletului. Nu e nimic de râs.
16. Fii curat. Orice haine ai purta, indiferent cât de scumpe sau de ieftine, ai grijă să nu fie pătate și să nu miroasă urât. Ținuta obligatorie în Thailanda este curățenia corporală. Oamenii de aici au un simț al mirosului extraordinar, care le permite să detecteze chiar și cele mai discrete “miresme”. Un om “pretty clean” după standardele occidentale (americane sau australiene, în special) îi miroase thailandezului ca o putină de unt stricat.
17. Când discuți cu cineva nu sta cu mâinile în șold sau în buzunare. Denotă că ești nervos, chiar dacă tu nu vrei decât o postură mai comodă.
18. Când cineva îți adresează un wai (salutul cu palmele împreunate) este nepoliticos să nu-l întorci. Excepție fac copiii, pentru care e suficient să dai din cap și să zâmbești. Călugării budhiști nu întorc wai-ul. E o chestiune de ierarhie socială. Cel mai mic în “rang” salută primul.
19. Nu întrerupe oamenii când vorbesc. Cu atât mai puțin pe cei în vârstă. E neobrăzare maximă.
20. Atunci când discuți cu sau despre o persoană mai în vârstă (sau căreia vrei să-i arăți respect), e politicos ca, înaintea prenumelui, să așezi particula pi*; se pronunță precum constanta matematică și înseamnă frate/soră mai mare. Dacă pe căpitanul bărcii cu care mergi în excursie îl cheamă Ton, i te adresezi cu Pi Ton. Dacă pe proprietara resortului unde stai o cheamă Sika…se știe. În cazul călugărilor se folosește particula Pra (Sfântule). Călugărilor nu le spui niciodată “you”.

Ca notă finală la un dicționar non-verbal, iată și câteva cuvinte și expresii pe care nu e rău să le știi. Pronunță-le cum s-ar citi pe românește (khrap = crap, nu crep):

• Sauadii krap/khaa: Bună ziua/Bună dimineața/Bună seara/Bun venit/La revedere. Bărbații folosesc la final particula khrap, femeile utilează khaa.
• Ko tod khrap/khaa: Scuze/Pardon/Mă scuzați.
• Khop khun khrap/khaa: Mulțumesc.
• Mai pen rai: Nu face nimic/E ok/N-aveți pentru ce (să-mi mulțumiți)/Cu plăcere.
• Sabai dii mai khrap/khaa: Ce faci?/Ești bine?
• Sabai dii khrap/khaa: Fac bine/Sunt bine.