Thailanda în croazieră. Koh Samed: prea frumos ca să vii singur.

Celălalt Samed.

Îl las pe John rezemat de bere și pornesc pe jos spre Laem Yai, portul oficial al Samedului. Spun “oficial” pentru că fiecare căsuță, bar sau pensiune, de jur împrejurul insulei, are propriul ponton pe care-și poate încărca și descărca mușterii. Pe măsură ce mărunțesc sub sandale kilometrul care mă desparte de Laem Yai, atmosfera începe să se anime. Câte un taxi verde se hurducăie în trombă prin gropile de jumătate de metru care, împreună, alcătuiesc singurul drum de pe Samed. Turiști arși de soare se țin cu toate membrele de barele din remorcă. Mare minune dacă ajung toți la destinație.

Apar și primele magazine cu tricouri, artizanat și tatuaje. Simt că undeva e multă lume, că se întâmplă chestii, dar deocamdată nu văd mare lucru. Urmez fluxul energiilor, apuc pe lângă un gard dărăpănat și merg înainte, ferindu-mă de nisipul pe care localnicii îl aruncă spre mine cu generozitate din roțile motoretelor.

Gardul rablagit, care nu anunța nimic interesant, se termină brusc și mă lasă față în față cu o lume nouă, complet diferită. Had Sai Keaw, Plaja de Cristal, locul unde se întâmplă totul pe Koh Samed. Un kilometru și jumătate de nisip alb, presărat cu zeci de terase luminate în toate culorile, pensiuni și resorturi, grătare cu fructe de mare, baruri karaoke, bubuit de tobe, torțe aprinse, artificii.

Sai Keaow, Plaja de Cristal unde se intampla tot ce se intampla pe Koh Samed.

Toată lumea care lipsește din altă parte e aici. Cupluri de ruși târându-și roșeața pielii prin ultimele raze de soare. Familii de chinezi înghesuindu-se unii într-alții ca să încapă în poze. Copii thailandezi construind castele de nisip. Grupulețe de vestici târșâindu-și picioarele prin nisip în căutare de ceva autentic și memorabil sau, dacă nu, măcar de niște iarbă bună. Vânzători de jucării, baloane, lampioane, frigărui sau suveniruri. Și bărcile, bărcile roșii cu motoare de 200 de cai putere care deșartă noi și noi batalioane de turiști direct în apă, ca la Debarcarea din Normandia.  Suntem teoretic în plin sezon ploios. Practic nu-i un strop de ploaie, iar cazările din Koh Samed au grad de ocupare de peste 90%.

Koh Samed. Câteva informații practice.

Dacă tot am bătut mările ca să ajung până aici, hai să îți dau câteva informații utile, că poate te bate gândul (adorabilă expresie) să vii și tu prin zonă (altă adorabilă).

Cum ajungi: portul care deservește insula se numește Ban Phe și se află în provincia Rayong, la 200 de kilometri de Bangkok. E autostradă all the way. Cel mai ieftin ajungi cu autobuzul, care se ia de la Stația de Est a Bangkok-ului (Ekkamai): 160 THB (16 RON). Din aeroportul Bangkok Suvarnabhumi poți tocmi un taxi pentru 2000 THB (200 RON).

Odată ce-ai ajuns în Ban Phe, oferta de bărci și vaporașe este nelimitată. Funcție de noroc și capacități de negociere, poți plăti 50 THB (5 RON) pentru un transfer cu vaporașul sau 700 THB (70 RON) pentru o șalupă rapidă. 30 de minute până pe insulă în primul caz, 10 minute într-al doilea. Unele resorturi oferă transfer gratuit din Ban Phae.

Marea problemă a Koh Samed-ului o reprezintă transportul dintr-un loc într-altul. Taxiurile sunt cele mai scumpe din Thailanda, dacă nu din lume. O cursă de un kilometru te costă 150 THB. O alternativă la taxiuri ar fi să-ți închiriezi o motoretă. 250-300 THB pe zi, primul plin gratis. Dar nu băga dacă n-ai mai condus motociclete înainte. E sinucidere curată pe drumurile alea.

Cel mai bine ar fi să-ți iei cazare în zona Sai Kaew. Ești aproape de toate cele: plajă, restaurante, rentals, port, supermarketuri și ATM-uri.

Ce faci: insula e mică, nu oferă cine știe ce atracții înafară de plaje. Poți, totuși, să iei un day trip prin insulițele din jur, care alcătuiesc Parcul Marin Mu Koh Samed. Sau să închiriezi un ATV și să te dai pe drumul catastrofal care leagă plajele din nord de cele din sud. Atenție mare; fără eroisme, că nu e de glumă.

Baan Meaw/Casa Pisicilor: În Noi Na, localnicii au construit o căsuță pentru pisicile fără stăpân. Sunt vreo treizeci de exemplare înăuntru, frumoase foc. Lasă-le și tu niște bănuți pentru mâncare în cutia de pe perete. Par bine îngrijite, de unde trag concluzia că donațiile se duc acolo unde trebuie.

Casa Pisicilor. Daca ajungi pe Koh Samed, fa-le imblanitelor o donatie.

Ce mănânci: Ai hrănit pisicile, e vremea să mănânci și tu ceva. Pe Samed se găsesc de toate, de la specialități thailandeze la pizze, șnițele și fructe de mare. Pentru o experiență culinară absolut covârșitoare, îți recomand Summer Restaurant, un local gourmet din Noi Na, ținut de australianca Lizzie. Summer oferă un meniu fusion, în care mâncărurile tradiționale din Thailanda, India sau Europa sunt mixate cu tot felul de drăcii aparent nepotrivite, dar din combinație ies rezultate colosale. Neapărat, la final cere un Choc Surprise. Nu-ți zic ce este, că stric efectul. În fine, dacă vrei o seară romantică perfectă, ia-ți honey bunny-ul și mergeți să mâncați la Summer. Știi că de obicei nu fac recomandări de restaurante, deci ia-o pe aceasta ca pe o excepție excepțional de excepțională. (Mulțumesc pentru recomandare lui Danny Lime)

Prețurile, în general: peste medie. O porție de mâncare pornește de la 100 THB (la Summer de la 270 în sus). O cameră cât de cât decentă e 500 THB în low season.

Unde stai: Dacă vrei liniște și intimitate, cazează-te în Noi Na, în Ao Phrao sau Ao Phai. Cu cât te duci mai spre sud, plajele sunt mai liniștite, dar și accesul mai greu (spre imposibil). Dacă vrei acțiune, Sai Kaew scrie pe tine. Dau detalii  punctuale într-un articol separat.

Pe Koh Samed să nu vii singur.

Cele mai multe terase sunt goale. E încă devreme. Mulțimea de turiști va ieși din camere abia mai târziu, după apus. Doar la Ploy, în centrul plajei, oamenii au început deja să ocupe saltelele din primul rând cum te uiți dinspre mare. Peste o oră și jumătate, aici începe faimosul “Fire Show”, considerat cel mai bun spectacol de gen din toată Thailanda. Mă așez și eu într-un colț de terasa, cu picioarele înfipte în nisipul moale și cu o bere rece în față. Sunt singurul om singur de pe insulă. Toți ceilalți sunt câte doi (rușii), câte patru-cinci (vesticii) sau câte patruzeci-cincizeci (chinezii).

E normal. Nimeni nu vine singur pe Koh Samed, considerat a fi una dintre cele mai romantice destinații din Thailanda. Legenda spune că orice poveste de dragoste care se naște pe Samed e sortită pieirii. De aceea e bine să ți-o aduci de-acasă, bine înfiripată. Îndrăgostiții din Bangkok – și în special cei cu portofelul gros – vin aici peste week-end pentru a nu ieși din cameră.

Familiile și colectivele de turiști asiatici preferă insula pentru proximitatea ei față de Bangkok. Koh Samed este, într-adevăr, cea mai practică soluție pentru cei care-și doresc o insulă cu de toate, dar nu-s dispuși să schimbe 15 avioane ca să ajungă la ea. Aeroportul Suvarnabhumi e la nici patru ore distanță. Prin comparație, Phuket sau Samui se află la capătul Pământului.

Uite că lumea a început să iasă de prin resorturi, îmbrăcată frumos și cu poftă de distracție. Plaja se umple de pași legănați și de ocheade curioase. Singur, cu două aparate foto și un carnet de notițe pe masă, cu părul ciufulit, cu un aer relativ preocupat și cu o sticlă goală de bere în față, nu mă simt invitat la această adunare voioasă, gregară, venită la o binemeritată porție de relaxare anuală. Părăsesc Sai Keaw tiptil, le las lor Koh Samed-ul, de ce să mă agăț de o insulă când am o barcă și o  mare întreagă înainte?

Revenim pe Mojo doar ca să ne pregătim de culcare. John mi-a aranjat frumos cabina de la babord. Din patul moale, pe hublou, se zăresc câteva stele. E prea frumos ca să stau înăuntru. Îmi iau calabalâcul și mă întind pe una dintre trampolinele de la prora, fix deasupra apei. Vântul bate exact cât trebuie ca să facă un strop de răcoare. Mă înfășor în plapumă, îmi îndes bine perna sub cap și rămân cu ochii deschiși pe cer până când liniștea de afară învinge zumzetul dinăuntru și adorm.

(Va urma. În episodul următor ancorăm în Golful Piraților, începem să adunăm echipaj pentru Mojo și ne plimbăm prin insule mici și pustii de care știu doar marinarii.)