Thailandeluxe (12). Nahm Bangkok. Iute ca focul.

#Thailandeluxe reprezintă o colecție de hoteluri și restaurante exclusiviste din Thailanda, recenzate la prima mână de echipa Tedoo. Primul calup de 8 episoade din serie a fost dedicat sudului Thailandei. Al doilea set vizează cele mai chic cazări și restaurante din capitala țării, Bangkok. 

Proiectul este susținut de Autoritatea pentru Turism a Thailandei, care a înlesnit cazările și Mastercard România, care a asigurat celelalte cheltuieli (plătite cu cardul, firește). Acest articol conține referiri la mărci comerciale.

Nahm Bangkok. Iute ca focul.

Nahm a fost motivul pentru care am propus să includem și experiențe gourmet în această a doua parte a proiectului Thailandeluxe. Inaugurat la Londra în 2001, nahm a fost primul restaurant care a primit o stea Michelin. Mutat la Bangkok în 2010, restaurantul a continuat să facă valuri – locul 1 în San Pellegrino Best Restaurants in Asia pe 2014 și locul 8 pentru anul în curs (37 în clasamentul worldwide) – iar mulți experți îl consideră cel mai bun restaurant din Thailanda.

Și toate astea având la comandă nu un localnic, cum ar fi fost de așteptat, ci un australian, David Thompson, care gătește mâncare thailandeză de 25 de ani. Îți dai seama că nu puteam rata ocazia de a verifica personal asemenea credentials.

Mi-am făcut lecțiile înainte și am citit cât am putut de mult. Descrieri detaliate ale mâncărurilor, laude, critici, tot tacâmul. Motiv pentru care am ajuns să am emoții foarte mari înainte de a ajunge la restaurant – aproape toate recenziile includeau referiri deloc flatante la iuțeala mâncărurilor servite. Mi-a fost teamă că voi fi dezamăgită, așa cum mi s-a întâmplat de nenumărate ori în ultimii șapte ani de când trăiesc și mănânc în Thailanda.

Ce s-a întâmplat, însă, a fost că nahm mi-a schimbat complet perspectiva asupra mâncării thailadeze. De unde aveam cu ea o relație de love-hate pe care nu știam cum să o stăpânesc, acum înțeleg mai bine cât de sofisticată și de plină de tonuri și sub-tonuri poate fi.

Din punctul meu de vedere problema iuțelii este direct legată de balansul pe care mâncarea thailandeză îl cere între iute, acru, sărat și dulce. Pentru a ascunde lipsa de imaginație sau experiență care face ca acesta să lipsească din farfurie, cei mai mulți bucătari folosesc chili în exces. Rezultatul se traduce mai degrabă în accentuarea senzației de foame decât în potolirea ei, lacrimi de neoprit și o tristețe profundă că o potențială bucurie a sfârșit ca regret.

Salvarea la nahm vine din pasiunea recunoscută a lui Thompson pentru arome, pe care reușește să le îmbine atât de armonios încât mâncărurile au un gust bogat cum rar am mai întâlnit în Thailanda. Iuțeala nu vine niciodată singură, ai combinate mereu cele patru gusturi de bază ale bucătăriei thailandeze și câteva miresme în plus ascunse ici și colo – busuioc, lemongrass, kafir – care reușesc să te seducă și să îți lase gura numai zâmbet.

De știut este că la nahm nu se servește street food, adică genul de mâncare pe care îl găsești în majoritatea restaurantelor din Thailanda. Meniul dezvoltat de David Thompson se bazează pe rețete vechi, folosite la curtea regală și în famiile de aristocrați la finalul secolului XIX și începutul secolului XX.

Thompson și-a adunat inspirația din cărți de bucate cumpărate la licitații și din broșurile primite la înmormântări (la finalul ceremoniei și mesei comemorative, thailandezii ofereau acum ani buni aceste mici fițuici care descriau în amănunt bucatele servite invitaților la eveniment).

Încă ceva ce mi se pare definitoriu pentru nahm și rar întâlnit în restaurantele obișnuite cu străinii: aici nu e loc de compromisuri. Dacă rețeta este gândită să fie iute atunci e iute, nu se modifică nimic de dragului unui client mai slab de papile.

Thompson a declarat în repetate rânduri că mutarea restaurantului la Bangkok în 2010 a fost făcută pentru că avea nevoie de o legătură directă și profundă cu țara-mamă, cu ingredientele autentice pe care le găsești aici și în lipsa cărora nahm nu ar mai putea exista altundeva în lume.

Restaurantul este plasat la parterul hotelului Metropolitan by Como, gard în gard cu Banyan Tree Bangkok. Arhitecta japoneză Koichiro Ikebuchi, care a proiectat restaurantul, s-a inspirat din perioada Ayutthaya, între 1300 și 1700 când artizanii thailandezi puneau accentul pe lucrări minuțioase de sculptură în lemn, picturi murale și țesături.

Restaurantul combină armonios tonuri de auriu cu negru, podelele sunt lucrate din lemn masiv de tec, iar paravanele plasate strategic astfel încât să dividă spațiul sunt lucrate cu mătase thailandeză, una dintre cele mai apreciate la nivel mondial. Restaurantul are 112 locuri, dar este astfel spațiat încât toate mesele au parte de intimitate și la prânz, de lumină naturală.

Nu există fețe de masă, nu există un set uniform de veselă – primele lipsesc pentru că designerul și proprietarii consideră că o masă mare din lemn de calitate este cel mai bun suport pentru a evidenția o mâncare bună. Farfuriile sunt toate din porțelan de calitate, alese pe sprînceană din colecțiilor unor artizani locali astfel încât să pună bucatele servite într-un context potrivit.

Primul lucru pe care-l încerci la nahm este Mah Hor, un snack thailandez tradițional servit pe post de amuse bouche. Atât de tradițional încât atunci când s-a deschis nahm la Bangkok nici un alt restaurant nu servea așa ceva. Mah Hor este un amestec de carne de porc (la cerere se poate înlocui porcul cu pui sau crevete) cu nuci caju și zahăr de palmier.

Printre igredientele principale mai sunt strecurate și câteva miresme de care vă povesteam mai sus, plus un strop de chili. Se servește pe bucățele de ananas proaspăt astfel încât efectul poate fi șocant – te întrebi dacă nu cumva este o greșeală și ți-au dat desertul la începutul mesei. Welcome to Thailand, always surprising!

După amuse bouch ai de ales dintre cele 20 de feluri împărțite pe câteva categorii – canapes, supe, curry-uri, stir-fry și deserturi. Scurt și la obiect. Eu îți recomand două feluri care mi-au plăcut până la lacrimi (nu de iuțeală, ci de plăcere). Primul este clasica supă Tom Yum, care în meniul nahm se găsește sub denumirea de Hot and Sour soup with prawn and wild mushrooms. Este varianta clasică de supă clară în care se combină armonios acrul și iutele, iar ciupercile sălbatice dau întregului ansamblu un parfum minunat. Pe o scară de iuțeală de la 1 la 5 aș da supei un 2.

Al doilea fel de neratat din punctul meu de vedere este curry-ul cu carne de crab (Coconut and turmeric curry of blue swimmer crab with banana blossom and Asian pennywort). Cel mai bun curry pe care l-am mâncat vreodată – cremos, parfumat, ușor picant, plin de carne de crab dulce și gustoasă. Pentru el acesta mă întorc negreșit la Nahm în martie anul viitor. Pe scara iuțelii aș zice că este de nota 2,5.

Hot and sour soup with prawns and wild mushrooms.

Kingfish salad with pomelo, lemongrass and lime este o interpretare foarte fericită a unui fel thailandez clasic și rar servit în restaurantele comune – salata de pomelo și creveți. Este o combinație fresh, cu texturi surprinzătoare, ideală de mâncat împreună cu un curry mai iute.

Că tot veni vorba, iată un pont pentru care o să mă iubești dacă nu te împaci prea bine cu iuțeala: evită Spicy curry of minced prawns with yellow eggplants and holy basil. Este cel mai iute fel de mâncare din meniul nahm. Brad nu a îndrăznit să-l guste. Eu am luat o singură lingură și am amestecat-o bine cu mult orez. A fost bun dar iute ca focul.

Cu un singur lucru nu m-am împăcat – desertul. Rambutan în sirop parfumat, ceea ce nu ar fi atât de rău dacă fructul nu era însoțit și de câțiva solzi de ceapă caramelizată. Îmi pare rău dar pe harta mea, ceapa șade bine la mâncăruri și nu primește niciodată viză să treacă în țara deserturilor.

Dacă recomandările mele nu îți sună ademenitor, ai încredere în personalul restaurantului pentru că ei știu cel mai bine ce să-ți recomande ca nivel de iuțeală, ce băuturi să alegi cu fiecare fel sau cum se pot schimba rețetele în caz că ai nevoi speciale (vegetarian, vegan, fără gluten sau fără alune). Vorbesc foarte bine engleză și în ciuda sobrietății aparente sunt de mare ajutor.

Rețeta.

Prețurile sunt decente ținând cont că este un restaurant fine dinning cu feluri de mâncare foarte speciale: se începe de la 310 baht (8 EUR) și se urcă până la 800 baht (20EUR). La prețurile afișate se adaugă 10% service charge și 7% TVA.

Restaurantul este deschis de luni până vineri pentru prânz (12.00 – 14.00) și cină (19.00 – 22.30). Ai grijă faci rezervare din timp, mai ales pentru cină și mai ales în sezonul turistic (20 decembrie- 15 februarie). Cel mai ușor este să folosești site-ul restaurantului pentru a verifica disponibilitatea și a-ți rezerva o masă.

Ce a fost #priceless.

– lacrimile de pe obrajii amicei Ing, thailandeză get beget, când a încercat să ne dovedească că sus-numitul curry cu creveți nu e chiar așa iute pe cât părea după culoare.

(P) Despre platforma Priceless Cities.

Priceless Cities este un program prin care deținătorii de carduri Mastercard se bucură de experiențe și discount-uri exclusive atunci când călătoresc. Câteva exemple care mi-au sărit în ochi:

– Cursuri de golf cu mari campioni în mai multe locuri – SUA.
– Discount până la 15% la închirierea de mașini cu Herz – diverse destinații din toată lumea
– O tură gratuită de pescuit sau snorkeling – Mauritius.
– Un tur culinar exclusivist – Seminyak – Bali, Indonezia.
– 50% reducere la toate tratamentele – Busara Spa, Phuket – Thailanda.
– 20% discount și două cine gratuite la Ariana Sustainable Luxury Lodge – Capadoccia, Turcia.

Pentru a putea beneficia de privilegiile oferite de programul Priceless Cities, trebuie doar să deții un card Mastercard și să te înregistrezi online pe Priceless.com. Este gratis și durează 5 minute.

Utilizarea cardului pentru plăți are mai multe avantaje. Pentru călătorii din Europa Centrală și de Est, cardul este metoda de plată cea mai puțin costisitoare conform unui studiu care a arătat că în 65% din cazuri cardul s-a dovedit a fi mai eficient decât orice altă metodă de gestionare a banilor.

În plus de asta, e mai simplu să călătorești fără sume mari în numerar având în vedere că majoritatea comercianților acceptă standardul Mastercard. Mai mult, scapi de drumurile până la bancomat și – în cazul Thailandei – de taxa de 6 euro pe care ți-o solicită orice ATM indiferent de suma pe care vrei să o extragi.

Cu peste 43 de milioane de puncte de vânzare în lume, Mastercard este doar cel mai acceptat card din lume și, în mod particular, din România (peste 144.500 terminale POS), cu o amprentă unică de acceptare în rețelele de transport public.

Mai multe imagini poți vedea în galeria foto a articolului. Foto: Brad Florescu (echipament Olympus OMD-EM5 MKII) și Elena Stanciu (echipament SONY A7).

Va urma.